Flaubert pe teren

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Flaubert pe teren jpeg

Bouvard și Pécuchet sînt niște Beavis și Butt-Head de la mijlocul secolului al XIX-lea. Prin aventurile celor doi conțopiști parizieni, Flaubert pare că descrie doar tenacitatea prostiei, dar e vorba, cred, de mai mult: de tragedia risipei unei vieți prin agitație.

Evident, între nenumăratele proiecte mărețe inițiate de cei doi este și unul arheologic: „Alors Bouvard et Pécuchet se plongèrent dans lʼarchéologie celtique”… Din păcate, de pe urma celților, ne spune autorul, n-au mai rămas decît pietre care, odată vizitate de cei doi, se dovedesc plictisitoare, insignifiante; atenția lor se mută deci – dar tot pentru scurt timp – pe știrea despre descoperirea unor vase de lut pline cu oase, care ar fi marcat locul unde a fost înmormîntat nici mai mult, nici mai puțin decît Vițelul de Aur. Înjgheabă un mic muzeu cu piese eteroclite: lacăte, o troacă improvizată dintr-un sarcofag galo-roman, țigle, o halebardă. (Cu alte cuvinte, conținutul tradițional al oricărui balcon românesc.) Dintr-un cimitir, noaptea, fură o cristelniță de granit, pe care o cred antică. Sînt descoperiți și informați că artefactul n-are nici o legătură cu druizii, dar chiar și așa continuă să mimeze scrupulul științific și promit că vor returna piesa doar după ce o vor desena. Ți se rupe inima să vezi cît se atașează unii de propria impostură. Foarte curînd, simțind că arheologia nu le-a dat totuși un sens și că în orice caz nu e nici o scofală, cei doi trec la următorul subiect, bifînd astfel una cîte una toate științele posibile, mai exact manierismele lor.

Parabola aceasta a lui Flaubert despre – pînă la urmă – patologia entuziasmului este îngrijorătoare. Ce înțeleg din ea este că domeniile cunoașterii nu au de oferit, dincolo de promisiunea primului sclipici, decît atît cît avem noi înșine de dat, prin propriul nostru angajament față de ele. Lucrul e evident în arheologie, o disciplină cu fascinație imediată, unde eșecul este însă garantat pentru cei care visează un permanent fior mistic (și poze cu podoabele lui Tutankhamon). Bouvard și Pécuchet, inițial amuzantă, ca orice moft, se dovedește treptat mai degrabă sumbră, pentru că nu e pur și simplu o critică adresată semidocților (asta ar condamna-o instantaneu la minorat), ci vorbește de falimentul social al științei.

Un text pe care Flaubert îl numește, în sens larg, arheologic este Salammbô, roman flamboaiant al Cartaginei antice și mercenarilor ei. Cum mărturisește cuiva în 1857, nu-și propune să fie prea riguros istoric. („Arheologia va fi probabilă”, zice el despre roman, și recunosc că de mult căutam acest concept operațional: arheologie probabilă.) Cuprins de îndoieli, face totuși o călătorie de documentare în Tunisia, dar chiar și așa, după apariția romanului, Sainte-Beuve și alți critici îi reproșează, nedrept, tocmai erorile factuale, adică îndepărtarea de informațiile din Istoriile de secol II î.Hr. ale lui Polybios.

Critica cea mai sistematică a discursului fără substanță despre (între altele) antichitate e cea a clișeelor din al Doilea Imperiu și a Treia Republică franceză, publicate postum în Dicţionar de idei primite de-a gata (pe care îl citez mai jos în traducerea Irinei Mavrodin, Editura Univers, 1984). Lumea știe că e o greșeală să nu dai necunoscuților cu care te vezi nevoit să vorbești despre meseria ta clișeele pe care le așteaptă – așa scapi cel mai ieftin. Cu un ceramist, Flaubert ne învață să menționăm că „Toate vasele vechi sînt etrusce” și „Toate vasele din muzee sînt de jasp”. (Aici mă întreb reflex dacă există vase etrusce de jasp, dar să nu deviem.) „Inscripţie: Totdeauna cuneiformă.” „Marmură: Toate statuile sînt din marmură de Paros.” „Piramidă: Lucrare inutilă.” „Iliada: E totdeauna urmată de Odiseea.” „Homer: Nu a existat. E vestit prin felul cum rîdea.” Dacă discuția se prelungește: „Ruine: Predispun la visare şi dau o înfăţişare poetică oricărui peisaj”. De îndată ce apare o oarecare familiaritate între vorbitori: „Muzeul Luvru: Fetele tinere nu au ce căuta aici”. Iar familiaritatea se hrănește din existența unor adversari comuni: „Latină: Citatele în latină trebuie privite cu circumspecţie: ascund totdeauna un înţeles deocheat”. „Enciclopedie: Trebuie să-ţi baţi joc de ea, găsind-o depăşită”. „Erudiţie – Trebuie dispreţuită: e dovada unui spirit mărginit”. „Arta: Te bagă-n spital”.

Arheologii, spirite libere prin excelență, opuse oricărei înregimentări, vor gusta în special pasajul despre Academie: „Să o vorbeşti de rău, dar să încerci să faci parte din ea, dacă poţi”.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.  

Sursa foto: https://www.imdb.com/title/tt0192563/mediaviewer/rm1255387905/

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.