E drept că...

Publicat în Dilema Veche nr. 346 din 30 septembrie - 6 octombrie 2010
E drept că    jpeg

„Sîntem ultimii oameni, dom’le, la nimic nu ne pricepem, sîntem coada Europei.“ Am auzit replica asta, sub diverse forme, la o sumedenie de taximetrişti, politicieni sau ziarişti. La noi, totul e jegos, puturos, îmbîcsit. La vest de Curtici, totul străluceşte, este viu, teafăr şi profitabil. Vulgata bunului taximetrist, potrivit căreia ce era mai bun în economia românească s-a privatizat la preţuri ridicole sau s-a închis în urma unei obscure cabale a marii finanţe iudeo-masonice internaţionale, mă scoate din sărite. „Zi, dom’le, unde e bine în ţara asta, zi unde sîntem noi mai buni“, continuă invariabil taximetriştii, de cîte ori îmi văd în retrovizoare figura sceptică, total în dezacord cu teza mizeriei naţionale atotcuprinzătoare.

Iaca, dau exemple. Trei. Primul este chiar din breasla lor, a taximetriştilor. După ani de domnie a „corsarilor“ neautorizaţi, fără licenţă şi degrabă-jupuitori-de-venetici, piaţa taximetriei bucureştene este surprinzător de civilizată în raport cu alte oraşe mari din statele membre. Recunosc că sînt un frecvent utilizator de taxi în Bucureşti şi nu prea mi s-a întîmplat să am surprizele pe care le-am avut, spre pildă, în Bruxelles. Acolo, într-o staţie plină (20-30 de maşini care aşteptau în Place Schumann) a trebuit să duc amarnică muncă de lămurire pentru a fi transportaţi pînă în Rogier. „Sînt numai trei staţii de metrou, nu vedeţi că traficul e aglomerat, nu vreau să vă iau“, am auzit de la cam jumătate dintre şoferi. În alte ocazii, pe ploi bruxelleze clasice (mocăneşti, reci şi antipatice), este o adevărată aventură să găseşti un taximetrist liber care să dorească să te ia de colo-colo. Pur şi simplu, refuză cursele, dacă li se pare că nu sînt suficient de profitabile. Cam ca în Bucureşti, acum vreo 10 ani. E drept că, după ce i-am lăudat pe şoferii români de taxi, trebuie să nu uităm felul bezmetic în care se poartă în trafic. 

Următorul exemplu este din retail. Am găsit pe piaţa românească un magazin care se află, în opinia mea, la un nivel superior celebrelor FNAC sau MediaMarkt. Al nostru eMAG mi-a părut (ca nivel de servicii, timp de aşteptare, amabilitate a personalului) mult mai prietenos decît rudele sale vest-europene celebre. Organizarea este impecabilă, clienţii (nu puţini) ies repede cu marfa pe uşă, afli rapid orice informaţie vrei despre produsele oferite la vînzare. În timp ce Domo şi Flanco sînt pe butuci, eMAG pare a prospera. De curînd am aflat că directorul general (scuze, nu îi ştiu numele) este adeptul practicii Kaizen de control al calităţii, una dintre tehnicile de vîrf ale managementului contemporan. E drept că retail-ul românesc în ansamblu suferă de pe urma înţelegerilor de cartel şi că preţurile (pe medie) sînt ceva mai mari decît pe pieţele occidentale. 

Ultimul exemplu îmi este cel mai aproape de suflet. În acelaşi timp, îl şi detest amarnic. Comunicaţiile şi media electronice reprezintă un domeniu extrem de competitiv în România. A trecut uşor neobservată ştirea conform căreia România este pe locul 4 în lume din punct de vedere al vitezei de comunicare. Sincer vă spun, accesul românului la Internet (pe cablu sau prin modem) poate fi invidiat de oricare occidental. Preţurile sînt mult mai mici, vitezele sînt considerabile, raportul calitate-preţ este remarcabil. Piaţa românească a comunicaţiilor este printre cele mai libere din întreg spaţiul comunitar. Asta a dus la o concurenţă acerbă între furnizori. Dacă vă supără o cădere de reţea la cablu sau moravurile unor Orange sau Vodafone în comportamentul faţă de clienţi, aflaţi ce se întîmplă prin alte capitale europene. Acolo capra este mult mai bolnăvioară, aşa că vă mai puteţi relaxa un pic. 

E drept că avem şi cele mai multe posturi de televiziune pe cap de locuitor, din întreaga Uniune Europeană. Presiunea pe costuri a dus însă la tîmpeniile pe care le vedem zi de zi pe mult prea multele posturi. Depăşesc spaţiul articolului, aşa că mă opresc. Intru în zona care mă enervează cel mai rău (calitatea execrabilă a televiziunilor noastre), aşa că mai bine închei aici lista. Sînt din breaslă şi nu dă bine.  

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Foto: M. Bănică

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?