Europa în faţa riscului de a-şi pierde suveranitatea

Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

„Europa se află în faţa unui risc: acela de a fi dezmembrată de lepra naţionalistă şi de a fi busculată de puteri externe. Şi deci de a-şi pierde suveranitatea.“ Această frază merită toată atenţia. Ea nu este pronunţată de oricine, ci de preşedintele Franţei. Într-un interviu acordat pe 1 noiembrie publicaţiei ­Ouest France, Emmanuel Macron compară zvîrcolirile actuale din Europa cu anii ’30, cînd fascismul cîştiga teren pe fond de criză economică, naţionalism şi neîncredere în democraţie.

Emmanuel Macron are în vedere şi acumularea, pe plan internaţional, a multor agresiuni verbale şi gesticulaţii împotriva acestui fragil personaj istoric numit democraţie. Un fel de cult al „liderului puternic“ se extinde, alimentat şi de stupiditatea de care dau dovadă uneori mediile de informare. Noul preşedinte brazilian, Jair Bolsonaro, a devenit cel mai recent membru al acestui club de „duri“, din care mai fac parte Donald Trump, Vladimir Putin, Recep Tayyip Erdogan, Xi Jinping, Rodrigo Duterte…

Revista Courrier international, în primul ei număr din noiembrie, publică pe prima pagină o caricatură revelatorie. Sub titlul „O lume de brute“ vedem un grup de indivizi care „îşi arată muşchii“, toţi înarmaţi cu bîte sau cu arme similare. Din grupul de „duri furioşi“ fac parte cei şase lideri citaţi mai sus, dar şi Mohammed bin Salman, Kim Jong-un, Viktor Orbán, Matteo Salvini… Unii dintre aceşti şefi au ajuns la putere în mod democratic, alţii consideră democraţia drept un produs perimat al istoriei, trei dintre ei sînt stăpînii supremi ai unor ţări care n-au cunoscut niciodată democraţia.

Privind această caricatură semnată de austriacul Petar Pismestrovic, resimt un fior rece şi mă întreb: spre cine se îndreaptă, în grup, aceşti conducători atît de decişi, complici între ei, avînd aerul că trebuie să pună ordine pe planetă? Spre cei care mai cred în libertate şi în democraţie? Spre Europa cumva? Îi deranjează poate cel mai mult Europa întrucît democraţia mai funcţionează pe continentul nostru, iar Uniunea Europeană refuză ideea că întreaga planetă ar trebui să devină un fel de Occident Îndepărtat?

Cînd preşedintele Franţei îşi exprimă temerea că Europa ar putea fi dezmembrată de „lepra naţionalistă“, el se situează în continuitatea unuia dintre predecesorii săi, socialistul François Mitterrand. „Naţionalismul înseamnă război“ este fraza testamentară pronunţată de Mitterrand la Berlin în 1995, cu puţin timp înainte de a muri, în contextul unui discurs despre Europa.

Într-un moment cînd vom celebra, pe 11 noiembrie, o sută de ani de la semnarea Armistiţiului şi de la încheierea Primului Război Mondial, este important să ne reamintim că la originea primei tentative de sinucidere a Europei s-au aflat şi tensiunile naţionaliste. Construcţia europeană a însemnat, după al Doilea Război Mondial, cel mai bun antidot împotriva orgoliilor naţionaliste patologice, şi mai ales împotriva unui blestem care îi devorează pe oameni din interior, acela de a repeta conştienţi şi prosteşte greşelile trecutului.

Statele Unite şi-au trimis de două ori soldaţii în decursul secolului XX pentru a salva Europa, iar a treia oară pentru a pune capăt războiului din Bosnia. Dar, astăzi, America lui Trump este percepută ca un aliat capricios, pe cale de a întoarce spatele bătrînului continent. Prin forţa dolarului, America dictează regulile comerciale pe plan internaţional. China anexează largi sectoare din economia europeană. Rusia şi Turcia fac tot posibilul pentru fragilizarea Europei. Suveranitatea europenilor, în aceste condiţii, este pusă sub semnul întrebării.

Uniunea Europeană a înghiţit cu umilinţă, anul acesta, decizia Washington-ului de a izola Iranul, deşi tratatul nuclear semnat cu Teheranul, îndelung negociat, avea girul comunităţii internaţionale. Cîtă suveranitate mai are deci Europa cînd nu-şi poate proteja de sancţiunile americane nici băncile şi nici firmele care vor să investească în Iran sau în Rusia?

Fără o apărare europeană credibilă şi fără o reformă de natură să transforme moneda unică euro într-o alternativă la dolar, suveranitatea Europei va rămîne suferindă. Ori de cîte ori au ocazia, atît Emmanuel Macron, cît şi alţi lideri şi strategi europeni lansează avertismente în acest sens.

Nemulţumiţi de multe lucruri (cum ar fi politica migratorie a Bruxelles-ului, ciclicitatea crizelor economice, o anumită insecuritate culturală, sentimentul că îşi ­pierd identitatea), europenii votează tot mai des cu extremele, cu diverse partide „naţional-populiste“ (expresie folosită recent de editorialistul francez Laurent Joffrin). Poate că europenii ar trebui să reflecteze serios la tragedia politică a Germanei (dar şi a Europei) din anii ’30, cînd Hitler şi naziştii au ajuns la putere servindu-se de chiar mecanismele democraţiei. Cînd germanii au început să se trezească, prin 1940, şi şi-au dat seama ce i aştepta, era mult prea tîrziu, dictatura şi mecanica violenţei barbare se instalaseră fără drept de apel şi fără contraputeri în stat.

În Europa nu se aud încă nici focuri de armă şi nici tropot de cizme, doar declaraţii iresponsabile şi argumente stupide cum au fost cele care au dus la ieşirea Marii Britanii din Uniune. În jurul Europei creşte însă un fel de brutalitate ambiantă, foarte bine captată de caricaturistul revistei Courrier international.

Dacă, în aceste condiţii, europenii nu înţeleg că trebuie să rămînă uniţi, acest lucru va însemna mai mult decît o eroare istorică, va însemna o formă de nebunie.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.