Franţa, oh la la

Publicat în Dilema Veche nr. 345 din 23 - 29 septembrie 2010
Franţa, oh la la jpeg

S-au făcut auzite replici politice de o duritate fără precedent diplomatic în istoria semicentenară a Uniunii Europene. Aproape fără precedent, pentru că Sarko a recidivat, de fapt. Domnia sa a mai avut referiri la numărul redus de neuroni al altei doamne comisar, cam acum vreun an. De aceea, nu tonul a surprins prea tare. Conţinutul răstelii a fost relativ nou. „Sîntem membri fondatori, noi am inventat drepturile omului, nu ne trataţi voi pe noi ca pe cine ştie cine.“ Un fel de „io te-am făcut, io te omor“. Atitudine tip Becali, „banul meu, banul meu, fac ce vreau“. Perplexitatea a venit şi din faptul că se arată public şi spectaculos nivelul ipocriziei fondatoare din culisele construcţiei europene. Îmi amintesc de „o Uniune a statelor cu drepturi egale, clubul de elită ale cărui reguli se aplică tuturor, fără discriminare sau derogări“ şi alte lozinci. Cu ele a fost hrănită opinia publică românească înainte de aderare. Ar trebui să rămînă acum doar cu valoarea propagandistic-mobilizatoare a contextului istoric. 

Pe plan intern, Sarkozy avea nevoie de un spin de comunicare, de o temă care să prindă prima pagină a ziarelor şi să mai aburească lupele cu care media începuse a privi înspre conduitele unor membri ai cabinetului. Pretextul era spectaculos, ţinta era uşor de identificat, manevra de comunicare mergea la sigur, fiind testată de multe ori în istorie. Numai că sofisticata administraţie franceză (printre cele mai performante şi bine pregătite din întreaga lume) a comis o inexplicabilă gafă de redactare într-un ordin către funcţionarii locali. În plus, a mai omis să trimită cîteva documente importante către Comisia Europeană, socotind că ţări ca România şi Bulgaria ar avea datoria să respecte rigoarea Tratatelor Comunitare, dar un stat fondator poate să le ignore. De aici, zavera. Replici tăioase la Bruxelles, miştouri arogante la Paris, contrareplici defel diplomatice din Luxemburg, Belgia, Germania. Spectacolul a fost total, primele pagini ale cotidianelor au fost umplute, iar România şi Bulgaria au încetat brusc să mai fie subiectul problemei „migraţia ţiganilor“. 

Ce va urma? Pun pariu că… mai nimic. Nimic concret. Comisia va organiza o conferinţă la Bucureşti în care să analizeze strategii şi proiecte de integrare socială, Guvernul român va profita de situaţie pentru a arăta mapa cu proiectele concepute în teritoriu (ministrul Blaga a ordonat Prefecturilor şi Consiliilor Judeţene să întocmească pînă pe 20 septembrie asemenea strategii), iar subiectul zaverei, adica ţiganii români şi bulgari trimişi acasă, fie se vor întoarce în Hexagon, fie îşi vor încerca norocul în alte state membre învecinate (cred că vor evita Italia pentru că şi acolo s-a „împuţit“ treaba). Nu prea cred că vor fi pe lîngă casă, pentru a strînge roadele proaspăt gînditelor proiecte şi strategii. 

Perdantul principal îmi pare a fi exact Franţa. Cred că excelentul lor corp de experţi în negocieri pe afaceri europene şi-a pus mîna în cap la momentul declaraţiilor flamboaiante ale Şefului. Fie vorba între noi, la sofisticatele discuţii tehnice interministeriale, pe domenii, România era un votant tradiţional în tabăra franceză. Va fi şi de acum încolo pentru că, măcar în agricultură, mediu, energie, interesul nostru naţional este similar cu al lor. Necazul francezilor este că declaraţiile lui Sarko şi negarea principiilor fundamentale ale Uniunii le-au cam frăgezit poziţiile de negociere pentru o perioadă oarecare de acum încolo. Altfel spus, vor trebui să mai lase de la ei pentru a obţine rezultatul pe care, pînă acum, îl căpătau fluierînd. În timp, lucrurile se vor aranja. Se va ajunge la business as usual. Pînă la următoarea manevră de „comunicare politică“ a nonconformistului preşedinte francez. 

Reacţia cea mai des întîlnită pe la noi prin patrie? „Hehe, las’ să vadă şi ei cum e să integrezi social pe ţigani, că prea ne dădeau lecţii de corectitudine politică şi de politici afirmative.“ Total neproductiv. Am senzaţia că, după recenta ieşire-Sarko, România şi Bulgaria s-au scos relativ bine. Numai că bucuria la ştirea îmbolnăvirii caprei vecinului nu aduce automat vreun cîştig. Dimpotrivă.   

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Foto: L. Muntean

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.