Edira, Edgar şi Elodia
Edira şi Edgar au dispărut! Exact ca Elodia au dispărut. Ei erau parte a unei Europe mai integrate, mai morale, mai sincrone cu vremurile astea capitaliste şi globale, în care pieţele financiare nu mai au răbdare să se ţină după guverne şi îşi fac de cap, urmărind profitul. Lacome, pieţele astea. Caută să facă bani, în loc să aştepte reglementări noi ale Comisiei Europene, care să le aducă pe calea cea bună şi morală. Statele membre se chinuie. Se chinuie tare statele membre. Să facă ordine pe piaţă, să nu mai lase băncile şi bursele să îşi mai facă de cap. Unele state membre se chinuie mai tare, altele mai puţin. De fapt, toate se chinuie, că e criză. Unele se chinuie să ajute Comisia să dea mai multe reglementări, să construiască mai mult agenţii de supraveghere, să ducă Uniunea spre integrare. Altele se chinuie să nu cumva...
Aşa şi cu Edira sau Edgar. Ei erau numele de cod ale unor mecanisme de salvare a băncilor cu probleme (la nivel european, integrat), respectiv a unui fond de garantare a depozitelor (tot la nivel european, integrat). Se chinuie statele membre să îl salveze pe euro. Aşa zic statele membre. Cam toate. De fapt, Edira şi Edgar au dispărut pentru că morala economică a Germaniei nu-i permite Europei să cauţioneze risipitorii şi leneşii. Aşa zice Germania. Doamna Merkel zice aşa. Domnia sa are alegeri în curînd. La dînsa în ţară are alegeri. Ba, pînă şi agenţia de supraveghere bancară integrat-europeană nu ar trebui să intre în funcţiune din ianuarie anul viitor. E prea serioasă problema pentru a ne grăbi. Aşa zice doamna Merkel. Din partea Germaniei. De partea Germaniei mai sînt încă două state. Membre. Finlanda şi Olanda. Toate trei vor să salveze euro. Pe euro vor să îl salveze, dar fără să provoace „riscul moral“ de a părea că sprijină risipitorii şi evazioniştii. Adică, pe greci, pe italieni sau pe spanioli. Nu îi lasă morala economică. Aşa că zic că vor să salveze Europa, dar se uită mai degrabă la cifrele naţionale: sondaje de opinie politică, deficite bugetare sau marje de profit bancar. La interesul naţional se uită, carevasăzică. Aşa că, din raţiuni naţional-electorale, i-au îndepărtat pe Edira şi pe Edgar. I-am dat „dispăruţi“. Scurtă carieră europeană au mai avut.
Aşadar, calea spre mai multă supraveghere, moralitate şi corectitudine economică în Europa este declarativ-urmată de toată lumea şi discret blocată pe parcurs, de cîţiva. În general, statele mari şi pline de bani, cu economii puternice şi contribuţii pe măsură la bugetul comun, zic că fac, dar nu prea fac ce zic. Nu pun Marea Britanie în această categorie. Englezii chiar fac ce zic, adică se opun. Nu de ieri de azi se opun englezii. Au destulă experienţă în jocul numit „sîntem în Europa, dar mai pe lîngă ea“. În categoria „salvăm interesul comun, dacă serveşte interesului nostru“ intră mai ales Germania, urmată în pluton de Olanda şi Finlanda.
De partea cealaltă, a doritorilor de mai multe reglementări comune, sînt ţările mai mici, mai degrabă receptori decît donatori pentru bugetul european. Aşa, ca România. Sau Bulgaria. Ţările mai nou-intrate. Cu adîncirea şi controlul sînt statele care zic că sărăciile adunate la un loc înseamnă, poate, ceva mai multă prosperitate. Excepţie e Cehia. Cehii nu prea se înghesuie înspre controale şi legi care să fie organizate de la Bruxelles. Aşa sînt ei. Noi, ceilalţi proaspăt membri, zicem că mutarea deciziei cotidiene spre Bruxelles ar fi un lucru bun. În ochii electoratului. Care nu mai are încredere în politicienii locali – că sînt corupţi, că sînt incompetenţi, că sînt leneşi. Rău e că, de cînd cu criza, nici „hiperexperţii fără de pată“ de la Comisie nu mai par atît de competenţi. Parcă scade euro-entuziasmul şi pe aici, pe la noile state membre. La noi, la bulgari, la unguri sau la baltici. Scade promisiunea prosperităţii comune fără de sfîrşit, scade şi entuziasmul pentru „clubul de elită ale cărui reguli se aplică, nu se discută“ (vă amintiţi şablonul, nu?).
De ce am pus-o pe Elodia, celebra noastră dispărută, lîngă Edira şi Edgar, mult mai puţin faimoşii săi epigoni? Simplu. Toţi trei dispăruţii au construit procente. De audienţă populară.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
