Fraieri, dar entuziaşti

Publicat în Dilema Veche nr. 295 din 8 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Acest-club-de-elită-ale-cărui-reguli-se-aplică-nu-se-discută" este Uniunea Europeană. Am auzit zilnic această poezie înainte de aderare. Ascundea, pe undeva, un sîmbure de adevăr. Înainte de aderare, negociai pachetul instituţional existent, mai precis, ritmul de absorbţie al acestuia în legislaţia naţională. Erai mai întîrziat la gropi ecologice de gunoi, amînai, de comun acord cu Bruxelles-ul, încă cinci ani. Ai mari interese în zona producţiei de soia modificată genetic? Negociezi excluderea lor din producţie la vreo zece ani după aderare. Şi aşa mai departe. Nu era însă potrivit să zici că regula gropilor ecologice este aiurea sau că soia modificată genetic poate fi cultivată fără mari pericole pentru sănătatea umană. Nu era cazul. Erai aspirant, nu membru cu drepturi depline. După aderare, pe valul entuziasmului popular (peste 75% euro-entuziasm măsurat de barometrele de opinie publică!), a fost greu să ne revenim. Piaţa publică a ideilor în România a rămas dominată copios de aplaudacii integrării în profunzime a Uniunii. Adică, tema federalistă: cedare de suveranitate către instituţiile europene (Parlament, Consiliu, Comisie), lărgirea acquis-ului în zone unde nu a călcat încă (sănătate, educaţie, apărare, pensii, cultură) şi crearea Statelor Unite ale Europei. Întrebaţi ziarişti, editorialişti, politicieni şi şoferi de taxi, şi toţi vă vor răspunde că ăsta e drumul, încolo trebuie să ne ducem. Nici urmă de dubiu. Preşedintele Băsescu (consonant cu poporul, ca întotdeauna) aduce un argument zăpăcitor pentru un Parlament unicameral: şi-aşa există Parlament European, acela trebuie să fie camera superioară, nu avem şi noi nevoie de Senat naţional. Adică, merge pe ideea unei cedări suplimentare de suveranitate naţională. Total aberant. Presupunînd că am dori noi, ca ţară, să comitem aşa ceva, PE-ul nu ar putea să accepte. Adică, noi am vrea să "ne dăm", numai că ei nu vor să "ne ia". Pur şi simplu, nu au cum. I-ar opri toate tratatele Uniunii. Entuziasmul cu care vrem să ne cufundăm într-o Europă din ce în ce mai integrată are mai multe origini. Este, în opinia mea, răspunsul la neîncrederea publică într-o "clasă politică mediocră" (Doamne, ce urăsc generalizările astea, devenite axiomă). Este urmarea vechiului reflex naţional conform căruia "lumina vine de la Occident". Este reflexul creat în ultimii 10-15 ani, de a zugrăvi Uniunea şi instituţiile sale ca aducătoare de înţelepciune politică nemăsurată, corectitudine absolută, un fel de rai pe pămînt, o societate liberă multilateral dezvoltată. Dacă raiul pămîntesc există şi el este definit de nişte sute de mii de pagini care se numesc acquis comunitar, ce rost are să îi găseşti nod în papură? Perfecţiunea nu poate fi criticată. Perfecţiunea este, poate, cel mult plicticoasă, de aia noi, ziariştii, nu scriem despre ea. Este însă atît de dezirabilă, încît e absurd să cîrcoteşti. Nici măcar anecdotele de acquis tip "castravetele strîmb" nu zdruncină credinţa nemăsurată a liderilor de opinie români în perfecţiunea "clubului-de-elită-ale-cărui-reguli-se-aplică-nu-se-discută". Cînd, enervat, începi să iei peste picior parte a risipei bugetare comunitare sau mai multe decizii ale Comisiei/Consiliului/Parlamentului, ori tacticile unor state membre mai vechi, devii uşor nefrecventabil ("măi, cu lucrurile astea nu se glumeşte, astea sînt chestiuni serioase. Ia treci pe TVR 3"). Urmarea: lipsa totală a oricărei umbre de dezbatere publică românească pe tema viitorului Uniunii. Noi sîntem oamenii fără dubii, oameni cu convingeri. UE trebuie să devină un multi-stat de tip federal, trebuie să îşi extindă acquis-ul, trebuie să capete un guvern transnaţional cu puteri sporite, trebuie să îşi facă o armată, trebuie să accepte Turcia. Şi vine bomba: