Este posibilă o Europă elveţiană?

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
De ce nu trebuie blamaţi votanţii bucureşteni jpeg

Şi dacă am privi mai atent către Elveţia? Nu cumva această mică şi paşnică ţară montană ne-ar putea inspira pentru o construcţie mai solidă – dar şi mai suplă – pentru Uniunea Europeană? În definitiv, Elveţia are, la o scară mai mică, multe dintre trăsăturile Europei: mai multe limbi, mai multe confesiuni, suficiente rivalităţi locale, un sistem în care cantoanele (ei le numesc chiar „state“) deţin controlul în tot ce înseamnă taxare, educaţie, sănătate, justiţie, politici culturale şi altele.

Guvernului central îi revin competenţe precum politica de apărare, politica externă, politicile energetice, infrastructura mare, vămile. Dar deşi politicile fiscale pot diferi de la un canton la altul, moneda este comună – noi, în Uniunea Europeană, avem impresia că nu se poate, dar uite că elveţienii pot.

„Statele“ au fiecare propria constituţie, propriul drapel şi propriile imnuri, iar identităţile locale sînt cu mult mai pronunţate decît s-ar putea crede la o privire superficială. Oamenii chiar sînt cetăţenii cantoanelor lor şi sentimentul apartenenţei este întărit de sistemul de decizie extrem de transparent, pe care cetăţenii înşişi îl pot controla şi amenda prin intermediul celebrului sistem al referendumurilor. Dar cetăţenii cantoanelor se simt, cel puţin în aceeaşi măsură, elveţieni.

Cînd cantoanele s-au unit în Confederaţie, la mijlocul secolului al XIX-lea, regiunea nu era nici pe departe atît de bogată precum azi, comparativ cu vecinii ei – ba dimpotrivă! Dar stătuleţele erau la acea vreme suficient de conştiente că nu vor putea face faţă, singure, provocărilor revoluţiei industriale. Aşa cum, azi, statele europene, mai ales cele mici, nu pot face faţă provocărilor globalizării.

Din Evul Mediu, cantoanele erau însă obişnuite să coopereze strîns, şi asta din motive strategice – nu puteau rezista, separat, statelor şi imperiilor din vecinătate. Cunoaştem şi noi lecţia aceasta, la nivel european! Cantoanele („statele“) s-au unit, dar au menţinut, în acelaşi timp, o doză serioasă de neîncredere în conducerea centrală. Departe de a submina unitatea Elveţiei, aceasta a dus, în timp, la o sănătoasă politică a subsidiarităţii – „statele“ decid oriunde competenţa „centrului“ nu este înscrisă în textele constituţionale. În plus, cetăţenii elveţieni sînt întrebaţi, prin referendum, asupra chestiunilor importante (cum a fost, în ultimele decenii, cazul apartenenţei la piaţa unică eu­ropeană sau la Spaţiul Schengen, din care Elveţia a decis să facă parte). Deciziile se aprobă de mai mult de jumătate dintre locuitori şi de mai mult de jumătate din cantoane.

Dacă un asemenea sistem s-ar fi adoptat în Uniunea Europeană, respingerea de către Franţa şi Olanda a proiectului de Constituţie a UE, în mai-iunie 2005, ar fi putut să nu blocheze procesul. (Spaniolii votaseră mai devreme, în proporţie de 76%, pentru constituţia europeană; luxemburghezii, în proporţie de 56%). Erau şanse mari ca, în majoritatea lor, cetăţenii europeni să adopte Constituţia, în majoritatea celor 25 de state membre din acel moment. La fel, în 2008, votul împotrivă al irlandezilor faţă de Tratatul de la Lisabona (forma „îndulcită“ a Constituţiei UE) ar fi fost doar un accident punctual, fără pericolul de a răsturna voinţa majorităţii cetăţenilor europeni.

În definitiv – şi rezultatele alegerilor europene din 2014 au demonstrat‑o –, majoritatea cetăţenilor europeni îşi doresc o Europă unită şi puternică. Iar acestor oameni le este greu să înţeleagă de ce un asemenea obiectiv, pe care ei îl susţin, nu poate fi atins.

Pentru o „Europă helvetică“, ascensiunea Frontului Naţional în Franţa sau a Partidului Libertăţii în Olanda ar însemna mai mult o problemă locală, un fel de Funar la Cluj din alte vremuri – ceva deranjant, dar nu de natură să pună frînă aspiraţiilor proeuropene ale majorităţii.

Desigur, la scară europeană, provocările sînt cu mult mai mari decît pentru un mic stat din inima continentului. Diferenţele de dezvoltare sînt cu mult mai pronunţate între statele UE decît între cantoane – deşi în cazul Elveţiei nu a fost dintotdeauna aşa şi chiar şi azi există mecanisme prin care cantoanele cele mai bogate le sprijină pe celelalte. Iar aceasta nu este văzută ca o ameninţare, ci, dimpotrivă, contribuie la creşterea coeziunii statului.

Da, e adevărat, provocările strategice pentru Europa sînt de cu totul altă natură, comparativ cu ţara neutră din Alpi, înconjurată aproape din toate părţile de NATO. Dar şi această chestiune poate fi rezolvată, în timp – provocarea rusă sau criza Orientului Mijlociu ne obligă să cooperăm.

Britanicii pot decide să plece sau să rămînă cu un statut special, dar întrebarea este ce vor decide ceilalţi. Elveţia, cu democraţia ei exemplară şi cu sistemul ei descentralizat, poate fi o interesantă sursă de inspiraţie.

Ovidiu Nahoi este realizator de programe la RFI România și TVR.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic