Grupul Visegrád? Mai bine nu...

Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

Surprinzător sau nu, România pare astăzi, mai mult ca niciodată, mai aproape de grupul de la Visegrád. Să ne amintim: la 15 februarie 1991, în cetatea medievală de la Visegrád (la nord de Budapesta), liderii Ungariei, Poloniei și (pe atunci) Cehoslovaciei semnau un parteneriat menit a scoate cele trei țări de sub influența sovietică și a le coordona eforturile în vederea integrării euro-atlantice. Dincolo de aspectul pragmatic, înțelegerea făcea și trimiteri istorice importante – și anume la colaborarea dintre regii Ungariei, Poloniei și Boemiei, încă din secolul al XIV-lea. Mesajul era cît se poate de clar: Europa Centrală revenea acasă, adică în Occident. România a cerut încă de la bun început să fie admisă în acest format, solicitare refuzată din cauza mineriadelor și a lipsei de încredere privind sinceritatea reformelor și a orientării euro-atlantiste a Bucureștiului.

Un lucru e cert: timp de circa două decenii, Grupul Visegrád (denumit apoi V4, după separarea Cehiei și a Slovaciei) a constituit pentru români un model și, în același timp, un motiv de invidie. „Elevul silitor“ al clasei ex-comuniste își îndeplinea obiectivele mai repede decît noi: aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, apoi accederea în Spațiul Schengen și în OECD. În cele din urmă, aveam să ne regăsim cu membrii V4, în Alianța Nord-Atlantică și în UE, chiar dacă decalajele economice, sociale și civilizaționale, uriașe la începutul anilor 1990, se mai fac simțite și azi. România a recuperat mult, însă nu totul.

Într-o anumită perioadă, greutatea politică a G4 începuse să scadă, din moment ce obiectivele majore fuseseră atinse. La un moment dat, Polonia a încercat să dea grupului o dimensiune mai pronunțat militară și strategică, dintr-un motiv lesne de înțeles: amenințarea rusă. Însă intenția polonezilor nu s-a potrivit nici cu felul de a fi al cehilor și slovacilor și nici cu viziunea și interesele ungurilor. Pînă la urmă, cei patru s-au regăsit pe o altă platformă, aceea a iliberalismului și a euroscepticismului. V4 a încetat a mai fi o avangardă a modenizării, democratizării și occidentalizării spațiului ex-comunist.

Ei bine, iată că, tocmai acum, României i se face cu ochiul dinspre V4 și se pare că guvernul ei nu e chiar dezinteresat de aceste avansuri. Chiar dacă a negat că ar fi vorba despre o aderare, ministrul de Externe Teodor Meleșcanu se arăta, săptămîna trecută, gata pentru o „cooperare mai strînsă“ cu nucleul central-european. Iar premierul ungar Viktor Orbán a invitat Bucureștiul să se alăture „poveștii de succes“ a V4. Merită?

Două argumente pentru apropierea de V4 ar putea fi susținute. Unul este parteneriatul strategic cu Polonia, care face din București și Varșovia aliați privilegiați, indiferent de orientarea partidelor care guvernează, vremelnic, în cele două capitale. Un al doilea argument se leagă de Ungaria. O bună relație româno-ungară reprezintă unul dintre stîlpii stabilității regionale. Apropierea României de V4 ar putea ajuta, din acest punct de vedere. Să vedem însă cum stăm cu pasivul.

În acest moment, România a fost chemată să participe la efortul de refondare a Uniunii Europene și are șansa istorică de a participa la acest proces, alături de statele din „nucleul dur“ , în primul rînd Franța și Germania. Dincolo de aspectele economice, aceasta ar însemna o ancoră strategică de extremă importanță. O Românie integrată în noua Uniune Europeană, în noul Spațiu Schengen și în zona euro ar însemna cu adevărat un stat puternic.

Ajută apropierea de V4 unui asemenea scop? Mai degrabă, nu. Mesajele lui Emmanuel Maron, care a vizitat România și Bulgaria, ocolind Polonia, și cele ale lui Jean-Claude Juncker sînt cît se poate de clare. O Românie apropiată de statele eurosceptice și iliberale ar da un semnal extrem de prost către statele din „nucleul dur“, de la care așteptăm investiții, sprijin pentru continuarea politicilor agricolă și de coeziune, sprijin pentru accederea în Schengen și în zona euro. Evident că o diplomație inteligentă ar putea duce o politică de compartimentalizare, astfel încît să-și poată urmări și interesele legate de „nucleul dur“, cît și pe cele care țin de V4. Dar acesta să fie scopul?

Nu cumva este vorba, mai curînd, de tentația iliberală, tot mai evidentă la guvernul declarat de centru-stînga, indiferent că s-a numit Grindeanu sau Tudose? Nu cumva este nevoia de sprijin în lupta împotriva statului de drept? Nu cumva avem de-a face cu o alianță care să zădărnicească orice măsură punitivă din partea Bruxelles-ului, în cazul derapajelor de la normele democratice, astfel încît să pună în pericol însăși unitatea și solidaritatea europeană, spre evidenta satisfacție a Kremlinului?

Și apoi, este aceasta o politică de stat sau – așa cum se vorbește prin mediul politic – o expresie a interesului particular al ALDE? Paradoxal, acest partid românesc ce-și spune liberal, dar de factură mai degrabă socialist-conservatoare, susținător al tuturor măsurilor și declarațiilor guvernamentale anti-business sau inspirate de Coaliția pentru Familie, a împrumutat numele adevăraților liberali europeni.

Liderul acestora din urmă, fostul premier belgian Guy Verhofstadt, un adevărat liberal, este un adversar neîmpăcat al tuturor guvernărilor iliberale din Europa Centrală. Încă o probă a ridicolului în care singuri ne plasăm… 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?