Efectul Băsescu asupra democraţiei româneşti

Publicat în Dilema Veche nr. 181 din 30 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În articolul de săptămîna trecută, făceam cîteva comentarii legate de populismul preşedintelui Băsescu, analizat într-un context mai larg, furnizat de profesorul Philippe C. Schmitter în interviul pe care ni l-a acordat. Principala concluzie pe care o trăgeam spunea că populismul manifest în discursul Preşedintelui nu se regăseşte şi la nivelul politicilor pe care le promovează sau le combate. Exemplele analizate erau politicile anti-corupţie (unde a ales soluţii instituţionale frustrante şi care cer timp) şi opoziţia faţă de creşterea riscantă a pensiilor. Teoria atît de neortodoxă a lui Schmitter pleacă de la ideea că populismul poate avea efecte pozitive sau negative, în funcţie de context. Dacă anumite condiţii sînt îndeplinite, atunci un lider populist poate da un impuls pozitiv unui sistem politic anchilozat şi incapabil de ajustări democratice naturale. Este populismul retoric al lui Băsescu un pericol sau o şansă pentru dezvoltarea democratică a României? Pentru a răspunde, ne vom întoarce la condiţiile destul de restrictive formulate de Schmitter - anume la cele mai importante şi la cele aplicabile contextului românesc. Prima condiţie: democraţia să fie un sistem suficient de bine consolidat pentru ca populistul să nu fie capabil să-şi conserve ilegal puterea. Dacă luăm criteriul electoral, trei schimbări paşnice de putere ar fi suficiente pentru a califica România în categoria democraţiilor consolidate. Criteriile politice de la Copenhaga au fost o condiţie pentru demararea negocierilor de aderare la UE în 1999 şi România s-a calificat atunci pentru începerea acestor negocieri. Însă tot Comisia Europeană a ridicat apoi semne serioase de întrebare asupra unora dintre criteriile politice, libertatea presei de pildă. Dar democraţia a supravieţuit guvernului Năstase, care era aproape de a stabiliza un sistem mexican de împărţire a rentelor etatiste între fracţiuni ale puterii. Răsturnarea situaţiei a fost meritul personal al lui Traian Băsescu, care a întors şi rezultatul alegerilor parlamentare. Ar fi fost capabil de această performanţă un politician ceva mai potolit şi mai nepopulist? Un răspuns la care merită reflectat. Oricum, dacă aplicăm dictonul "ce nu te omoară, te face mai puternic", s-ar zice că democraţia post-Năstase este mai pregătită să facă faţă provocărilor. Cu îngăduinţă, am putea spune că prima condiţie e îndeplinită. A doua condiţie: adepţii populistului să accepte regulile jocului democratic, chiar cînd nu le convin. Băsescu şi partidele care îl susţin (PD, PLD) au făcut asta. Încercarea de demitere şi referendumul sînt cel mai bun exemplu. Şi-a trimis susţinătorii acasă imediat după votul din Parlament, deşi unele voci din piaţă îndemnau fie la plecarea spre Parlament, fie la ocuparea Pieţei Universităţii. Deşi mulţi au interpretat venirea în piaţă ca pe un semn de incitare, de la faţa locului mi s-a părut că a fost chiar vocea care a calmat spiritele. Oamenii erau furioşi înainte de apariţia sa, baia de mulţime a devenit un fel de descărcare aproape isterică a nervilor acumulaţi de manifestanţi. Deşi putea face aproape orice cu acea mulţime, a trimis-o acasă şi i-a spus că instituţia Parlamentului trebuie respectată. Nu ştiu dacă populişti de cu totul alte nuanţe ca C.V. Tudor sau Becali ar proceda aşa. Legat de aceleaşi evenimente, putem să considerăm că se aplică şi ultima condiţie (şi cea mai importantă) din lista lui Schmitter: populistul ajuns la putere să fie dispus să