Eu, oneghistul…

Publicat în Dilema Veche nr. 565 din 11-17 decembrie 2014
Eu, oneghistul… jpeg

„Aici era magazinul. Avea de toate: ciocolată bună, vin bun, cafea, chiar şi blugi, eram parte a unui mare stat care trimisese oameni în cosmos şi de care le era frică şi americanilor“, îmi spune Tatiana. Era o zi mohorîtă de noiembrie şi ne plimbam prin curtea Teleradio Moldova (televiziunea publică din Chişinău). O incintă cam în ruine, cu clădiri jerpelite, printre care erau parcate cîteva relicve auto. Dintre ele, cea mai arătoasă era maşina directoarei, un Volvo construit înainte de Perestroika. „Era, într-un fel, mai bine pe vremurile sovietice?“ o întreb. Nu-mi părea a fi vreo nostalgică, dimpotrivă. Îl detesta pe Voronin şi avea copilul la facultate la Iaşi. „Noo, nici vorbă. Era rău. Dar erau unele avantaje. Preţuri mai mici. La moment, e sărăcie mare, nu ştiu cum de poate lumea să trăiască.“ Şi tace, căzută pe gînduri, sau, poate, necăjită că am putut-o bănui de nostalgii sovietice. 

După cîteva zile, am avut de-a face cu o echipă tehnică întreagă. Eram, mă înţelegi, consultant, aşa că trebuia să îmi dau cu părerea. Cît de politicos posibil, am întrebat (pe un ton timid) de ce sînt toate trei camerele din studio aşezate una lîngă alta şi de ce este un singur operator la toate. În silă, regizoarea a repoziţionat camerele şi a chemat operatorii la treabă, că îi cheamă „oneghistul cela“. Apoi, pe tot parcursul înregistrării, au vorbit între ei numai în ruseşte, să mă înveţe minte. Uşor jenat de întîmplare, la următoarea întîlnire, cu domnul Surdu (acum director plin al Teleradio, pe vremea aia un simplu realizator-monstru-sacru-vedetă-naţională), m-am dus uşor intimidat. Aud: „Iaca, fetilor, vine oneghistul cela, să ne-nveţe meserie.“ Am luat foc! Pîn-aici! Pe mine nu mă face nimeni „oneghist-care-nu-ştie-televiziune“. Aşa că i-am explicat, pe un ton cît se poate de tăios, că, după 25 de ani de făcut emisiuni, pot să-mi dau cu părerea cînd văd trei camere aşezate imbecil, pentru ca doi operatori să chiulească. S-a uitat omu’ la mine vreo cîteva secunde şi a zis: „Fetilor, să-i dăm omului o cafea, că-i d-al nostru.“ Am devenit amici. 

Mai tîrziu, i-am povestit Tatianei cele două întîmplări. „Vezi tu, Gabriel, la domnul Surdu te-a scăpat ţîfna. Orgoliul profesional. După aia, te-a acceptat ca egal, coleg cu care poate vorbi aceeaşi limbă. Dincolo, te-au luat pe ruseşte să-ţi dea de înţeles că nu eşti bine primit. Le ştiu pe colegele mele. Nici una din tura aia nu-i rusoaică. Ăsta-i necazul pe la noi. De-aia am căzut pe gînduri cînd m-ai întrebat dacă era mai bine pe vremea comuniştilor.“ A continuat să-mi explice. Pentru orice moldovean, bilingvismul este un avantaj la care nu au de gînd să renunţe. Atunci cînd copilul ţi se apropie de vîrsta la care alege o facultate, e bine să aibă de ales: Iaşi şi Bucureşti, sau Moscova şi Sankt Petersburg. De e talentat la litere, matematică, arhitectură sau medicină, e bine să ştie că are acces la mai multe centre universitare dintre cele posibile. „Înţeleg perfect, dar ce am eu cu asta? Ferească Domnu’, nu am nici negru sub unghie împotriva culturii ruseşti sau a limbii ruse!“ răspund rapid (şi foarte sincer). „Păi da, tu n-oi avea, dar mulţi dintre-ai noştri aşa vă văd. Că voi, românii şi unioniştii hotărîţi, vreţi să ne îndepărtaţi total de cultura rusească. Înţelege, nu ar fi neapărat în avantajul nostru…“ Înţeleg. O întreb cum vine aia cu oneghistul… Ce era aşa rău, de mi se tot aducea a vorbă de ocară? Îmi zice că asta e o treabă recentă, dar cu iz vechi. Ţine de avalanşa de „experţi“ plini de teorii inadecvate şi cu priviri de sus în jos, care au năpădit Moldova, întru gloria modernizării rapide. Au un deja-vu, unii moldoveni. Îşi amintesc de perioada scurtă, de 22 de ani, pe care au petrecut-o sub administraţie românească, în secolul XX. Să recunoaştem, funcţionarii trimişi de la Bucureşti să diriguiască trebile pe la Bălţi sau Chişinău nu erau chiar premianţii clasei, cum s-ar zice.

Cînd cu recentele alegeri, la televiziunile din Bucureşti, situaţia se vedea foarte simplu: proruşi sau proromâni. Tocmai asta e problema. Se vedea prea simplu. Sper că era doar vina televiziunilor.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Liniștea vieții la țară, spulberată de vecini cu apucături de oraș. „Dacă-ți ia foc casa, vecinii sting incendiul sau filmează cu telefonul?“
Comunitatea „Mutat la țară - viața fără ceas” l-a impresionat chiar și pe europarlamentarul Dacian Cioloș care vorbește despre „bucuria unei vieți simple și așezate”. Un membru al comunității povestește despre o situație care pare, aparent, incredibilă la sat.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii