Falsa promisiune a păcii democratice

Publicat în Dilema Veche nr. 942 din 28 aprilie – 4 mai 2022
Falsa promisiune a păcii democratice jpeg

Prin persuasiune, discursuri mobilizatoare, procese legale, presiune economică și uneori forță militară, politica externă americană afirmă viziunea SUA despre modul în care ar trebui condusă lumea. Doar două țări din istoria recentă au avut astfel de ambiții de a transforma lumea: Marea Britanie și SUA. În ultimii 150 de ani, acestea sînt singurele țări a căror putere – hard și soft, oficială și neoficială – s-a extins în toate colțurile lumii, permițîndu-le să aspire în mod plauzibil la mantia Romei.

Atunci cînd SUA au moștenit poziția globală a Marii Britanii după 1945, ele au moștenit totodată și sentimentul britanic al responsabilității față de viitorul ordinii internaționale. Îmbrățișînd acest rol, America a devenit un apostol al democrației. Un obiectiv central al politicii externe americane în urma căderii comunismului a fost susținerea răspîndirii democrației – uneori, prin schimbări de regim, dacă s-a considerat necesar.

De fapt, această strategie provine din perioada în care Woodrow Wilson era președintele SUA. După cum scrie istoricul Nicholas Mulder în The Economic Weapon: The Rise of Sanctions as a Tool of Modern War (Arma economică: evoluția sancțiunilor ca instrument al războiului modern), „Wilson a fost primul om de stat care a folosit ca instrument al democratizării arma economică. Astfel, el a adăugat obiectivului politic extern […] pe care îl urmăreau adepții europeni ai sancțiunilor: pacea între state, o logică politică internă – răspîndirea democrației”. Cu implicația că, atunci cînd se ivește ocazia, ar trebui folosite măsuri militare și non-militare pentru a răsturna regimurile „maligne”.

Potrivit teoriei păcii democratice, democrațiile nu pornesc războaie, doar dictaturile o fac. O lume pe de-a întregul democratică ar fi, prin urmare, o lume fără război. Această speranță s-a ivit în anii 1990. Odată cu sfîrșitul comunismului, lumea se aștepta – după cum scria Francis Fukuyama în faimosul său articolul din 1989 „Sfîrșitul istoriei?“ – ca cele mai importante părți ale lumii să devină democratice.

S-a presupus că supremația SUA va impune democrația ca normă politică universală. Dar Rusia și China, cele mai însemnate state comuniste din epoca Războiului Rece, nu au adoptat-o și nici multe alte centre mondiale de afaceri, cu precădere din Orientul Mijlociu. Prin urmare, Fukuyama a admis de curînd că, în cazul în care Rusia și China s-ar alia, „vom trăi cu adevărat într-o lume dominată de aceste puteri non-democratice […], ceea ce chiar ar însemna sfîrșitul istoriei”.

Argumentul potrivit căruia democrația este în mod inerent „pașnică”, iar dictatura sau autocrația este „războinică”, e atrăgător într-un mod intuitiv. Și nu respinge faptul că statele își urmăresc propriile interese, dar presupune că interesele statelor democratice vor reflecta valori comune precum drepturile omului, și că aceste interese vor fi urmărite într-un mod mai puțin belicos (întrucît procesele democratice presupun negocierea conflictelor). Guvernele democratice răspund în fața cetățenilor lor, iar aceștia își doresc pacea, nu războiul.

Prin contrast, în această viziune, conducătorii și elitele dictaturilor sînt nelegitimi și, ca atare, nesiguri, ceea ce îi determină să încerce să obțină sprijinul popular stîrnind animozități față de străini. Dacă democrația ar înlocui dictatura pretutindeni, pacea mondială s-ar instala în mod automat.

Această credință se bazează pe două ipoteze care au fost extrem de influente în teoria relațiilor internaționale, deși sînt slab fondate – atît teoretic, cît și empiric. Prima este noțiunea potrivit căreia comportamentul extern al unui stat e determinat de constituția sa internă – o concepție care ignoră influența pe care sistemul internațional o poate avea asupra politicii interne a unei țări. După cum argumenta politologul american Kenneth N. Waltz în cartea sa din 1979 The Theory of International Politics (Teoria politicii internaționale), „anarhia internațională condiționează comportamentul statelor” în mai mare măsură decît „comportamentul statelor creează anarhie internațională”.

