Faliment plăcut!
Ziceam săptămîna trecută că reforma politicii agricole comune nu prea mă încîntă. Pune accentul pe faimoasele produse bio-eco, pe realizările exploatărilor de 20 de hectare, cea mai întîlnită fermă europeană. În plus, pentru a nu mai fi acuzat de favorizare a unor căpuşe tip aeroporturi, terenuri de golf, bănci sau staţiuni turistice, care încasează sume uriaşe drept subvenţie directă la hectar, comisarul Cioloş a propus plafonarea subvenţiei maxime. Pe româneşte, asta ar duce la pagube pentru marii proprietari de terenuri (de ordinul zecilor de mii de hectare), avantajînd indirect „ferma-de-20-de-hectare“. Dacă tot vorbesc non-stop liderii naturali de opinie din România (adică politicienii de talk-show şi taximetriştii) despre incapacitatea ţării noastre de a-şi negocia poziţia la Bruxelles, iau această propunere a comisarului Cioloş drept studiu de caz.
Fapt: comisarul a supus consultării publice acest plan, încă de acum mai bine de şase luni. A rugat fermierii europeni să îşi dea cu părerea, să aducă argumente, să contrazică pertinent. La 1000 de propuneri, s-a oprit provizoriu corespondenţa. Ştiţi cîte observaţii, amendamente, argumente au venit din România (ţară cu specific agrar, mare putere potenţială în agricultura europeană, cu nu ştiu cît la sută din populaţie lucrînd în agricultură şi alte asemenea şabloane servite zilnic de liderii naturali de opinie)? Exact 7 (şapte)!
Singura politică europeană cu adevărat integrată la nivel comunitar este cea agricolă. Altfel spus, statele membre au mai puţină marjă de manevră decît în orice alt domeniu al politicilor publice. Cam totul se hotărăşte la Bruxelles. La un moment dat, comisarul de resort are de făcut o reformă majoră în domeniu. Pune propunerea la consultare publică.
Urmarea? Doar 7 (şapte) români s-au deranjat să îşi dea cu părerea. S-a prelungit termenul. Au ajuns, în final, 5700 de propuneri. Dintre acestea, exact 57 (adică fix 1%) au venit din România. La atîta interes pentru ziua de mîine, socot că agricultorii români merită exact această pondere din producţia agricolă europeană: 1%. Să nu îi mai aud că este inacceptabil că importăm 65% din produsele de profil. Este oricum prea puţin. Ar trebui să importăm 99%. Proporţional cu cît îi preocupă pe ei direcţia în care se duce politica agricolă comună. Din care ei fac parte. Am reuşit (cam cu chiu cu vai) să îmi conving colegii de la Viaţa satului să intervieveze doi moguli agricoli: pe domnii Anghel şi Tărîţă. Ambii vor pierde (probabil) milioane de euro din cauza schimbărilor. Ambii erau scandalizaţi. Reporterul întreabă, firesc, ce au de gînd să facă. Anghel zice: „Statul român ne reprezintă în UE, el să intervină“. Culiţă Tărîţă, mai sofisticat, zice: „Voi interveni la Parlamentul României“. Ambii au dat cu mucii în fasolea pe care o cultivă. În primul rînd, PAC-ul este o politică integrată, foarte puţin din ea mai stă la îndemîna guvernelor naţionale. Domnului Tărîţă i-aş răspunde că mecanismul de cooperare interparlamentară prevăzut în Tratatul de la Lisabona există pe hîrtie, dar încă nu funcţionează. Doar 7 din cele 27 de state membre sînt cît de cît pregătite pentru a bloca sau modifica o propunere legislativă a Comisiei Europene. Evident, România nu este printre cele 7. Pe ambii moguli agricoli i-aş întreba direct dacă au fost printre cei 7 (din prima fază) sau 57 (pînă la finalul consultării) care şi-au spus părerea la nivel european, direct comisarului Cioloş. Pun pariu pe o ladă de bere că nu s-au deranjat. Sper din tot sufletul ca un guvern al României (actual sau viitor) să reuşească să oprească uriaşa evaziune fiscală din agricultura românească, altfel decît prin cele anticomunitare (vezi Ordonanţa pentru combaterea evaziunii), iar domnii latifundiari români să fie obligaţi să caute profitul şi competitivitatea pe căi exclusiv legale. Domnii respectivi nu merită să trăiască într-o agricultură europeană integrată (cu hibele ei cu tot) pentru că, pur şi simplu, le este prea lene să se informeze şi să îşi promoveze interesele. E mai simplu să dea şpăgi la fisc.
În consecinţă, le urez faliment plăcut.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
