Gîndirea social-politică despre Unire (1859)
Publicat în Dilema Veche nr. 313 din 11-17 februarie 2010
„Pentru prima oară, într-aceste trei zile, simţii că stomacul meu îmi adusese aminte că era sec, el cerea acuma o mîngîiere după atîtea semne de simpatie ce-mi arătase, conformîndu-se cu dispoziţiunile mele. Mă pusei la o masă în bufetul Camerei şi cerui a-mi servi un uşure ospăţ.
N-apucasem bine să mă dau plăcerii gurii şi stomacului, şi mă văzui silit să renunţ la masă ca să pun ordine în mulţime, care, în marele său transport, nu mai suferea nici un frîu, ci căuta, împinsă de curiozitate, să pătrunză chiar în Cameră, prin cele mai frenetice şi asurzitoare strigăte de ura şi de să trăiască alesul nostru.“