Filozofii „anarhiei”

Publicat în Dilema Veche nr. 975 din 15 decembrie – 21 decembrie 2022
Iconofobie jpeg

Marii filozofi și gînditori au o relație de antagonism cu „statul”, de orice tip ar fi el, s-ar putea zice, întrucît ostilitatea durează de cînd lumea. Dacă nu mă credeți, permiteți-mi, vă rog, o scurtă trecere în revistă (pe diagonală, desigur) a ideologiilor „antistatale”, așa-spunînd, de la începuturi și pînă în prezent. Socrate, prin vocea lui Platon, dorea o „republică” ideală (în mare măsură, se înțelege, utopică, măcar cu resursele umane oferite de istorie în derularea ei milenară), arătîndu-se nemulțumit de modul în care universul social al timpului „își gestiona” interacțiunea cu individul. Se știe, filozoful maieuticii vedea sufletul personal ca pe o structură tripartită (interesant, abia Freud, în secolul XX, se va mai referi la psihicul insului cu ajutorul unei descrieri „trilaterale”, de idego și supra-ego, majoritatea investigatorilor intermediari importanți ai naturii noastre de profunzime rămînînd axați pe dualitatea omenească esențială a conviețuirii instinctului cu rațiunea). Două dintre cele trei laturi sufletești erau, pentru inițiatul Diotimei, firește, emoția pasională și intelectul rece, dihotomie cu care o întreagă istorie filozofică pare a fi, ulterior, de acord. Ce poate fi mai „uman” decît eterna oscilație umanoidă, istovitoare, între corp și spirit?

Lor însă (corpului și spiritului deci) Socrate le adaugă o categorie suplimentară, aceea de thymos. În traducere parafrazată, ea ar reprezenta nevoia (subliminală) a individului de a fi recunoscut în societate. Thymos-ul mișcă, altfel formulat, istoria (precum „voința” lui Schopenhauer mai tîrziu), induce dinamică sistemului socio-economic și, implicit, asigură progresul statului, oferind de aceea imaginea unui element pozitiv în desfășurarea istoriei. Ce face totuși statul în raport cu thymos-ul? Îl pervertește, crede filozoful. Adică fie îl diminuează, prin presiune constantă asupra unor indivizi (și atunci observăm un thymos în deficit, un așa-numit iso-thymos), fie îl exacerbează, prin atitudine permisivă față de alți indivizi, în general de proastă calitate morală (și atunci vorbim despre despre un thymos în exces, un așa-zis megalo-thymos). Rezultatul? Popularea societății, pe de o parte, cu inși blazați, inapți de a mai acționa, loviți de ceea ce defineam aici, recent, drept akkedia, și, pe de alta, cu tirani, personaje malefice a căror voință coruptă tinde să devină lege (apropo, peisajul socratic, deși antic, trezește – nu-i așa? – și oarece déjà-vu-uri contemporane). Prin urmare, statul ajunge o forță de represiune mai curînd decît una de evoluție.

Filozofia modernă abundă în teorii similare. Hegel se temea, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, începutul veacului al XIX-lea, de un „stat universal omogen”, de o structură de organizare planetară a umanității, din care confruntările ideologice vor fi dispărut. Lucrul se putea întîmpla, credea rectorul Universității din Berlin, prin diseminarea modelului liberal francez perpetuat de Napoleon în Europa. Fără „dialectică” (faimoasele „contradicții” hegeliene, necesare oricărui progres), oamenii riscau intrarea într-un „sfîrșit al istoriei”, într-un spațiu involutiv, destinat doar confortului personal și nu trezirii spirituale a individului. Acest stat ar avea un efect pernicios asupra insului (apropo, recunoașteți aici, in nuce, spectrul „globalizării” contemporane?). În sfîrșit, în secolul al XIX-lea, transcendentaliștii americani (în primul rînd, Emerson și Thoreau) sînt înfiorați de „înrobirea” omului nou de către stat. După ei, statul stabilește relații, exclusiv, cu dimensiunea corporală a persoanei, spiritul ei rămînîndu-i complet indiferent. Omul este răsplătit de stat strict material(„corporal” așadar, primind un salariu menit supraviețuirii fizice) și pedepsit aidoma, prin sărăcie ori chiar închisoare (sancțiuni, identic, mecanice, corporale).

Înapoi în Europa, Nietzsche va denunța ulterior caracterul ticălos al sistemului (caracter venit din înclinația sa – a sistemului – de a transforma oamenii în mașini, acționînd frenetic numai asupra instinctelor individului, asupra „stimulilor” săi biologici, ca și cum ar acționa asupra unor „butoane”). Filozoful numea statul, vehement, din motivul enunțat, „cel mai nesimțitor dintre nesimțitorii monștri”. Nici intelectualii prezentului nu abdică de la amintita reticență față de organizarea statală, considerînd că sistemele supratehnologizate ne aruncă fie într-o „închidere spirituală” (Allan Bloom), fie într-un fel de „post-istorie” (Francis Fukuyama). Apropiindu-mă de cincizeci de ani de viață și reușind eu, cu entuziasm, să trăiesc în mai multe tipuri de „state” în acest interval biografic (i.e. comuniste, neo-comuniste, mafiotice, socialist-corupte etc.), mă văd nevoit să le dau pe deplin dreptate iluștrilor noștri înaintași.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.