Egalitate și pentru căței

Publicat în Dilema Veche nr. 996 din 11 mai – 17 mai 2023
Comunismul se aplică din nou jpeg

Cînd Facebook-ul s-a umplut de pisici, eu mi-am adus aminte că-mi plac cîinii. N-am nimic cu pisicile, dar exaltările colective pe cîte o anumită temă mă fac să reacționez contrar. Nici în ce-i privește pe cîini n-am o simpatie necondiționată. Despre cei din rasele fioroase aș spune că de obicei nu mi se par mai răi decît stăpînii lor. Am și amintirea haitelor de „maidanezi” care urlau noaptea în cartier, se încăierau pe ciozvîrte de prin gunoaie și săreau la trecători. Acele sălbăticiuni urbane nu doar periculoase, dar adesea și foarte neplăcute la vedere, făceau ca Bucureștiul nostru să arate ca un oraș de coșmar. Se pare că a trebuit să intrăm în Uniunea Europeană ca să scăpăm de acea nebunie. 

La începutul anilor ’90, Occidentul m-a fascinat și la acest capitol. Evident, acolo nu erau  „maidanezi”, erau însă cîini și căței cum nu mai văzusem niciodată, pe care stăpînii îi plimbau în lesă. În România comunistă, cîinii de companie (nici nu erau numiți cu un termen așa burghez) aparțineau doar cîtorva rase. Ne amintim că predominau canișii, pechinezii și șoricarii, iar uneori mai vedeai și cîte un Cocker Spaniel. Cei de talie mai mare erau de obicei lupi germani, boxeri și, rarisim, dobermani. Dalmațienii erau cunoscuți doar din desenele animate, iar alte rase care apăreau, de exemplu, în Doamna și vagabondul păreau pur și simplu inventate de desenatori. Cînd am văzut odată un Collie, am rămas cu gura căscată. Sigur, mai erau și ciobăneștii, dar numai pe la stîne. 

În orașele occidentale nu doar varietatea raselor de cîini părea teribilă, dar și tunsorile lor, care mai de care mai extravagante. Tot acolo am văzut prima oară oameni care plimbau cîte trei, patru sau chiar mai mulți cîini. Mi s-a explicat că nu erau ai lor și că era vorba de „plimbători de cîini”, de meserie. Astăzi știu că există oameni care s-au îmbogățit din afacerea plimbării cîinilor, organizată cu ajutorul Internet-ului. În fine, și la noi sînt acum o mulțime de feluri de cîini de companie, unii de-a dreptul superbi, alții cît se poate de drăgălași. Avem și „plimbători” profesioniști, și frizerii canine, ba chiar saloane de cosmetică și spălătorii pentru căței. Am evoluat. Pînă și poveștile cu cîini sînt parcă altfel.

Niște prieteni mi-au vorbit despre Kraus, Fox Terrier-ul lor alb și plin de energie, susținînd că așa un cîine se naște o dată la o sută de ani. Sigur, am mai auzit și de Hachiko, acel cîine din rasa Akita care are statuie pentru că și-a așteptat stăpînul într-o gară din Tokyo timp de nouă ani. Omul, care făcea naveta și pe care cîinele obișnuia să-l aștepte în fiecare zi, nu s-a mai întors pentru că murise. Am auzit de cîinii utilitari care fac viața mai ușoară celor cu dizabilități sau fac cumpărăturile pentru stăpînii fără vedere, de cîinii eroi care se luptă cu ursul dîndu-i timp stăpînului să se pună la adăpost, de cîinii salvatori care descoperă supraviețuitori printre dărîmături... Am citit și despre cîinele lui Alex Ștefănescu pe care-l vedea foarte rar și care, într-un an, simțindu-l că se apropie dinspre gară, a plecat cu cotețul după el, ca să-i iasă în întîmpinare. Am citit Colț Alb, sau Patru tanchiști și-un cîine, am fost impresionat de fiecare dată. 

Chiar dacă povestea lui Kraus nu are așa o grandoare, e cît se poate de nostimă. Era un cîine care nu cunoștea nici frica și nici oboseala. Dintr-o rasă specifică de vînătoare, era bucuros de fiecare dată să fie lăsat liber în natură, deși destinul îi rezervase un trai într-un apartament de bloc din București. Chiar dacă avea o fire de rebel, cu chiu, cu vai, se reușise dresarea lui. Dacă-i spuneai de vreo două ori să aștepte, se supunea în cele din urmă, dar în timp ce stătea culcat în fața unui magazin sau altundeva își manifesta nerăbdarea, mîrîind și rozînd tot ce se nimerea sau pur și simplu mîncînd frenetic iarbă. Știa să răspundă și la comenzi precum „La pas!” sau  „Culcat!”. Fusese învățat și pentru „Mort!”, dar pe asta cică n-ar fi executat-o „nici mort”. Cînd stăpînul ieșea cu el în parc și se întîlnea cu alți căței, nu se știe cum, izbutea de fiecare dată să-i facă să se bată între ei, mai ales pe cei mai mari. Era sămînță de scandal. Odată era totuși să fie făcut praf de niște dulăi pe care tot el îi stîrnise, iar stăpînul abia l-a scos din colții lor. Culmea a fost că „nebunul” de Kraus a continuat să se agite și să muște, nerealizînd că fusese deja „cules” din mijlocul bătăliei. A nimerit cu colții chiar mîna stăpînului care-l luase în brațe. 

Kraus își dorea mereu să fie în centrul atenției, era un mascul alfa. Cînd era certat se supăra, ridica piciorul și făcea pipi pe cel care-l certa. Odată, beștelit că a furat ceva dintr-o farfurie, s-a suit pe masă și a făcut pipi exact în mijlocul ei. Altă dată, s-a repezit între niște copii care se jucau pe covor și a făcut același lucru pe marea construcție din Lego pe care cei mici tocmai se străduiau s-o termine, supărat probabil că aceștia nu-l băgau în seamă. 

După ce l-au dus la împerechere, cățeaua cu care s-a întîlnit a născut cîțiva pui. Conform cutumei, proprietarii lui Kraus au primit și ei unul. L-au ținut cîteva săptămîni, pînă s-au lămurit că progenitura era și mai nebună decît taică-su. L-au dat, considerînd că era prea de tot. Kraus a murit de mult, dar stăpînii continuă să vorbească despre el cu nostalgie. Iar eu am povestit toate astea, cum spuneam, în contra mîțelor de pe Facebook. Pentru că, în definitiv, prietenul omului e cîinele. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.