Perspectiva „teoriei sistemelor globale” a lui Waltz e cu precădere utilă în epoca globalizării. Trebuie să privim structura sistemului internațional pentru a „prezice” modul în care statele individuale se vor comporta, indiferent de constituția lor internă. „Dacă fiecare stat, stabil fiind, urmărește doar propria securitate, fără să-și pună problema vecinilor săi, toate statele vor avea parte, cu toate acestea, de insecuritate” – observa el – „deoarece mijloacele prin care un stat își asigură securitatea sînt, prin simpla lor existență, mijloacele prin care alte state sînt amenințate.”

Waltz a oferit un antidot solid pentru presupoziția facilă potrivit căreia deprinderile democratice sînt cu ușurință transferabile dintr-un loc într-altul. El propune reducerea insecurității globale, în locul efortului de a răspîndi democrația.

Deși există, fără îndoială, o anumită corelație între instituțiile democratice și deprinderile pașnice, sensul cauzalității e, aici, discutabil. Democrația este oare cea care a adus pacea în Europa după 1945? Sau umbrela nucleară americană, stabilirea granițelor de către învingători și creșterea economică finanțată prin planul Marshall sînt factorii care au făcut posibil ca Europa non-comunistă să accepte democrația ca pe o normă politică? Politologul Mark E. Pietrzyk susține că „numai statele aflate în relativă siguranță – politic, militar și economic – își pot permite să aibă societăți libere, pluraliste; în absența acestei securități, e mai probabil ca statele să adopte și să mențină – sau să revină la structuri de autoritate centralizate, coercitive”.

A doua ipoteză e că democrația e forma naturală de stat, pe care oamenii de pretutindeni ar adopta-o spontan, dacă li s-ar permite. Această ipoteză dubioasă face ca o schimbare de regim să pară facilă, întrucît puterile sancționatoare se pot bizui pe sprijinul entuziast al celor a căror libertate a fost îngrădită și ale căror drepturi au fost călcate în picioare.

Făcînd comparații superficiale între Germania și Japonia de după război, apostolii democratizării subestimează grandios dificultățile instalării democrației în societățile cărora le lipsesc tradițiile constituționale occidentale. Rezultatul dibăciei lor se pot vedea în Irak, Afganistan, Libia, Siria și în multe țări africane.

Teoria democratică a păcii e, înainte de toate, leneșă. Ea oferă o explicație facilă a comportamentului „războinic”, fără să țină cont de amplasamentul și de istoria statelor implicate. Această superficialitate duce la un exces de încredere, exprimat prin credința că pentru a vindeca o dictatură de regretabilele ei beteșuguri e suficientă o doză rapidă de sancțiuni economice sau de bombardamente.

Pe scurt, ideea că democrația e „portabilă” duce la o subestimare crasă a costurilor militare, economice și umanitare ale efortului de a răspîndi democrația în regiunile turbulente ale lumii. Pentru acest mod de a gîndi, Occidentul a plătit un preț colosal – și s-ar putea ca, în curînd, să-l plătească din nou.

Robert Skidelsky, membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick, a fost director neexecutiv al companiei petroliere private rusești PJSC Russneft, din 2016 pînă în 2021.

Foto: Woodrow Wilson

Copyright: Project Syndicate, 2022

traducere de Matei PLEŞU

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Pizza, povestea fabuloasă de peste ani ani - cum s-a ajuns la cutia de astăzi?
Unul dintre cele mai apreUnul dintre cele mai apreciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O aciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O adoră mai ales copiii. Puțini știu că acest preparat este, de fapt, o invenție, a apărut dintr-o greșeală să spunem.
image
Ministerul ucrainean al Apărării: Bătăliile din estul ţării vor decide soarta Ucrainei
Bătăliile care se duc în estul Ucrainei ar putea decide soarta ţării, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik.
image
Rusia susţine că nu va renunţa la planurile sale în Ucraina, în pofida sancţiunilor şi a ajutorului occidental pentru Kiev
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia îşi va continua 'operaţiunea specială militară' în Ucraina, în pofida 'ajutorului masiv din partea Occidentului' pentru Kiev şi a sancţiunilor occidentale instituite împotriva Moscovei.