foarte multe state membre nici nu se gîndesc la aşa ceva, vreo două (Cehia şi Marea Britanie) doresc chiar retragerea Uniunii din unele domenii legislative, irlandezii au votat o dată NU, a doua oară DA, acum cîţiva ani Franţa (ah, Franţa, cea fondatoare şi absorbantă de fonduri agricole) şi Olanda (patria toleranţei şi a europenismului calm) au votat NU. Noi, românii, ce să înţelegem? Noi nu înţelegem nimic. Ce-au păţit ăia? Ce nu le place în raiul pe pămînt? De aceea, în etapa a doua, cînd Uniunea căuta Planul B, România nu era în stare să zică nimic. O dă cu federalismul entuziast care nu e de nici un folos în viaţa reală. Atitudinea infantil-entuziastă cu care abordăm orice provocare la adresa instituţiilor europene este profund dăunătoare. Nu ne aduce nici un cîştig, nu întăreşte nici o poziţie de negociere. Restul statelor membre aşteaptă de la România idei, atitudini, strategii, planuri. Noi răspundem cu un senin "Îmghî" din fundul clasei, ca nişte fraieri zăpăciţi de norocul care a dat peste noi, de-am fost primiţi în aşa club de elită. Aş fi în stare să mă înscriu într-un partid eurosceptic, să mimez euroscepticismul extrem (ceea ce nu cred defel), numai pentru a enerva lumea, a-i obliga să citească, să se documenteze, să critice ceea ce e de criticat, să nu mai creadă în lozinci ieftine despre raiul pre pămînt scoborît dinspre Bruxelles. Să analizeze performanţele comisarilor europeni cu aceleaşi măsuri cu care îi analizează pre miniştrii noştri scoborîţi dinspre Palatele Victoria/Cotroceni. Să se uite pe bugetele comunitare şi să găsească surse de risipă tip Ridzi. Să se întrebe la ce or fi bune agenda Lisabona sau runda Bologna. Să aibă un punct de vedere privind utilitatea unor instituţii cum ar fi Comitetul Regiunilor sau cel Economic şi Social, cu bugete imense şi rol consultativ. Un bun cunoscător al cestiunilor europene îmi zicea deunăzi că ziariştii britanici scriu mai mult decît ziariştii oricărui alt stat membru, despre ce se întîmplă la Bruxelles. Se ştie că englezii sînt, în majoritate, eurosceptici. Îmi spunea că, în fond, uriaşul număr de articole critice la adresa Comisiei, scrise de presarii de pe Tamisa, reprezintă cea mai valoroasă contribuţie intelectuală cotidiană pentru viitorul instituţiilor europene. Le-au ţinut în priză, au atacat orice derapaj nerealist-federalist, au adus cu picioarele pe pămînt prea mulţii visători pan-europeni. Am rămas pe gînduri. Care va să zică, viitorul Europei este modelat (mai ales) de contribuţiile scepticilor? Posibil. Mă tem însă că, din această dezbatere, România lipseşte. Noi avem alte treburi, avem opinii clare, avem convingeri şi entuziasm. Astea ne ocupă tot timpul. N-avem vreme de dileme.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Mituri despre consumul fructelor, demontate de nutriționiști. Nu există un moment „greșit” pentru a le consuma
Fructele sunt printre cele mai sănătoase alimente pe care le puteți mânca. Sunt sărace în calorii, dar bogate în fibre, vitamine, minerale și compuși vegetali protectori.
image
Diana, fata atacată de urs la Bușteni, a murit în urma căzăturii în râpă: „Avea multiple traumatisme și răni incompatibile cu viața”
Apar noi dezvăluiri în cazul fetei de 19 ani, atacată de un urs pe traseul Jepii Mici, din Munții Bucegi și aruncată într-o prăpastie. Medicii legiști spun că tânăra a murit din cauza rănilor provocate de căzătură, aceasta având „politraumatisme și răni incompatibile cu viața”, potrivit Antena 3.
image
Orașul în care turiștii primesc un prânz gratuit dacă strâng gunoiul. Experiențe unice și pentru cei care folosesc transportul public sau bicicleta VIDEO
Turiștii care vizitează capitala Danemarcei vor fi recompensați cu mâncare, cafele și activități gratuite, însă doar dacă iau parte la activități ecologice.

HIstoria.ro

image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.