Franţa: fereastră spre universalitate pentru creativitatea românească

Publicat în Dilema Veche nr. 771 din 29 noiembrie – 5 decembrie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Dintre toate ţările occidentale, Franţa este cea care şi-a deschis cel mai mult porţile, istoric vorbind, pentru artiştii şi scriitorii români, şi pentru creativitatea românească în general. Ceea ce a început încă înainte de revoluţia din 1848 continuă şi acum. Dovadă un impresionant „sezon cultural comun“ eşalonat pe doi ani, ocazionat de Centenarul Primului Război Mondial şi de Marea Unire.

Începînd cu data de 27 noiembrie şi pînă la sfîrşitul lunii mai anul viitor, România „se exportă“ în Franţa cu literatură, teatru, film, arte plastice, dans, muzică, bucătărie, vinuri, tradiţii populare… Apoi va fi rîndul Franţei de a „invada“ masiv România cu ce are mai bun. Pentru ambele ţări, afirmă organizatorii evenimentelor în dosarul de presă, este o ocazie ca Franţa şi România să se cunoască altfel, în afara clişeelor şi a ideilor preconcepute.

România are prima de cîştigat din această dublă complicitate culturală. Pentru că, de fapt, clişeele prin care românii şi francezii încearcă uneori să se cunoască reciproc nu sînt de aceeaşi natură.

Pentru mine (şi probabil pentru generaţia mea), imaginea Franţei era una în care se amestecau cei trei muschetari cu cocoşatul de la Notre-Dame, buchiniştii de pe malurile Senei cu Turnul Eiffel, artiştii boemi din Montmartre cu cei din Montparnasse, Napoleon cu Jean-Paul Sartre, Edith Piaf cu Charles Aznavour…

Pentru majoritatea românilor şi, de fapt, pentru lumea întreagă, Franţa este o ţară din care emană artă, cultură şi un rafinat stil de viaţă. Sigur că multe dintre aceste referinţe spontane sînt clişee, dar precizez că ele au o dimensiune pozitivă. Mulţi asiatici vin la Paris ca să înţeleagă ce înseamnă un oraş romantic şi speră să vadă cupluri îmbrăţişate pe malurile Senei. Alţii caută în Oraşul Luminilor vestigiile unor forme de insolenţă devenite mituri planetare şi se duc negreşit la cabaretul Moulin Rouge. Cum panteonul mitologic al Parisului este o construcţie la care au participat artişti din întreaga lume, aproape fiecare vizitator străin va avea reperele sale la Paris. Un american cultivat se va plimba pe urmele lui Hemingway şi va căuta locurile în care acesta a scris şi barurile în care a onorat calitatea excelentă a vinurilor franceze. Un latino-american cultivat îşi va aminti că aproape toţi romancierii realismului magic, de la Gabriel García Márquez la Mario Vargas Llosa s-au lansat la Paris, şi că majoritatea acestor reprezentanţi ai valului sud-american au intrat în universalitate după ce au publicat şi uneori au trăit în Franţa…

Chiar dacă Franţa se schimbă, chiar dacă la Paris asiaticii riscă acum să vadă sub podurile Senei corturi în care se adăpostesc migranţi, iar în preajma unor monumente familii de cerşetori, vechile clişee prin care spaţiul francez era receptat în străinătate nu sînt supărătoare. Şi, de fapt, Franţa are tot interesul să le păstreze, ele sînt veritabile forme de publicitate.

Mai greu este cu clişeele legate de România. Ele nu au fost întotdeauna favorabile românilor şi nu au avut continuitate. Cînd am ajuns eu în Franţa, în 1987, am descoperit cu uimire că mai toţi francezii aveau o imagine precisă despre România, dar niciodată aceeaşi. Totul depindea de perimetrul social cu care intram în contact. Uneori mi se întîmpla ca şoferii de taxi să mă privească brusc cu o enormă simpatie (după ce mă întrebau de unde vine accentul meu) pentru că îl admirau pe tenismanul Ilie Năstase. Alţi francezi erau fascinaţi de Nadia Comăneci, şi pentru ei emblema României era talentul cu totul excepţional al Nadiei. În mediile mai cultivate, cînd spuneam că sînt român, îmi erau evocate imediat ba numele lui Cioran, ba numele lui Eugen Ionescu. Toată lumea auzise evident şi de Ceauşescu, iar pînă la căderea comunismului imaginea României era aceea a unei ţări vampirizate de conducătorul ei.

Timp de cîţiva ani, după prăbuşirea regimului comunist, au fost foarte persistente în Franţa imaginile revoluţiei de la Bucureşti şi revelaţia că -mulţi români vorbeau franceza. Un clişeu negativ, în acest context, a fost aşa-zisa groapă comună de la Timişoara, care s-a dovedit a fi o minciună mediatică, dar şi procesul ratat al soţilor Ceauşescu. Dar clişeul cel mai durabil legat de România a fost, şi este încă, cel al unei ţări care nu reuşeşte să-şi integreze minoritatea romă şi îi lasă pe aceşti oameni să cerşească pe străzile Parisului şi ale marilor oraşe franceze. Francezii sînt foarte sensibili la imaginea sărăciei şi a suferinţei, şi n-ar blama niciodată un om care stă cu mîna întinsă, avînd şi trei copii alături, în preajma Turnului Eiffel sau în faţa unei brutării. Şi tot aşa, dintr-un fel de civilitate stratificată prin educaţie, ei nu vor spune deschis nici ceea ce gîndesc cu adevărat despre o ţară membră a Uniunii Europene care îşi trimite săracii să cerşească în fara graniţelor ei. Această acumulare de lucruri nespuse nu este în nici un caz favorabilă României…

