Garanția faptului că putem să visăm

Publicat în Dilema Veche nr. 937 din 24 – 30 martie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

O știre despre o declarație a unui primar dintr-un oraș din Rusia mi-a atras atenția astăzi, mai ales că am avut în această perioadă o nouă sesiune de formare pentru profesori privind infuzarea curriculumului cu elemente de educație media. Cum se știe, în Rusia au fost interzise rețelele de socializare occidentale, Facebook, Instagram, Twitter, oarecum simultan cu decizia trustului care le deține de a se retrage din această țară. Dar cele două decizii sînt cu substrat diferit, avînd, în mod evident, mesaje diferite. Pe acest fond, o serie de influencer-i care aveau canale pe aceste rețele, urmărite de sute de mii sau de milioane de fani, au intrat în faliment, ca să spun așa, manifestîndu-și tristețea, plîngîndu-și, cum au mărturisit ei, munca de atîția ani risipită. Ei bine, primarul în cauză îi învită pe acești bloggeri „să își bage mințile în cap” și să se prezinte la „muncă cinstită”, precizînd că le oferă posturi de muncitori „la cositorie și la curățătorie, la amenajări peisagistice”.

Comentariile la această știre au fost, în proporție covîrșitoare, în aceeași notă. Spicuiesc: „Cît mă bucur pentru acești ratați ai societății... e valabil și pentru cei din România...”, „Noi să fim prevăzători, hai să îi trimitem de-acum la muncă!”, „Ar fi ideală în România! Dispar toți ordinarii!”, „Ar trebui să vadă cum se produce banul pe care-l primesc”, „N-am înțeles niciodată ce sens au acești penibili”.

Acum, desigur, privit dintr-o parte, se poate înțelege reacția acestor comentatori. Bloggerii aceștia, cu sute de mii și milioane de urmăritori, sînt niște răsfățați ai sorții, cîștigă bani de pe urma unei prestații relaxate online, etalîndu-și poate frumusețea, poate opulența, poate mușchii, poate viața aventuroasă etc. Nu muncesc, în sensul clasic al termenului, nu merg la un job cu pontaj, nu dau la sapă sau la coasă pentru a cîștiga un ban care e insuficient pentru o viață luxoasă. Cei care merg la astfel de job-uri pot avea astfel de reacții de frustrare.

Dar mai există și un alt unghi din care poate fi privită chestiunea. În primul rînd, statutul de influencer-i pe care îl au aceștia este dat de masa care îi urmărește, îi susține, le dă like-uri. Adică de oamenii care nu sînt ca ei, dar le place că ei există, pentru că reprezintă un fel de etaloane ale unor vieți rîvnite. Nimic nou sub soare. Dintre milioanele de urmăritori, probabil mai puțin de un procent vor ajunge să aibă o viață asemănătoare, dar oamenii au nevoie de povești cu care să se hrănească, de povești frumoase, strălucitoare, optimiste. În aceeași ordine de idei, nu ne naștem toți cu o frumusețe care să ne avantajeze pentru o expunere profitabilă, nu ne naștem toți cu averi sau cu talente excepționale care să ne permită expunerea lor într-o manieră care să provoace admirație și dorință. Poate unii dintre ei au comportamente care nu ne plac, poate unii dintre ei mint sau promovează idei cu care nu toți sîntem de acord, poate unii au averi cîștigate prin mijloace necinstite. Dar cu toate acestea, existența lor în spațiul public și profitabilitatea datorată popularității lor sînt un rezultat al admirației pe care o parte a societății le-o poartă.

Cînd facem formarea cu profesorii pe probleme de infuzare a elementelor de educație media, una dintre temele abordate este cea a libertății de exprimare. Pornim de la Declarația universală a drepturilor omului, al cărei articol 19 precizează că „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat”. Ne referim, apoi, la Convenția europeană a drepturilor omului, care în articolul 10 menționează că „Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”. De asemenea, luăm în discuție Constituția României, al cărei articol 30 subliniază, în primele două alineate, că 1) libertatea de exprimare a gîndurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sînt inviolabile, respectiv că 2) cenzura de orice fel este interzisă.

Mă întorc la influencer-ii aceștia, chemați și trimiși la muncă adevărată. Veninul, frustrarea, ura îndreptată împotriva lor, pentru că sînt niște privilegiați, sînt semne ale neînțelegerii libertății. Cei care vituperează împotriva lor sînt cei care și-ar dori să fie în locul lor, dar nu sînt, și ca atare ar prefera să îi aducă pe aceștia la nivelul lor. Dar libertatea nu este despre egalitate. Libertatea este despre dreptul de a fi tu însuți și de a te dezvolta la potențialul tău maxim. Indiferent că sîntem de acord sau nu cu stilul de viață sau cu ideile pe care le propagă acești influencer-i, faptul că ei există garantează faptul că și noi putem să nu fim de acord cu ei. Faptul că putem comenta la adresa lor este egal cu faptul că ei pot să cîștige de pe urma popularității prezenței lor libere pe rețele sociale.

Cînd dispare libertatea lor de a fi niște prezențe invidiate, de a fi admirați sau de a fi disprețuiți, dispare și libertatea noastră, a celor ce nu sîntem asemeni lor, de a putea să nu fim de acord cu ei.

De ce avem nevoie, așadar, de educație media? Pentru a înțelege că oamenii aceștia, care comentează cu satisfacție și cu ură, sînt și ei măsura libertății noastre. Și că atîta timp cît există răsfățații ceilalți, care cîștigă de pe urma unor imagini personale și a unor mesaje pe care le transmit prin blog-urile lor, avem și noi libertatea de a-i urmări sau nu. Avem, de fapt, libertate. Să ne bucurăm, deci, că există Loredana Groza, Dana Budeanu, Selly, Delia, Smiley și care or mai fi. Ei, care aparent cîștigă fără să muncească în sensul clasic, sînt garanția că trăim într-o societate în care putem să-i admirăm sau să-i criticăm, noi, cei care mergem la pontaj, înainte de culcare. Sînt garanția faptului că putem să visăm.         

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.