„Google este tatăl meu”

Publicat în Dilema Veche nr. 938 din 31 martie – 6 aprilie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

Cam toată lumea este de acord că perioada pandemică a fost una cu mari pierderi pe toate planurile. Că îi spun unii dezastruoasă sau doar nefastă, că unii consideră efectele ei dramatice, iar alții doar moderat negative, nu cred să fie mulți care să o situeze într-o zonă a pozitivului.

Desigur, sînt și cei care au descoperit în această perioadă confortul unei munci desfășurate exclusiv online, fără să se mai deplaseze la birou. Am auzit destui care nu s-ar mai întoarce în ruptul capului la munca desfășurată în spațiul convențional al biroului dintr-o clădire destinată unui astfel de scop. Munca remote a devenit, pentru aceștia, un mod de viață. Dincolo de beneficiile confortului pe care le aduce, poate chiar ale eficienței, eu nu sînt însă chiar sigur că e un cîștig social acest nou mod de a te situa în job. Dar asta nu face obiectul discuției de față.

În plan educațional, nu știu dacă aș folosi chiar termenul dezastru, dar, în mod cert, etapa pandemică a adus multe neajunsuri. Au fost ani în care acumulările au încetinit pentru o mare parte dintre elevi. Cu toate eforturile care s-au depus de la un punct încolo, la nivel sistemic, pe partea de logistică și de orientare curriculară, respectiv la firul ierbii, de către majoritatea profesorilor, acești ani au redus ritmul asimilării de informație și al formării de competențe. La nivel sistemic, s-a îmbunătățit mult nivelul dotărilor informatice, rețele de Internet, echipamente în școli și tablete sau laptop-uri oferite elevilor. De asemenea, s-au produs unele documente curriculare care să optimizeze procesul didactic online, să ofere sprijin pentru recuperare, s-au redactat îndrumare metodologice etc. S-au organizat cursuri de formare pentru predarea online, pe de o parte pentru familiarizarea profesorilor cu platforme digitale pe care să-și poată desfășura activitatea, pe de altă parte pentru a-i ajuta să deprindă strategii didactice care implică utilizarea mediului online, a facilităților digitale, a unor aplicații virtuale etc. Mai ales în această privință, a ultimelor aspecte enumerate, nu cred că se pot nega nici cîștigurile pe care această perioadă le-a adus. Profesorii au avut ocazia să învețe cum să se desprindă de utilizarea exclusivă a manualului tipărit și a tablei negre pe care scriu cu cretă sau a tablei albe pe care scriu cu markere.

Ei bine, perioada de activitate online s-a încheiat, odată cu ridicarea stării de alertă. Și chiar dacă pandemia nu este încă învinsă, ne-am întors cu toții, în mediul educațional preuniversitar, la sălile de clasă cu prezență fizică. Ne-am întors la ceea ce numeam normalitate și la ceea ce afirmam că ne lipsește și că este absolut necesar, imperios necesar, pentru a desfășura un act pedagogic de calitate, care să favorizeze și asimilarea cunoașterii, și formarea competențelor, și construcția reperelor umanului, din perspectiva relațiilor sociale, comunitare, cu tot ceea ce înseamnă asta: emoții, sentimente, comunicare directă, repere și modele. Ce bine!

În acest nou context, am avut ocazia de a asista la cîteva lecții ale unor profesori, reveniți din perioada online la activitățile față în față, cu săli pline cu elevi, cu sau fără măști, mai mult fără. Profesori de diverse generații, de la proaspăt absolvenți, care au intrat de un an în sistem, pînă la profesori cu experiență, cu grade didactice, cu zeci de ani de muncă la catedră. Am văzut lecții bune, construite cu atenție, respectînd cu rigoare în general programele școlare și etapele unui demers didactic coerent și complet, pașii unei lecții echilibrate. Am văzut asta la țară și la oraș, în școli gimnaziale și licee, de la profiluri tehnologice la cele teoretice.

Ce m-a frapat și spre ce vreau să mă îndrept cu observația mea punctuală, sperînd că nu voi fi perceput greșit, căci nu este vorba totuși despre o critică!? În absolut nici una dintre aceste situații, nu am văzut că ceea ce ar fi trebuit să se cîștige de pe urma experienței pandemice s-a cîștigat cu adevărat. În nici una dintre situații nu am descoperit demersuri didactice care să integreze ceea ce se presupune că etapa online ar fi favorizat: elementele unei educații care să valorifice digitalizarea. Am redescoperit demersurile clasice, în care sînt inserate cel mult niște prezentări Power Point sau cîte un filmuleț. Or, asta nu înseamnă demers care să integreze elementele educației digitale. În nici o situație nu am văzut că elevii sînt puși să folosească un instrument digital, un telefon, o tabletă. Și nu mă refer la a-i pune să caute sensul unui cuvînt pe DEX online.

În urmă cu vreo cinci ani, odată cu intrarea în vigoare a noilor programe școlare pentru gimnaziu, a devenit obligatorie însoțirea manualului clasic de un manual digital. Să ne înțelegem, nu este vorba despre un PDF al manualului, ci despre un suport digital care integrează diverse aplicații, exerciții, demersuri particularizate pentru mediul virtual. Ei bine, nici măcar pe acestea, care au apărut înainte de pandemie, nu le-am văzut utilizate și estimez că ele nu sînt un instrument curent al majorității profesorilor sau elevilor.

Ce vreau să spun? Am scăpat de predarea online, ne-am întors în sălile de clasă. Dar ar fi păcat ca toate aceste elemente de modernitate, care pentru elevii noștri reprezintă cotidianul, ei fiind prin excelență generații digitale, să se piardă și să nu fie integrate creativ în educația pe care de acum încolo o vom construi. Aici văd o mare provocare la care trebuie să răspundem noi, profesorii. Dacă ne întoarcem la modelele convenționale ale copilăriei noastre, doar cu manualul tipărit, cu creta și cu discursul frontal, cu lectura de pe un PPT eventual, adîncim doar o prăpastie dintre noi și generația X, care va fi, în raportul cu noi, asemeni instanței lirice din foarte frumosul poem al lui Andrei Dósa: google este tatăl meu / de la el am învățat cum se face / nodul la cravată / am apelat  la el / de mai multe ori într-o singură zi / decît la tata în toată viața mea. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.