Frecventabilii din Bruxelles
La noi s-ar numi „constituire de grup organizat în scopul influenţării deciziei politice pentru a obţine avantaje oneroase pentru entităţi juridice private“. În lumea anglo-saxonă s-ar chema
sau
. Depinde de gust. De exemplu, dacă un producător auto ar avea un sistem de airbag-uri ceva mai bun, dar mai scump, şi s-ar apuca să sugereze la Comisie o directivă europeană care să mărească standardul minim obligatoriu de siguranţă al autovehiculelor pînă în anul 20xx, asta s-ar numi
. Dacă aceeaşi firmă ar începe o campanie de educare a publicului privind necesitatea adoptării unor standarde îmbunătăţite ale securităţii auto, în scopul scăderii numărului de victime la nivelul Uniunii, s-ar numi
. În acest ultim caz, se recomandă implicarea unui ONG.
De curînd, mai precis de cînd cu scandalul „Severin plus patru“, dar şi la presiunea opiniei publice, nemulţumită de lipsa cruntă de transparenţă a muncii instituţiilor europene, atît la Parlament, cît şi la Comisie s-au înfiinţat registre. Altfel spus, dacă doreşti să informezi, să emoţionezi, să înfiori, să contrariezi, să lămureşti un decident notabil (adică să îi influenţezi decizia, proces perfect democratic), te înscrii într-un registru şi, atunci cînd ai o întîlnire cu un comisar, un director de direcţie sau un membru al unui cabinet de comisar, eşti trecut, transparent, la catastif.
Catastiful contemporan este (cum altfel?) digital, putînd fi consultat de oricine este suficient de curios. Pînă acum, datele cuprind primele şase luni ale anului. Clasamentul numărului de întîlniri solicitate şi obţinute de lobby-işti este diferit de ceea ce îmi închipuiam eu a fi ordinea relevanţei unui portofoliu sau a altuia. Pe primul loc se află nonconformistul comisar spaniol Miguel Arias Cañete, cu 118 şedinţe. E drept, cam un sfert dintre interlocutori sînt ONG-uri sau firme din Spania, dar orişicît! E mult. Dacă vă spun că portofoliul domniei sale este „Energie şi schimbări climatice“, înţelegeţi cam de unde bate vîntul? Poziţia a treia în clasament aparţine vicepreşedintelui Timmermans, ceea ce e logic. Toată lumea ştie că dînsul este, de fapt, şeful Comisiei. În plus, domeniul său de acţiune îl face ţinta întregului univers al societăţii civile europene dedicate drepturilor omului, justiţiei, legii. Oameni vorbăreţi, se ştie. Surpriza este ocupantul locului doi. Un domn de care nu auzisem pînă acum. Îl cheamă Robert Madelin, este englez, nu este comisar, ci director de direcţie. A absolvit atît Oxfordul, cît şi faimoasa ENA a francezilor (socotită cea mai performantă şcoală de funcţionari publici din lume). După o carieră de 22 de ani la Bruxelles, actualmente conduce Directoratul Reţele de Comunicare, Content şi Tehnologie. Aşadar, pe lîngă energie verde, înţelegeţi pe unde altundeva mai bate tare vîntul schimbării?
Pe locul patru, cu 84 de întîlniri, se află doamna Heidi Jern, membră în cabinetul domnului Jyrki Katainen, comisar pentru „Creştere, Investiţii şi Competitivitate“. Portofoliu atractiv pentru lobby, de altfel. Nostim este că şeful domniei sale, domnul comisar însuşi, are doar 38, adică mai puţin de jumătate. Este foarte probabil ca acolo să funcţioneze lobby-ul prin delegare.
Din România, cea mai bine plasată în clasament este Ioana Diaconescu, are 11 întîlniri în palmares şi lucrează în cabinetul domnului comisar Pierre Moscovici. Care are vreo 22. Relativ puţin pentru un comisar extrem de „politic“, numit în funcţie inclusiv datorită bunelor sale abilităţi de comunicare.
În fine, pe ultimele două locuri, cu doar două întîlniri fiecare, găsim două doamne: Corina Creţu şi Federica Mogherini. Lipsa de interes lobby-istic în cazul conaţionalei noastre este relativ lesne de înţeles. Politicile de dezvoltare regională şi fondurile alocate sînt stabilite de multă vreme, politic, în Consiliu şi Parlament. Doamna Creţu are mai mult de administrat decît de decis. Doamna Mogherini, însă, are o poziţie (încă) fragilă.
(Despre această poziţie şi despre faptul că televiziunea publică poloneză şi Consiliul Judeţean Timiş ar cheltui pe lobby de 80 de ori mai mult decît Microsoft, Google şi IBM la un loc, săptămîna viitoare.)
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.