Etica și neuronii

Publicat în Dilema Veche nr. 802 din 4-10 iulie 2019
Etica și neuronii jpeg

Am convingerea – empirică, desigur, nu sînt nici medic, nici antropolog – că etica, simțul principial al individului, impulsul distingerii răului de bine reprezintă niște realități neurologice. Sînt, cu alte cuvinte, sau ar trebui să fie segmente bine delimitate în interiorul rețelelor noastre neuronale. Există așadar, în anatomia omului, ceea ce s-ar putea numi creierul moral. Într-o carte relativ recentă (din 2006), intitulată, sugestiv, Moral Minds, un profesor de la Harvard, Marc D. Hauser pe numele său, a încercat, pornind de la celebra „gramatică universală“, predicată odinioară de Noam Chomsky, să demonstreze materialitatea unei similare „gramatici morale“ în evoluția umanității pe Terra.

Dacă inegalabilul lingvist de la MIT credea că ne naștem cu un fel de program gramatical, de natură „informatică“, în genele noastre, program ce ne face capabili ulterior să învățăm orice limbă pămînteană, Hauser bănuiește, tot așa, că deținem, în ADN, codul etic, arătîndu-ne apți, în timp, să exercităm judecata morală. Limba e înnăscută în noi (sîntem dotați, nativ, cu un „creier lingvistic“), iar etica, identic, ține de universul embrionar al ființei (insul ar fi „echipat“, încă din stadiul prenatal, cu un „creier moral“). O întîmplare din istoria americană, despre care am scris aici în trecut, confirmă, cum să zic, în mod practic, această teorie. Mă gîndesc la muncitorul de la căile ferate, din secolul al XIX-lea, Phineas Gage, accidentat, la un moment dat, de-a dreptul macabru. În urma unei explozii, o bară de metal i-a străpuns craniul, printr-unul dintre lobii oculari, ieșind apoi afară în zona parietală. Lobul frontal i-a fost practic zdrobit, însă bietul om nu a murit. A trecut prin mai multe operații și a mai trăit cîțiva ani. Au rămas povești uimitoare despre el. După traumă, se pare, Gage și-a schimbat complet caracterul. Din băiatul harnic, onest, săritor și afabil, a devenit un leneș, mincinos, egoist și mitocan fără pereche. În linia argumentației de mai sus, aș concluziona, fără mari ezitări, că nefericita rangă-torpilă îi distrusese, de fapt, creierul moral.

Fără o experiență științifică în domeniu, eu aș vedea lucrurile ceva mai nuanțat. Tind să cred că doar am fost programați să avem un „creier moral“, nu și că, automat, deținem cu toții unul. Nu mă feresc să observ că, în contemporaneitate, creierul în cauză constituie mai degrabă un accesoriu anatomic de lux, o veritabilă raritate biologică, decît o constantă a naturii umane. Merg chiar mai departe cu speculația și afirm că, în prezent (nu am competența să mă pronunț asupra întregii istorii, deși, o știm prea bine, poveștile noastre rămîn, în ciuda aparențelor, sub semnul unei eterne ciclicități!), sensibilitatea etică nu cunoaște „grade“ ale manifestării sale în individ. Ea este unidirecțională – fie există, fie nu există. Susțin de aceea că mulți dintre semeni nu au creier moral. Am verificat asta nemijlocit, relatînd, în diverse contexte, mici alegorii cu substrat etic unor inși pe care îi suspectam de impermeabilitate la ideea de moralitate. Ele se loveau de orizontul lor hermeneutic ca de un zid. Nu dezvăluiau „organ“ pentru etică, percepția axiologică pentru binele moral era acolo nulă. Și nu mă refer la oameni fără abilități intelectuale. Dimpotrivă, majoritatea „subiecților“ micilor mele teste etice au fost, de-a lungul vremii, ipochimeni educați și, în general, sofisticați în exercițiul cerebral. Cu toate acestea, s-au dovedit obtuzi la „problema morală“, pe care nu reușeau să o proceseze (în conversație, ea rămînea mereu în exteriorul cîmpului de analiză rațională). Exemplu. Îi comunici unui astfel de personaj faptele mărinimoase săvîrșite de un terț, cunoștință comună. Ce se va întîmpla? „Amoralul“ (absentîndu-i organul etic, îmi vine să-i spun mai curînd așa decît „imoral“) te privește cu ochi goliți de expresie și, imediat, îți „explică“ partea ascunsă a narațiunii pe care tocmai i-ai expus-o și pe care, în naivitatea ta insurmontabilă, ești inapt să o pricepi. Ce „descoperi“ în „traducerea“ decerebratului etic? Nici vorbă de generozitate la eroul tău! Numai meschinărie disimulată, ipocrizie pernicioasă și interese voalate.

Dizabilul moral „vede“ lumea prin lentila deformatoare a propriei sale carențe structurale. Binele ajunge rău, frumosul – urît și adevărul – minciună, în sistemul lui „interpretativ“. Lumea e atinsă, iremediabil, de morbul corupției, oamenii sînt viciați, destinul umanității are doar dimensiune fatalist-apocaliptică. Îți prevede, inevitabil, eșecul prin inocență și te condamnă, aluziv, la marginalitate, într-un mecanism al degradării morale pe care nu‑l înțelegi. Uneori, mă îngrozesc vorbind cu asemenea „constructe“ umane, „rezultate“ ale neputinței naturii. Mă gîndesc, oripilat, că ei ar putea avea, într-o bună zi, dreptate. În consecință, plin de scepticism, ajung să meditez că, treptat, creierul moral ar putea deveni o extensie inutilă în noi, aidoma apendicelui. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.