Revenind la sezonul cultural Franţa-România şi la marele număr de evenimente care se vor desfăşura în multe oraşe franceze: este efectiv o imensă şansă pentru ca multitudinea de aspecte ale creativităţii româneşti să amelioreze o imagine de ansamblu greu încercată. Cu această observaţie, însă: imaginea României nu se construieşte doar în afară, ci în primul rînd în interior. Savurînd spectacolele şi filmele venite din România, admirînd arta şi bucătăria românească, salutînd talentele cu totul excepţionale care ies din magma pămîntului românesc, nimeni nu va închide ochii, în Franţa, la ceea ce se întîmplă pe tărîm politic la Bucureşti, şi mai ales la regresul statului de drept sau al independenţei Justiţiei.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

borevina architect 3979490 jpg
Guvernul plătește datoriile primăriilor, dar firmele care au lucrat pentru acestea și și-au plătit taxele rămân cu buza umflată
Guvernul a pus la dispoziție două miliarde de lei pentru stingerea datoriilor administrațiilor locale, însă mecanismul de compensare nu îi ajută în aceeași măsură pe toți furnizorii.
Exerciţiul Eagle Meda 23, organizat de Ministerul Apărării Naţionale, în localitatea Smârdan, judeţul Galaţi. FOTO Inquam Photos / George Calin
Triunghiul divergențelor. De ce Kievul, SUA și UE nu se pot înțelege în privința garanțiilor de securitate promise Ucrainei
Anunțul emisarului american Jared Kushner privind o protecție de tip NATO pentru Ucraina ascunde o condiție pe care Kievul o respinge. Fostul diplomat Claudiu Degeratu explică de ce garanțiile Washingtonului vin la pachet cu neutralitatea și ce înseamnă asta pentru România.
bruce willis tallulah instagram jpg
„Bruce Willis e în lumea lui!” Actorul apare tot mai rar în pozele de familie, iar starea lui s-a deteriorat
Actorul apare tot mai rar în pozele de familie, iar apropiații susțin că starea lui s-a deteriorat considerabil
Tezaurul de monede celtice de argint este cel mai mare descoperit în Ungaria în ultimii peste 50 de ani
Cel mai mare tezaur de monede celtice, descoperit în Ungaria în ultimii 50 de ani
Arheologii din Ungaria au descoperit un tezaur format din peste 200 de monede celtice din argint, vechi de mai bine de 2.000 de ani. Este una dintre cele mai importante descoperiri de acest fel făcute în țară în ultimele decenii.
01 FC ARGES FCSB, SUPERIGA SUPERBET (22 11 2026) jpg
FCSB a scos un punct la Mioveni, Universitatea Craiova a făcut scor la Arad
Într-un meci disputat în această seară, la Mioveni, FCSB a terminat la egalitate, 0-0, cu FC Argeş, în etapa a 16-a a Superligii de fotbal. În cealaltă partidă a zilei, la Arad, Universitatea Craiova s-a impus cu 6-2 în fața UTA.
Demonstranţi contra reformei guvernului  se luptă cu scutierii în timpul unui protest la Paris Franţa FOTO AP
„Un permis de a ucide”. Legea controversată prin care Franța schimbă regulile folosirii armelor de către polițiști
Polițiștii și jandarmii francezi vor beneficia de prezumția de legalitate când folosesc armele de foc în timpul serviciului, potrivit unei legi adoptate definitiv pe 20 noiembrie. Contestată de organizații pentru drepturile omului și magistrați, măsura ar putea îngreuna anchetarea abuzurilor.
Rămășițele lui Ivan Zakmardi, descoperite în Catedrala din Zagreb
Rămășițe remarcabil de bine conservate într-un sicriu sigilat din plumb, descoperite în Catedrala din Zagreb
Unul dintre cei mai importanți oameni de stat ai Croației din secolul al XVII-lea a fost readus în atenția istoricilor printr-o descoperire arheologică remarcabilă. Rămășițele lui Ivan Zakmardi, remarcabil de bine conservate într-un sicriu sigilat de plumb, au fost găsite în ruinele unei capele.
901215675 1483577627291311 4315822873510217499 n jpeg
Desertul de pe vremea romanilor care se prepară și astăzi. Rețeta transmisă din generație în generație a devenit simbolul unui oraș
Un desert cu migdale, miere și dulceață, pregătit după o rețetă transmisă de-a lungul generațiilor, a devenit unul dintre cele mai cunoscute simboluri gastronomice ale unei localități din sudul Europei.
sarpe pixabay jpg
Unde se ascund șerpii pe timpul nopții. De ce unele specii devin mai active după apusul soarelui
Pentru cei mai mulți oameni, mai ales cei care locuiesc în orașe, o întâlnire cu un șarpe poate fi un moment destul de neplăcut. Mai ales atunci când această întâlnire are loc noaptea. Iar, în timp ce unii șerpi își petrec nopțile dormind, alții continuă să fie activi chiar și după apus.