Europa în căutare de busolă

Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Ziua Europei, pe data de 9 mai, a fost marcată anul acesta de lansarea unui experiment cu siguranţă necesar: o vastă consultare cu europenii pentru configurarea Europei post-COVID şi post-Brexit. Iniţiativa îi aparţine preşedintelui francez Emmanuel Macron, dar a fost acceptată atît de partenerii europeni ai Franţei, cît şi de elitele tehnocrate de la Bruxelles. În definitiv, nu e nimic rău în asta, să li se ceară europenilor, şi mai ales tinerilor, să spună ce gîndesc despre Europa, ce şi-ar dori de la ea, ce îi nemulţumeşte şi ar trebui ameliorat, şi aşa mai departe. Un astfel de exerciţiu înseamnă şi dezbatere, şi democraţie directă, şi critică dirijată de jos în sus, şi brainstorming general, şi trezire din letargie.

„Convenţia pentru viitorul Europei“ este încă un fel de OZN civico-politic, adică nu se ştie prea bine cum va funcţiona şi ce impact va putea avea, nu este precizat nicăieri că opiniile europenilor de rînd se vor putea transforma apoi în articole de lege. Simbolistica depăşeşte pentru moment utilitatea acestei convenţii, printre altele întrucît a fost lansată la Strasbourg. Oraşul este unul din sediile Parlamentului European, dar de la izbucnirea pandemiei suferă de deșertificare politică, în sensul că eurodeputaţii nu s-au mai arătat pe acolo. Or, Parlamentul European rămîne singura instituţie avînd o puternică legitimitate democratică în sî-nul acestei complicate construcţii numite Uniunea Europeană. Reactivarea sa ca loc de dezbatere şi ca platformă numerică pentru colectarea de idei susceptibile să tonifice proiectul european mi se pare o bună iniţiativă. Cum Franţa va prelua, în prima jumătate a anului viitor, preşedinţia Uniunii Europene, ideile exprimate de europeni vor face obiectul unei sinteze în acel context. Se ştie că Emmanuel Macron se vrea un campion al construcţiei europene şi mai mult ca sigur acest timing îi convine. În martie anul viitor, el va putea spune: Iată, ştim ce vor europenii de la Europa, să relansăm construcţia pe această bază. Cum în mai anul viitor vor avea loc şi alegeri prezidenţiale în Franţa, s-ar putea ca succesul acestei Convenţii pentru viitorul Europei să-l ajute şi în obţinerea unui al doilea mandat la Palatul Élysée.

Cum spuneam, ideea de a invita mii de oameni să se exprime în privinţa Europei este una luminoasă, cu atît mai mult cu cît europenii au avut întotdeauna sentimentul că Uniunea Europeană s-a construit de fapt fără ei, că arhitecţii au fost nişte vizionari aflaţi foarte departe de problemele cotidiene ale oamenilor de rînd. Ceea ce s-a dovedit în contextul Brexit-ului. Dacă arhitecţii Europei ar fi păşit şi pe pămînt, nu doar pe culoarele instituţiilor de la Bruxelles, ar fi văzut ceea ce îi nemulţumea pe cei 17.500.000 de britanici care au votat în 2016 pentru ieşirea ţării lor din Uniunea Europeană. Punctul slab al acestei Convenţii europene pentru viitorul Europei este faptul că ea se preface că n-ar şti ceea ce vor europenii, cînd de fapt toată lumea ştie ce vor ei. Ar fi suficient, de exemplu, ca responsabilii europeni să citească în prezent două cărţi, una scrisă de un om de stînga şi alta scrisă de un om de dreapta, pentru a înţelege unde se situează adevăratele probleme. Prima carte se numeşte Marea migraţie şi Europa şi poartă semnătura unui intelectual respectat al stîngii italiene, Raffaele Simone. A doua carte se numeşe Marea iluzie – jurnalul secret al Brexit-ului şi poartă semnătura lui Michel Barnier, om politic francez de dreapta, respectat şi el, care a dus la bun sfîrşit misiunea de negociator al divorţului Europei de Marea Britanie. Întîmplarea face că ambele cărţi au ieşit în Franţa în acelaşi timp, adică la acest început de mai, şi la aceeaşi editură – Gallimard.

