Ești nemulțumit

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

E ceva ce nu-ți tihnește. Chiar și-atunci cînd îți merge bine. Ai, așa, o stare. Despre care nu știi ce să zici. Dar te împunge pe dinăuntru, te face să știi că e acolo. Deși, dacă te gîndești mai bine, totuși poți s-o numești cumva. E o stare de disconfort. O senzație care n-ar avea nici un motiv să fie pe-acolo. Uneori, e difuză și te însoțește aproape fără să te sîcîie, ca o umbră abia sesizabilă. E mereu în tine, ca un soi de acompaniament, ca o coloană sonoră, „curgînd” undeva departe, pe fundalul fiecărui episod din serialul care e viața ta. Alteori o simți într-un fel foarte neplăcut. E ca și cînd cineva, fără să ceară permisiunea, ar da muzica foarte tare în capul tău. Și se cîntă ceva ce nu-ți place. Niciodată nu știi de unde vine. E peste tot, prin tine, dar n-ai idee de unde s-o dai mai încet. Există și momente în care e ca o apă. Doar cîteva băltoace, pe care nu le bagi în seamă, dar imediat te trezești cu șosetele ude. Așa cum poate să dea și pe dinafară, ca o inundație cruntă, în urma căreia nimic nu scapă. Totul se strică, se murdărește, devine jilav. Capătă crăpături, gîlme, mucegai și igrasie. E nemulțumirea. Condiția contemporană a celor mai mulți dintre noi.

Din vacarmul general se mai desprinde, uneori, cîte o fărîmă de discurs care iese în evidență. O remarcăm fie pentru că e stridentă, fie din cauza folosirii obsesive ori prin faptul în sine că se distinge, pur și simplu, din hărmălaia care ne înconjoară. În ultimii ani auzim și citim foarte des sintagma „pe fondul nemulțumirii generale”. După asemenea cuvinte e puțin probabil să te aștepți la ceva de bine. Oriunde te-ai uita, la stînga sau la dreapta acestei formulări, nu dai de vreo veste încurajatoare. Bunul-simț elementar îți spune că trebuie să fi fost ceva greșit, trebuie să se fi făcut ceva prost, din moment ce s-a ajuns la o „nemulțumire generală”. Iar dacă s-a ajuns aici, nu poate să urmeze decît ceva neplăcut, pentru că o frămîntare interioară de o asemenea anvergură e puțin probabil să ducă la o înseninare bruscă a cerului umanității. Încetul cu încetul, cuvintele astea îți intră în coloana sonoră din propriul cap. Încep să se regăsească în playlist din ce în ce mai des. Ba chiar, deseori, funcționează ca o lămurire a unor „junghiuri” mentale care te mai încercau cînd și cînd. Și-ți spui că „Asta era, dom’le. Sînt nemulțumit. Nu că mi-ar merge mie chiar rău. Da’ uite ce se-ntîmplă-n lumea asta. E vai și-amar. Cum să nu fii nemulțumit?! Plus că sînt o ființă liberă. Și am dreptul de a fi nemulțumit. De ce să nu uzez de un drept al meu?”.

Deși sună crunt și profund nedrept, „nemulțumirea generală” a lumii care moare de foame, sărăcie și boli e egală în legitimitatea resimțirii acestei stări cu „nemulțumirea generală” a celor care trăiesc în țări avansate. A celor pentru care hrana, confortul și existența unor servicii de sănătate aflate la nivel înalt nu sînt niște probleme. Fiecare vede lumea în funcție de orizontul la care are acces imediat. E firesc să faci parte din „nemulțumirea generală” atunci cînd n-ai ce pune pe masă, cînd se moare de foame în jurul tău și cînd știi că alții o duc bulversant de bine. Așa cum e firesc să faci parte din „nemulțumirea generală” atunci cînd acțiunile tale merg prost la Bursă, cînd nu mai poți să-ți faci vacanța în Caraibe din cauza pandemiei sau cînd vezi că niște prieteni și-au cumpărat o casă mult mai mare și mai frumoasă decît a ta. La mijloc însă, între aceste două lumi, e o alta. Imensă. Nici atît de săracă și de disperată ca aceea care moare de foame, nici pe departe la fel de prosperă ca aceea care, deși huzurește, resimte nemulțumirea că nu are mai mult.

Cei de la extrema sărăciei sînt mulți, fie lipsiți de conștiința nedreptății imense la care le e supusă propria condiție umană, fie resemnați, fie anesteziați de absența tăioasă a oricărui viitor. Conform unor statistici din 2017 ale Băncii Mondiale, aproximativ 10% din populația omenirii trăiește în sărăcie extremă. Dar dacă ridici pragul sărăciei la a trăi cu 5,50 de dolari pe zi, descoperi că 43,6% din populația planetei se află în această situație. Pe de altă parte, s-ar găsi chiar și aici, la noi, suficienți compatrioți care ar considera că e o boierie să trăiești cu 25 de lei, de căciulă, pe zi. Cei de la extrema confortului sînt puțini, trăiesc într-o lume cu alte dimensiuni și accepțiuni, și n-avem nici un drept să-i judecăm pe toți la grămadă. Așa cum n-o facem nici cu alții. Iar cei de la mijloc sînt foarte mulți și foarte furioși. În ultimii ani, sărăcia în lume a scăzut. Anul 2020, din cauza pandemiei, va strica masiv statisticile de pînă acum. Dar, cu toată scăderea sărăciei, crește constant nemulțumirea. O nemulțumire care și-a sudat deja adjectivul „generală”, elementul de precizare din ce în ce mai amenințătoare a amplitudinii sale.

„Nemulțumirea generală” însoțește ființa contemporană și-i devine parte componentă. Resorturile ei sînt extrem de diferite. Nu toți sîntem nemulțumiți din aceleași motive. Dar lumea de mijloc, cea furioasă, e nemulțumită pentru că simte organic, fără să facă studii de economie, creșterea unei prosperități de care nu poate să beneficieze „tot omul”. Că se califică sau nu omul care vrea beneficiile prosperității, ei bine, asta e o cu totul altă discuție. Dar starea există. Și infuzează într-un mod foarte complicat alte zone ale umanului. Unele profund surprinzătoare, care ar părea că n-au nici o legătură cu discuția despre nemulțumire. Nici măcar Dumnezeu nu scapă de „nemulțumirea generală”. S-a mai întîmplat. Și la greci, și la romani, și înainte de ei, și după, mereu în preajma marilor momente de prăbușire. La un moment dat, Peter Sloterdijk vorbea despre epocile credinței la greci. Cea a titanilor și cea a olimpiană. „Acum trăim un timp al întoarcerii titanilor”, spunea el.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.