Idei, etichete, atașamente de ele

Borgen este un serial danez care m-a prins la un moment dat și m-a ținut lipit de ecran o perioadă. Personajul central este Birgitte Nyborg, prima femeie ajunsă prim-ministru în Danemarca. Serialul pune în evidență mecanismele puterii și ale democrației, jocurile de culise din politică, derapajele, reechilibrările, urmărind în paralel și viața privată a acestei protagoniste, afectată, firește, destul de serios de job-ul extrem de solicitant. Dar, la urma urmei, nu există vreo garanție că în afara acestuia viața privată s-ar fi desfășurat în armonie perfectă, fapt valabil în cazul oricăruia dintre noi.

Pe de altă parte, ceea ce mi-a mai atras atenția și mi-a plăcut a fost firul narativ secundar, care de fapt se împletește cu cel principal, fir narativ care pune în lumină importanța presei într-o democrație, în calitatea ei de cîine de pază al acesteia. De aceea și recomand serialul colegilor mei cu care fac cursuri de formare pe componenta infuzării curriculum-ului cu elemente de educație media. Sînt devoalate, așadar, atît mecanismele de funcționare a democrației, cît și a acestui uriaș organism care este presa. Drepturi și libertăți, limitări legitime ale acestora, manipulare și dezinformare, obligații și etică a muncii, interesul public vs. interesul publicului, fapte vs. opinii – sînt doar cîteva dintre problemele pe care le ridică serialul, în raport cu democrația și cu rolul mass-media în menținerea acesteia. Unul dintre aspectele asupra căruia insistă este faptul că presa responsabilă este obligată să informeze publicul atunci cînd are o informație importantă, fără să se lase, ca să spun așa, slăbită de sentimente. Există, totuși, și o situație în care, pentru a salva realizarea unui obiectiv mai înalt, de importanță majoră, cei cîțiva jurnaliști care puseseră mîna pe o informație „grea” acceptă să nu o dezvăluie publicului.

Fac un ocol, înainte de a mă reîntoarce. Să spunem că ne imaginăm niște elevi de clasa a IX-a, așadar aflați la început de ciclu liceal, într-o școală nouă pentru ei, cu profesori noi. Au apucat să meargă vreo două-trei săptămîni la școală față în față, înainte de a intra în mediul online, căci în clasă au apărut cazuri de elevi pozitivi. În primele săptămîni, profesorul de X materie a lipsit, fiind el bolnav. Apoi a apărut, tocmai cînd elevii au fost obligați să se întoarcă acasă, în fața ecranelor. Poate și pentru că are cele cîteva ore pierdute din perioada în care a lipsit, domnul începe un fel de galop, ba mai mult, încă din primele ore începe să dea note, unele destul de mici, căci îi prinde pe picior greșit pe elevi.

Într-o zi, după ce le-a prezentat lecția, cerîndu-le să noteze de pe niște slide-uri, înainte de final le cere și să răspundă la cîteva întrebări-exerciții, precizînd că trebuie să își noteze și întrebările. Ei bine, unul dintre elevi, care nici nu se simțea prea bine, ceva parcă nu era OK, și care nici nu apucase să noteze chiar tot de pe slide-uri, a omis să noteze și întrebările. A răspuns la ele, a rezolvat sarcinile, dar nu și-a notat cerințele. Profesorul le cere să trimită capturi de ecran cîtorva elevi, printre care și celui care nu se simțea bine. Apoi începe să-i apostrofeze, strigînd la ei, ba că unii au trimis capturile pe verticală, nu pe orizontală, ba că cel care notase mai încet nu transcrisese și cerințele, doar le rezolvase. În fine, îi anunță că primesc nota 6. În clasa a IX-a, la început, primesc cîte un 6, la una dintre primele ore cu el. Fără referire la ce au greșit în privința rezolvărilor, ba chiar celui care nu se simțea bine îi spune că i-a dat 6 pentru că nu a notat și cerințele. Copilul este confirmat a doua zi pozitiv. Avea COVID, nu se simțea bine.

Acum, să stăm puțin și să ne gîndim. Profii sînt și ei în aceste perioade la capătul puterilor. Epuizați, stresați, fără să mai poată ține nici ei pasul cu situațiile, care clase le sînt la școală, care le sînt în mediul online. Aleargă să țină o primă oră, poate de la 7,30, la școală, dar nu față în față, ci cu o clasă aflată în mediul online, pentru că altfel nu ajung la a doua oră, cu o clasă aflată la școală. Se trezesc că, în timpul unei ore față în față, un elev se simte rău, merge la cabinet, de unde vine cu test pozitiv, iar clasa pleacă instantaneu acasă, practic asistă în timp real la trecerea ei în mediul online. Trec note și absențe în catalog și în cataloage electronice, le transcriu din cele electronice în cele pe hîrtie și invers, dau teste, ba online, pe platforme, ba față în față etc. Se mai și îmbolnăvesc sau li se îmbolnăvesc membrii familiilor, uneori propriii copii. Dacă ei sînt vaccinați, trebuie să vină, totuși, la școală, cîtă vreme nu au simptome și nu se testează cu PCR. Dacă se simt rău și au simptome, pînă vine Salvarea durează cîteva zile, care nu se pot acoperi cu concediu medical pentru COVID, care intră în vigoare doar din momentul în care se dă rezultatul. În fine, e multă tevatură, mult stres.

Cu toate acestea, proful care începe din primele ore cu o clasă nouă să pedepsească, să dea note mici unor elevi aflați la început de ciclu de școlarizare, care îi pune să copieze de pe slide-uri și apoi îi sancționează pentru că nu au transcris și cerința unor sarcini pe care, de altfel, le-au rezolvat, care nu îi notează pentru competențe, pentru ce au făcut, care nu le explică criterii obiective de notare etc. este, în ochii mei, demn de puțină reformare măcar în fața oglinzii.

Și acum, iată, revin la Borgen, dar nu dintr-o dată. Am fost uneori criticat prin comentarii de cititori, pentru că am îndrăznit să mai critic și eu profesori. Mi s-a spus că denigrez breasla. Nu, nu asta fac. Și cine mi-a citit, totuși, mai multe articole știe cît de solidar sînt cu breasla în ansamblul ei. Dar asta nu înseamnă că nu pot să evidențiez și unele defecte, să le amendez, să le semnalez. Presa arată realitatea așa cum este ea. Eu nu am pretenția că sînt jurnalist, căci nu sînt, dar similitudinea pe care vreau să o subliniez cred că este clară. Birgitte Nyborg, pe de altă parte, ca politician, spune la un moment dat că e atașată și fidelă unor idei, nu unor etichete. Și eu sînt atașat ideii de profesor și de educator, de pedagog. Nu tuturor etichetelor pe care scrie profesor. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.