Foşnetul brazilor sau al valurilor

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Scriind data trecută despre experienţa formatoare a muntelui, am resimţit o oarecare stînjeneală. Voiam să arăt cum, făcînd anumite lucruri care au de-a face mai degrabă cu bucuriile noastre decît cu efortul de luminare a minţii, dobîndim uneori înţelesuri mai grele şi mai adînci, care ne pot structura întreaga viaţă. Mă gîndeam însă că, pentru mare parte dintre cititori, povestea mea poate părea lipsită de noimă. O poveste de dragul povestitorului. 

Ştiu foarte bine că pentru mulţi oameni muntele e o porţie de ozon, asezonată cu un grătar şi cu îmbelşugate cîntece de cabană. Chiar şi un cioban ne-a întrebat odată ce căutăm noi pe-acolo prin munţi, cocîrjaţi sub greutatea rucsacilor, cînd el numără fiecare zi cît mai are de stat pînă să se lase îndărăt la oraş. 

Şi, că tot sîntem în sezon estival, aş mai aminti şi de parte dintre prietenii mei, dispuşi să-mi asculte peroraţiile montaniarde, pentru a întreba candid în final: „N-ai vrea totuşi să mergem în week-end-ul ăsta la mare?“. 

Ba chiar şi soţia mea îmi acceptă tandru nacafaua şi mă roagă cu prima ocazie s-o zbughim împreună la mare. Iar marea ei este, trebuie să recunosc, cam ca muntele meu: o bucată largă-largă de apă verzuie şi sărată, o fîşie lungă-lungă de plajă, de preferinţă pustie, o întindere precît marea de ciulini, scaieţi, tufişuri şi arbuşti piperniciţi în spatele plăjii şi un cer cît cuprinde deasupra. 

În studenţie apăruse voga scrierilor lui Gaston Bachelard. De formaţie fizician, Bachelard s-a orientat iniţial către filosofia cunoaşterii ştiinţifice, către epistemologie. Însă celebritatea în cercurile umaniste i-a fost adusă de opera lui tîrzie, din preajma celui de-al Doilea Război Mondial, în care Bachelard s-a ocupat de vise, de reverii, de creaţia poetică, de modul în care ne imaginăm lumea şi pe noi înşine, ca făcînd parte din ea. Plăsmuirile noastre imaginative, crede Bachelard, folosesc ca material simbolistica ataşată celor patru elemente din filosofia Greciei antice: apa, aerul, pămîntul şi focul. Universul fizic, spuneau vechii greci, constă din combinarea, în proporţii diferite, a acestor elemente primordiale. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu universul construit de minţile noastre eliberate de tutela raţiunii, potrivit lui Bachelard. O carte a lui Gilbert Durand, pe care am citit-o în studenţie din doască în doască, cu creionul în mînă, în traducerea românească din 1977, sistematizează, încă şi mai ferm, pe urmele lui Bachelard,

Linia asta de investigaţie, căreia i se mai pot adăuga şi alte repere, are ceva deosebit de seducător. Ea adună laolaltă rigoarea analitică şi intuiţia hermeneutică, forţa coercitivă a raţionamentului şi răsfăţul rătăcirii prin cele mai diverse arii culturale, de la filosofie la mitologie, de la ştiinţă la poezie, de la Porfir la zodiac. 

Din perspectivă formativă, ea are, însă, şi ceva neliniştitor. Într-un fel sau altul,

-ul nostru mental pare a sta sub semnul predestinării. Aşa cum nu ne putem alege zodia, tot astfel nu noi decidem dacă vom alege, în timp, foşnetul pădurii de brad sau cel al valurilor.

Şi atunci, unde mai e experienţa formatoare? 

Îmi amintesc de o conferinţă a lui Howard Gardner, la care am asistat acum cîţiva ani, la Sinaia. În anturajul profesoral, Gardner a devenit o figură de Pantheon în primul rînd datorită teoriei inteligenţelor multiple. Ea spune, în esenţă, că oamenii au înzestrări diferite în felul în care operează cu mintea, ce pot fi încadrate, însă, într-un set tipologic restrîns. Prevalenţa, la fiecare individ, a unuia dintre cele opt tipuri de inteligenţă este, consideră Gardner, un dat care poate fi constatat experimental. 

Cum în sală erau în covîrşitoare majoritate profesori, preocupaţi, inevitabil, de dilemele meseriei lor, a apărut, la sfîrşitul conferinţei, şi întrebarea de răscruce în mediul educaţional. Un profesor va putea deci stabili dacă cutare elev are un profil de inteligenţă predominant lingvistic, sau spaţial, sau interpersonal, însă cu potenţial redus în plan logico-matematic, sau muzical, sau intrapersonal. Ce ar trebui să facem după aceea? Să încercăm să echilibrăm balanţa sau, dimpotrivă, să apăsăm pedala în zona de excelenţă? 

Gardner a ridicat din umeri. Asta nu mai e o chestiune de psihologie, nici de pedagogie. E o chestiune de destin. 

Experienţele formatoare despre care am încercat să vorbesc nu pot schimba predestinarea, dar pot să acopere distanţa dintre ea şi destin, dintre ceea ce se judecă

şi ceea ce se constată

Pînă una-alta, eu continui să visez la Retezat şi să merg cu soţia mea la Vadu. Şi nu pot zice că nu-mi place. Asta, pesemne, pentru că mi-am învăţat lecţia.  

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Zalomir jpg
Florin Zalomir, vicecampion olimpic, găsit mort: Curg informații șocante despre decesul său
Unul dintre cei mai titrați scrimeri ai României s-a stins la doar 41 de ani.
elon musk
Elon Musk, criticat după ce a susținut că Rusiei i se cuvine Crimeea
Elon Musk a fost aspru criticat după ce a propus ca Rusia să păstreze Crimeea. De asemenea, cel mai bogat om din lume a făcut mai multe propuneri pentru pacea dintre Ucraina și Rusia.
Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
1,5 milioane de uniforme militare rusești ar fi dispărut: „Nimeni nu poate să explice”
Parlamentarul rus al regiunii Zabaikalsk, generalul-locotenent Andrey Gurulev, a declarat că 1,5 milioane de seturi de uniforme militare au dispărut, relatează site-ul local Tayga.info.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia