Europa şi România, învingători şi învinşi

Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

De la război încoace, în Europa nu mai există învingători şi învinşi – este mesajul pe care liderii europeni au grijă să-l transmită cetăţenilor, de fiecare dată cînd divergenţele dintre membrii Uniunii par imposibil de conciliat.

Aşa şi la acest Consiliu din 28 şi 29 iunie. Germania, încurajată de marşul triumfal al propriei economii, dar şi de un vot al grecilor în favoarea partidelor tradiţionale („vedeţi, austeritatea a fost acceptată ca singura soluţie, pînă şi în ţara cu cele mai mari probleme“, au putut spune germanii), venea la Bruxelles decisă să reziste. Cancelarul Merkel a fost ferm: nici o mutualizare a datoriilor. Ba, mai mult, liderul de la Berlin lansase, nu cu multă vreme în urmă, ideea unei uniuni politice, văzută ca un pas premergător uniunii bugetare. „Va trebui ca, pas cu pas, să cedăm mai multe competenţe Europei şi să oferim Europei mai multe puteri de control“, declara cancelarul german, pe 7 iunie, într-un interviu acordat televiziunii publice germane. De partea cealaltă, însă, dinspre aşa-zisul Club Med, lucrurile se vedeau altfel. Spania lui Rajoy – lovită din greu de criza bancară, şi Italia – aflată încă pe marginea prăpastiei datoriilor, cu toată conducerea suplă a echipei tehnocratului Monti, aveau nevoie de solidaritate imediată. Şi mai era Franţa lui Hollande. Noul lider francez cerea şi el solidaritate înaintea uniunii politice. Şi avea nevoie de o victorie, fie şi morală, la debutul său oficial pe arena europeană.

Ce coincidenţă! În timp ce liderii celor 27 dezbăteau aprins în sala de consiliu – se spune că, la momentul de tensiune maximă, „zona euro“ s-a retras într-un conclav de urgenţă –, în sala de presă jurnaliştii care aşteptau finalul reuniunii urmăreau cu pasiune meciul de fotbal Germania – Italia de la Campionatul European. Rezistînd atacurilor susţinute ale germanilor, italienii îşi asigurau victoria prin două contraatacuri elegante. Punctul marcat de nemţi aproape de final nu a mai contat, chiar dacă, în minutele de prelungire, poarta italienilor s-a aflat sub asediu. Precis aşa va fi şi în Consiliu – se estima în neîncăpătorul bar din zona de presă. Într-adevăr, premierul italian Mario Monti şi-a impus ideea ca fondurile europene de salvare să poată achiziţiona obligaţiuni ale ţărilor aflate în dificultate. Şi aceasta, în afara unui program de asistenţă de tipul celui aplicat în Grecia, cu supravegherea „troicii“. Mai mult, aceste fonduri de salvare nu vor avea statutul de creditor prioritar, acesta rămînînd rezervat sectorului privat – ceea ce ar trebui să-i încurajeze pe creditorii privaţi să cumpere datorii spaniole sau italiene. În sfîrşit, va exista o uniune bancară.

La rîndul ei, Franţa a obţinut Pact de creştere. Nu este inclus în Tratat, dar preşedintele Hollande nu se întoarce acasă cu mîna goală. Un plan de 120 de miliarde de euro, care ar urma să alimenteze investiţii în locuri de muncă, mai ales pentru a combate şomajul în rîndul tinerilor; vor fi finanţate lucrări de infrastructură la nivel european. Banii ar urma să vină din fondurile europene necheltuite şi din emiterea de obligaţiuni pentru proiecte.

A pierdut Germania? Ei bine, nu. Sau nu chiar. Datoriile statelor nu se transformă într-una europeană. Principiul scris cu litere de foc la Berlin rămîne în picioare: contribuabilul german nu va fi pus să plătească pentru datoriile zonei mediteraneene. Statele vulnerabile vor rămîne însă la mîna speculatorilor de pe pieţe, şi asta tot îl va costa pe contribuabilul european. Controlul la nivel european asupra bugetelor naţionale va deveni operaţional, ceea ce înseamnă un pas important spre uniunea politică văzută de la Berlin. Aşadar, nu există învingători şi învinşi.

Dar în România? Participarea la Consiliul European a devenit motiv de război politic între palatele Cotroceni şi Victoria. Iar războaiele se soldează, de obicei, prin capitularea uneia dintre părţi. Premierul Ponta a aplicat politica faptului împlinit şi a mers la Bruxelles. Preşedintele Băsescu este acum înarmat cu o decizie a Curţii Constituţionale care îi conferă drept de decizie în privinţa participării la Consiliu. Dar Parlamentul are de gînd să dea o lovitură Curţii Constituţionale, prin revocarea cel puţin a unora dintre membrii ei, dacă nu a Curţii în întregime. Viitorul se anunţă sumbru.

Un singur punct luminos în tot acest peisaj întunecat: pentru prima dată, un reprezentant al României la Consiliul European vine să prezinte în Parlamentul naţional concluziile reuniunii. Dincolo de patimile generate de războiul politic, acesta este un lucru bun şi ar trebui păstrat, indiferent de deznodămîntul confruntării. Participarea la Consiliul Eurpean nu poate fi confiscată de o singură persoană.

Desigur că, în vremuri normale, reprezentarea europeană a României ar trebui să facă obiectul unui parteneriat, şi nu al unui război. Guvernul are tot dreptul să ceară un rol important în formarea mandatului de reprezentare, dacă nu chiar rolul principal, întrucît rezultatele Consiliului au o influenţă directă asupra guvernării. Parlamentul trebuie inclus în sistemul de luare a deciziei – şi este păcat că, ţinut deoparte, în istoria de cinci ani a apartenenţei noastre la Uniune, Legislativul nu şi-a dezvoltat cine ştie ce abilităţi în afacerile europene, dar lucrurile trebuie începute de undeva.

Conflictul preşedinte-premier, pe marginea participării la Consiliu, şi chiar decizia Curţii Constituţionale ar trebui să fie doar începutul unei dezbateri serioase privind reprezentarea intereselor româneşti.

Războiul politic fără menajamente exclude însă o discuţie politică serioasă. Iar dacă la nivel european nu mai există învingători şi învinşi, în România vor fi. Unul este deja aproape cert: interesul românesc în Uniunea Europeană. 

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni economice la The Money Channel.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.