Eroi pe bani publici

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Erasmus Doi jpeg

Biserica încă ardea mocnit. Era mult fum care se împrăştia agale prin cartier. În timp ce pompierii îşi strîngeau sculele, enoriaşii parohiei se ţineau de mîini, formînd un cerc, ca o horă, în jurul ruinelor. Nu dansau, se rugau. Pastorul le vorbea şi le promitea că vor reface biserica din temelii. Vorbea despre libertate, despre egalitate şi despre lupta de generaţii pentru ca ei, negrii, să întemeieze o parohie prosperă acolo, în centrul oraşului. Între timp, ziariştii îşi făceau treaba, era exact ora jurnalului de după-amiază. Toate staţiile locale trimiseseră cîte un DSNG (microbuzele acelea cu antenă de satelit pe capotă), să relateze evenimentul. Reporterii erau cu microfoanele „pe poziţie“, unii transmiteau, alţii făceau ultimele probe tehnice înainte să intre în direct. Cei care îşi terminaseră treaba erau strînşi în jurul unei rulote a departamentului de pompieri, unde se distribuiau gratuit cafea, apă şi gogoşi. Atunci se găseşte şi Angela (soţia mea) să remarce buna organizare, întru folosul presei. Reacţia colegului de la 7ABC a fost promptă: „Noi nu luăm pompierii peste picior. Oamenii ăştia sînt nişte eroi. Noi le sîntem recunoscători pentru că s-au gîndit şi la noi, la presă“. Era în 2002, la şase luni de la atentatele din 11 septembrie, în Washington DC.

Reacţia ziaristului american la o replică destul de inocentă nu cred că era pur conjuncturală. În America există profesii care sînt respectate, susţinute, admirate. Pompierii, poliţiştii (în marea lor majoritate), agenţii FBI sau Secret Service, militarii sînt oameni respectaţi în comunitate. Să fii în slujba ţării este o onoare indiscutabilă, nu e ceva de glumă. Nu e vreo noutate. Oricine a văzut mai mult de trei filme americane ştie că eroul pozitiv este fie poliţist, fie procuror, fie ofiţer, fie pompier, fie agent FBI. E drept că, în unele cazuri, respectivul poate fi corupt sau încearcă să mintă, să fure sau să omoare, numai că, în cel puţin nouă filme din zece, respectivul este scos din sistem ca o măsea stricată deoarece, se ştie, la Hollywood, mai întotdeauna, binele învinge răul.

La asta m-a dus gîndul de îndată ce am citit emoţionantul articol al Lilianei Nicolae, dedicat ofiţerului român care şi-a pierdut un picior în timpul luptelor din Afganistan. Cît de rar este un asemenea articol în România! E drept, mulţumim lui Dumnezeu, nu avem prea mulţi veterani sau răniţi ai războaielor recente. Cu toate acestea, mi-am dat seama cît de ignoraţi sînt aceşti oameni, cît de puţin se vorbeşte despre ei sau familiile lor. Reportaje de la faţa locului am mai văzut. Din cînd în cînd, televiziunile mai încearcă un drum pînă pe front şi trimit de acolo poveşti destul de interesante. Radio România are, de asemenea, mulţi ziarişti care au scris din Irak sau Afganistan. Pro Patria, emisiunea armatei, difuzată pe TVR, nu îi ignoră defel pe cei de acolo. Preşedintele însuşi mai face cîte un drum înspre cazarmele din mijlocul deşertului.

Din păcate, neplăcut de des, prin puzderia de talk-show-uri mai auzi şi păreri în dungă, de genul: „Ştiau la ce se duc, de-aia sînt plătiţi mai bine, ştiau că îşi riscă viaţa“. Opinii similare la cîte o acţiune a jandarmilor pe la inundaţii sau prin viscol: „Virăm taxe şi impozite, ei sînt plătiţi din bani publici, să facă bine să-şi merite salariul în caz de catastrofă“. Un soi de detaşare cinică, un pas înapoi în faţa emoţiei, un refuz al ideii de eroism, de gest altruist cu riscul vieţii. Nu care cumva să fii catalogat drept, vezi Doamne, un pămpălău care se emoţionează. Aşa, îţi pui costumul de contribuabil şi te ascunzi în spatele declaraţiei de venituri: „Eu mi-am făcut datoria faţă de ţară, mi-am plătit impozitul. Din el, statul să-i plătească pe unii care vor să-şi rişte viaţa“. Nu e pic de empatie în atitudinea asta. Mai rău, nu e pic de respect.

Eroul din articolul Lilianei Nicolae a primit, cît a stat în spitalul NATO din Germania, saci de scrisori din America. Din România, mai deloc. Citind, mi s-a făcut ruşine. Nici eu nu i-am trimis vreo scrisoare. Eu plătisem impozitele, nu? 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.