Ficţiuni politice de vară (1): Ultimul arbore din România

Publicat în Dilema Veche nr. 852 din 6 - 12 august 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Tăierea ultimei parcele de pădure primară din România trecu aproape neobservată în vara anului 2043. Întreaga presă a vechiului continent fu preocupată de lucruri infinit mai urgente, în special de noua Federaţie a prosperităţii creată de Germania, Polonia, Rusia şi Ucraina pe ruinele prăbuşirii Uniunii Europene.

Totuşi, cotidianul francez Le Figaro publică un articol intitulat „Românii şi-au tăiat şi ultimul arbore…” Nimeni, însă, în Franţa, nu mai acorda atenţie evenimentelor din ţările Europei de Răsărit. De zece ani, francezii erau preocupaţi exclusiv de consecinţele Frexit-ului şi de proiectul constituirii unei Uniuni a ţărilor din sud în jurul unei Franţe devenite suverană şi independentă. Cine să acorde deci atenţie unei astfel de ştiri, legată de despădurirea totală a României, cînd francezii tocmai se obişnuiau să folosească din nou francul, italienii lira, germanii marca şi spaniolii peseta?

Săptămînalul Le Courrier International publică totuşi un dosar despre consecinţele pe care deșertificarea Carpaţilor, în România şi Ucraina, le-ar putea avea asupra încălzirii atmosferei pe continentul european. Dar nici acest dosar nu avu nici un ecou asupra opiniei publice europene, preocupată mai ales de faptul că ultimul vaccin creat împotriva COVID-29 se dovedise şi el a fi un eşec, la fel ca şi toate celelalte din 2021 încoace.

Între grijile legate de mutaţiile pe care le înregistra de 23 de ani coronavirusul, reorganizarea geopolitică a Europei, retragerea ultimului soldat american de pe continentul european, desfiinţarea Alianţei Atlantice şi semnarea unui acord securitar cu Rusia şi cu China, abia dacă un european dintr-un milion dădu atenţie acestui fapt divers: că România nu mai avea păduri.

Cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung semnală totuşi că distrugerea completă a pădurilor din România avusese ca efect mărirea exponenţială a numărului de zilieri români în serele şi în exploatările agricole din Germania, Spania, Italia şi Portugalia. Cu un accent autocritic, autorul articolului aminti şi faptul că de mai bine de o jumătate de secol, în fiecare vară şi în fiecare toamnă, presa germană lăuda remarcabilele calităţi de culegători de sparanghel ale românilor. Absolut toţi producătorii germani de căpşuni, de sparanghel şi de roşii erau de acord: nici ucrainenii, nici belaruşii, nici srilankezii, nici marocanii nu lucrau atît de bine ca românii.

Şi presa italiană, şi presa spaniolă, şi presa portugheză avură, în acea vară a anului 2043, cuvinte de laudă pentru mîna de lucru necalificată a românilor, indispensabilă în Europa  pentru recoltarea fructelor şi a legumelor, iar tăierea ultimului brad din România fu considerată o non-ştire.

Doar cotidianul britanic The Independent se întrebă în paginile sale cum de fusese posibil ca românii să-şi taie şi ultimul arbore în condiţiile în care, începînd din 2024 şi pînă în acel an fatidic 2043, se aflaseră la putere, în mod alternativ, la Bucureşti, două partide cu program ecologic: Partidul Social-Democrat Arborele Vieţii şi Partidul Liberal-Ortodox al Pădurarilor.  

Postul de Radio Europa Liberă dedică o emisiune evenimentului, punînd accentul pe similitudinea dintre ceea ce se întîmplase cu multe secole în urmă pe Insula Paştelui şi ceea ce i se întîmplase, de la căderea comunismului încoace, României. Toţi experţii sînt de acord că prăbuşirea civilizaţiei de pe Insula Paştelui, care a lăsat nişte uluitori coloşi din piatră cu privirile aţintite spre ocean, s-a datorat faptului că locuitorii insulei au utilizat arbori pentru deplasarea statuilor. Într-un mod inexplicabil, ei au continuat să ridice statui pînă cînd toate pădurile de pe insulă au fost decimate şi distruse, moment cînd s-a oprit şi civilizaţia lor, prin anul 1500. Un specialist arăta în respectiva emisiune că România a păţit la fel, că tăierea ultimei parcele de pădure a însemnat ieşirea românilor din istorie, doar că ei nu au lăsat în urma lor statui comparabile cu cele de pe Insula Paştelui.

Tăierea ultimului arbore din România fu eclipsată, ca ştire, şi de temperaturile extrem de ridicate înregistrate în acel an în Europa, precum şi de creşterea fără precedent a nivelului mării. Dispariţia, sub ape, a sute de mii de kilometri de plaje, precum şi ruperea digurilor din Olanda fu efectiv evenimentul mediatic al anului. Doar televiziunea rusă reuşi să trimită în România o echipă de reporteri care asistă la doborîrea ultimului copac şi reuşi să filmeze evenimentul. În comentariile sale, realizatoarea reportajului, o tînără semnînd cu iniţialele L.S., avertiză că legea tăcerii (omertà) şi cea a profitului imediat au fost aliajul aflat la originea exploatării pînă la epuizare a pădurilor româneşti. De la cetăţenii de rînd pînă la pădurari, de la oamenii politici locali pînă la preşedinte, de la preoţi pînă la jurnalişti, toţi s-au temut să denunţe pe faţă o atrocitate ecologică, spunea L.S., care a avut efecte şi asupra încălzirii generale a atmosferei. Tot ea a citat, în reportajul ei, date furnizate de organizaţia neguvernamentală britanică Global Witness legate de crimele perpetrate în România împotriva celor care denunţau distrugerea pădurilor. Dacă, în anul 2020, Global Witness semnala comiterea în România a două crime de acest tip, în 2042 numărul acestor „execuţii” ordonate de diverse grupuri politico-mafiote împotriva apărătorilor pădurii se multiplicase cu o sută.

Un sigur scriitor român evocă tăierea ultimului arbore într-un poem publicat într-o revistă locală din nordul ţării. Ameninţat că i se va rupe mîna întrucît îndrăznise să atace un subiect tabu, tînărul scriitor inconştient s-a speriat şi a fugit în Germania. Într-un interviu acordat ulterior Europei Libere, el s-a declarat „şocat, dar încrezător” în viitorul său. Citez din declaraţiile sale făcute sub protecția anonimatului: „Pentru moment am din ce trăi, mă întreţin culegînd sparanghel, dar urmez şi cursuri intensive de germană şi în curînd sper să pot scrie poeme în limba lui Goethe”.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.