participe la alegerile libere şi competitive. Ce se întîmplă cu condiţia referitoate la adversarii populistului? Dacă partidele tradiţionale au eşuat în a reprezenta interesele importante ale cetăţenilor, atunci populistul poate juca rolul de spărgător de gheaţă: face loc pentru noi perspective. Au eşuat partidele în România? Cifrele de sondaj legate de popularitatea partidelor sînt zdrobitoare. Alte dovezi indirecte sînt chiar mai grăitoare. O majoritate atît de zdrobitoare pentru votul uninominal e de fapt semnul că publicul este sătul de actualul sistem de partide (şi îşi face, greşit, speranţa că îl va schimba prin vot uninominal). În fine, după o campanie foarte agresivă în care a acuzat oligarhia partidelor, Băsescu a cîştigat 75% dintre opţiunile celor care au votat. Divorţul între partide (80% vot anti-Băsescu în Parlament) şi public a rămas o problemă care îşi va cere o rezolvare, chiar dacă cei care au convocat referendumul se fac că plouă. O altă condiţie pusă de Schmitter: liderul populist să nu fie el însuşi corupt şi să nu protejeze corupţia din propria tabără. Corupţia este punctul forte în discursul preşedintelui Băsescu. La fel, politicile anticorupţie promovate sînt cele corecte. În acelaşi timp, nu a ştiut să gestioneze bine cîteva puncte din biografia sa. Şi-a atribuit casa din str. Mihăileanu după un procedeu tipic pentru politicianul din tranziţie: dacă se poate vilă de la stat, de ce nu? A fost la limita legalităţii şi dincolo de limita moralităţii. Faptul că electoratul l-a iertat arată că oamenii au adoptat un fel de cinism care preferă răul mic şi simpatic: la cît au furat alţii, nu-i bai că "Băse" şi-a dat şi el o casă, poate şi eu făceam la fel în locul lui. Mai grav este însă că a tolerat mult şi nejustificat prezenţa în preajma sa a Elenei Udrea, un produs tipic al politicii de gang şi de capturare a averii statului. Evident, asta a dat adversarilor o armă facilă de răspuns la acuzaţiile legate de grupurile de interese. De aici o escaladare a logicii de tip "ba, pe-a mă-tii!", rafinată de analişti sofisticaţi gen Dan Andronic: ai noştri fură, dar şi Băsescu... În fine, ultima condiţie la care mă voi referi: promisiunile liderului populist trebuie să devină măcar pe alocuri politici concrete, să se simtă ceva de pe urma sa. Evident, situaţia e foarte complicată în acest punct. Băsescu susţine politici nepopuliste sau se opune unor politici populiste, după cum am demonstrat deja. În acelaşi timp, rolul său contituţional nici nu este acela de a adopta şi aplica politici. Îi place sau nu, conflictul cu Tăriceanu (pe care l-a alimentat copios) i-a tăiat accesul la butonul de coordonare a politicilor guvernamentale, buton pe care Constituţia îl acordă premierului. În acest moment, preşedintele poate doar să propună dezbateri publice (raportul Miclea asupra educaţiei), să pună piedici momentane (legea pensiilor) sau să critice în ieşirile publice (nenumărate cazuri). Atunci, care este bilanţul său? Bilanţul său real este sărac. Îndeplineşte însă foarte bine rolul de reprezentare a nemulţumirilor şi frustărilor. Reuşeşte să-şi menţină o popularitate ridicată, deşi a promis multe şi nu poate face la fel de multe. Dar are o scuză credibilă: nu are butoanele. Cel mai probabil, după viitoarele alegeri, el şi partidele care îl susţin vor avea şi butoanele. Abia apoi vom vedea sigur dacă populistul Băsescu rămîne doar la nivel de retorică. Deocamdată, nu ameninţă democraţia românească şi pune pe jar un sistem de partide care şi-a depăşit etapa istorică odată cu 1 ianuarie 2007.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.