Probabil că în sufletul unui om de stînga trebuie să se adune multă amărăciune şi disperare ca să spună că Europa riscă să dispară în fiinţa ei dacă va continua să primească în mod necondiţionat imigranţi. Raffaele Simone o spune, ba chiar crede că este prea tîrziu ca Europa să-şi mai poată păstra sufletul, spiritualitatea şi valorile în faţa unei imigraţii musulmane „fatale“. Chestiunea migratorie este atît de „sensibilă“ în Europa încît trebuie mult curaj ca să spui lucrurilor pe nume (cum o face Raffaele Simone) şi mai ales trebuie să fii de stînga ca să poţi fi auzit. Există de fapt un fel de Inchiziţie în Europa, o Inchiziţie încarnată de o stîngă care se crede morală şi care, la cel mai mic „pas greşit“ al unui intelectual, recurge la artileria grea pentru a-l demola. Raffaele Simone îndrăzneşte să se ia în piept cu aceşti moralişti angelici şi să afirme că islamul este insolubil în democraţie şi în cultura europeană. El mai redefineşte conceptul de xenofobie şi arată că „frica de străin“ nu este chiar un sentiment atît blamabil pe cît cred unii şi că uneori reprezintă o formă normală de prezervare a propriei sale fiinţe. Sigur că oamenii au migrat întotdeauna pe planetă şi că noi popoare au apărut uneori ca rezultat al migraţiilor. În cazul Europei, însă, Raffaele Simone crede că ar fi binevenită o pauză migratorie: înainte de a primi alte populaţii de origine musulmană, Europa ar trebui să încerce să-i integreze, chiar să-i asimileze pe musulmanii sosiţi deja în ultimii 50 de ani pe teritoriul ei.

Dacă italianul Raffaele Simone, om de stînga, are curajul să abordeze frontal problema imigraţiei, Michel Barnier, om de dreapta, are curajul de a aborda în jurnalul Brexit-ului problema globalizării. Ceea ce nu au văzut arhitecţii proiectului comunitar a fost faptul că globalizarea a însemnat, pentru Europa, dezindustrializare, imigraţie necontrolată, insecuritate, dispariţie a multor avantaje sociale şi un sentiment de declasare. În faţa acestor realităţi au reacţionat britanicii cînd au votat pentru ieşirea din Uniunea Europeană, afirmă Michel Barnier. Şi tot el avertizează că alte seisme de acest gen nu sînt excluse în Europa dacă liderii ei vor refuza să ia contact cu ceea ce simte şi resimte omul de rînd. Britanicii se iluzionează însă, mai spune Michel Barnier, crezînd că vor putea fi mai eficienţi singuri decît împreună cu ceilalţi europeni în faţa mutaţiilor internaţionale. Dacă deziluziile britanicilor au fost justificate, plecarea lor din Uniune rămîne şi ea o mare iluzie. Într-un interviu acordat cotidianului Le Figaro, Michel Barnier formulează cîteva critice precise la adresa responsabililor de la Bruxelles: „Au fost comise erori la nivel european: Bruxelles-ul a încurajat ultraliberalismul, a promovat un capitalism excesiv fără reguli, contribuind astfel la criza financiară şi a dezechilibrat relaţiile noastre comerciale cu restul lumii. Acum trebuie să reînnoim cu morala şi cu etica, dar şi cu eficienţa şi cu rezultatele“. Michel Barnier, faţă de italianul Raffaele Simone, recurge la un limbaj mai tehnic, dar viziunea celor doi se completează: împreună, ei pun un diagnostic pe acest edificiu politic şi uman bolnav numit Uniunea Europeană. Obligat de unii să se deschidă la nesfîrşit din motive de mercantilitate maladivă, obligat de alţii să se considere vinovat pînă în pînzele albe de toate relele de pe planetă şi să plece capul în faţa tuturor acuzatorilor săi, edificiul numit Europa parcă începe să se simtă ruşinat că există.

Raffaele Simone se întreabă, de altfel, în cartea sa: trebuie să ne fie ruşine că sîntem europeni? Vinovăţiile istorice nu sînt niciodată prescriptibile? Chiar n-am putea încerca, măcar o zi pe an, să ne exprimăm mîndria de a fi europeni?

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Comandant rus, „ciuruit” de către propriii săi militari. Unsprezece gloanțe au tras în el
Comandantul unei unități ruse care luptă în Ucraina a fost „ciuruit” de către propriii săi oameni, potrivit unei convorbiri telefonice interceptate de serviciile de informații militare ucrainene (HUR).
image
Premierul britanic, consternat de violențele din Leeds, unde protagoniștii au fost români: „Scenele au fost șocante și rușinoase”
După haosul de joi seara, 18 iulie, din Leeds, Anglia, mai mulți oameni au ajuns în arestul poliției. Noul premier al Marii Britanii, Sir Keir Starmer, a descris scenele violente ca fiind „șocante și rușinoase”, conform Sky News.
image
Umilirea elevilor din Fanfara Jegălia, studiu de caz. Cum camuflează pedepsele profesorii obsedați de control VIDEO
Incidentul care a avut loc în Slatina, unde mai mulți elevi au fost obligați să stea în genunchi pe asfaltul încins, a fost descris de unii drept o glumă, în timp de psihologii spun că acolo a fost un exces de putere din partea profesorului care a vrut să arate că deține controlul.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne