Ficţiuni politice de vară (1): Ultimul arbore din România

Publicat în Dilema Veche nr. 852 din 6 - 12 august 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Tăierea ultimei parcele de pădure primară din România trecu aproape neobservată în vara anului 2043. Întreaga presă a vechiului continent fu preocupată de lucruri infinit mai urgente, în special de noua Federaţie a prosperităţii creată de Germania, Polonia, Rusia şi Ucraina pe ruinele prăbuşirii Uniunii Europene.

Totuşi, cotidianul francez Le Figaro publică un articol intitulat „Românii şi-au tăiat şi ultimul arbore…” Nimeni, însă, în Franţa, nu mai acorda atenţie evenimentelor din ţările Europei de Răsărit. De zece ani, francezii erau preocupaţi exclusiv de consecinţele Frexit-ului şi de proiectul constituirii unei Uniuni a ţărilor din sud în jurul unei Franţe devenite suverană şi independentă. Cine să acorde deci atenţie unei astfel de ştiri, legată de despădurirea totală a României, cînd francezii tocmai se obişnuiau să folosească din nou francul, italienii lira, germanii marca şi spaniolii peseta?

Săptămînalul Le Courrier International publică totuşi un dosar despre consecinţele pe care deșertificarea Carpaţilor, în România şi Ucraina, le-ar putea avea asupra încălzirii atmosferei pe continentul european. Dar nici acest dosar nu avu nici un ecou asupra opiniei publice europene, preocupată mai ales de faptul că ultimul vaccin creat împotriva COVID-29 se dovedise şi el a fi un eşec, la fel ca şi toate celelalte din 2021 încoace.

Între grijile legate de mutaţiile pe care le înregistra de 23 de ani coronavirusul, reorganizarea geopolitică a Europei, retragerea ultimului soldat american de pe continentul european, desfiinţarea Alianţei Atlantice şi semnarea unui acord securitar cu Rusia şi cu China, abia dacă un european dintr-un milion dădu atenţie acestui fapt divers: că România nu mai avea păduri.

Cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung semnală totuşi că distrugerea completă a pădurilor din România avusese ca efect mărirea exponenţială a numărului de zilieri români în serele şi în exploatările agricole din Germania, Spania, Italia şi Portugalia. Cu un accent autocritic, autorul articolului aminti şi faptul că de mai bine de o jumătate de secol, în fiecare vară şi în fiecare toamnă, presa germană lăuda remarcabilele calităţi de culegători de sparanghel ale românilor. Absolut toţi producătorii germani de căpşuni, de sparanghel şi de roşii erau de acord: nici ucrainenii, nici belaruşii, nici srilankezii, nici marocanii nu lucrau atît de bine ca românii.

Şi presa italiană, şi presa spaniolă, şi presa portugheză avură, în acea vară a anului 2043, cuvinte de laudă pentru mîna de lucru necalificată a românilor, indispensabilă în Europa  pentru recoltarea fructelor şi a legumelor, iar tăierea ultimului brad din România fu considerată o non-ştire.

Doar cotidianul britanic The Independent se întrebă în paginile sale cum de fusese posibil ca românii să-şi taie şi ultimul arbore în condiţiile în care, începînd din 2024 şi pînă în acel an fatidic 2043, se aflaseră la putere, în mod alternativ, la Bucureşti, două partide cu program ecologic: Partidul Social-Democrat Arborele Vieţii şi Partidul Liberal-Ortodox al Pădurarilor.  

Postul de Radio Europa Liberă dedică o emisiune evenimentului, punînd accentul pe similitudinea dintre ceea ce se întîmplase cu multe secole în urmă pe Insula Paştelui şi ceea ce i se întîmplase, de la căderea comunismului încoace, României. Toţi experţii sînt de acord că prăbuşirea civilizaţiei de pe Insula Paştelui, care a lăsat nişte uluitori coloşi din piatră cu privirile aţintite spre ocean, s-a datorat faptului că locuitorii insulei au utilizat arbori pentru deplasarea statuilor. Într-un mod inexplicabil, ei au continuat să ridice statui pînă cînd toate pădurile de pe insulă au fost decimate şi distruse, moment cînd s-a oprit şi civilizaţia lor, prin anul 1500. Un specialist arăta în respectiva emisiune că România a păţit la fel, că tăierea ultimei parcele de pădure a însemnat ieşirea românilor din istorie, doar că ei nu au lăsat în urma lor statui comparabile cu cele de pe Insula Paştelui.

Tăierea ultimului arbore din România fu eclipsată, ca ştire, şi de temperaturile extrem de ridicate înregistrate în acel an în Europa, precum şi de creşterea fără precedent a nivelului mării. Dispariţia, sub ape, a sute de mii de kilometri de plaje, precum şi ruperea digurilor din Olanda fu efectiv evenimentul mediatic al anului. Doar televiziunea rusă reuşi să trimită în România o echipă de reporteri care asistă la doborîrea ultimului copac şi reuşi să filmeze evenimentul. În comentariile sale, realizatoarea reportajului, o tînără semnînd cu iniţialele L.S., avertiză că legea tăcerii (omertà) şi cea a profitului imediat au fost aliajul aflat la originea exploatării pînă la epuizare a pădurilor româneşti. De la cetăţenii de rînd pînă la pădurari, de la oamenii politici locali pînă la preşedinte, de la preoţi pînă la jurnalişti, toţi s-au temut să denunţe pe faţă o atrocitate ecologică, spunea L.S., care a avut efecte şi asupra încălzirii generale a atmosferei. Tot ea a citat, în reportajul ei, date furnizate de organizaţia neguvernamentală britanică Global Witness legate de crimele perpetrate în România împotriva celor care denunţau distrugerea pădurilor. Dacă, în anul 2020, Global Witness semnala comiterea în România a două crime de acest tip, în 2042 numărul acestor „execuţii” ordonate de diverse grupuri politico-mafiote împotriva apărătorilor pădurii se multiplicase cu o sută.

Un sigur scriitor român evocă tăierea ultimului arbore într-un poem publicat într-o revistă locală din nordul ţării. Ameninţat că i se va rupe mîna întrucît îndrăznise să atace un subiect tabu, tînărul scriitor inconştient s-a speriat şi a fugit în Germania. Într-un interviu acordat ulterior Europei Libere, el s-a declarat „şocat, dar încrezător” în viitorul său. Citez din declaraţiile sale făcute sub protecția anonimatului: „Pentru moment am din ce trăi, mă întreţin culegînd sparanghel, dar urmez şi cursuri intensive de germană şi în curînd sper să pot scrie poeme în limba lui Goethe”.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.