Dușmanul din interior

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

La o zi după nefericitul discurs al lui Liviu Dragnea de la Consiliul Național al PSD, am încercat, cu ajutorul ascultătorilor Europa FM, să facem o listă a inamicilor României. Era vorba, evident, despre o percepție, iar intenția declarată era ca la finalul discuției să vedem cît de mult corespunde lista pe care o întocmeam cu aceea prezentată de șeful PSD în fața colegilor săi.

Răspunsul scurt e că nu corespunde. Cei mai mulți oameni văd amenințările la adresa prosperității și respectului de sine, personal și național, venind din zona politicului și, mai ales, a Puterii. Reproșurile sînt nenumărate, dar firul care le unește e destul de simplu de identificat: conducătorii României nu își exercită atribuțiile în interesul poporului și adaugă la asta și un soi de topping de sfidare și proastă creștere militantă.

Sigur, e vorba doar de o discuție la radio, nu de o cercetare științifică. Cred însă că are semnificația ei. O expresie a nemulțumirii tot mai evidente care, rămasă fără răspuns, riscă să ia amploare pînă dincolo de limitele dezirabile ale unei dezbateri utile.

Pentru că, în timp ce dl Dragnea biciuiește calul antioccidental în folos propriu, de cealaltă parte crește frustrarea. Frustrare încă pasivă, dar tot mai neliniștită. Acea parte de Românie care vrea ca traseul democratic, pro-european și deschis al țării să fie menținut începe să se întrebe dacă nu cumva e nevoie de ceva mai mult decît status-uri de Facebook și ocazionala participare la cîte o manifestație.

Între sutele de răspunsuri primite la telefon și pe contul de WhatsApp al redacției, unul mi-a atras atenția din cauza frecvenței cu care revenea. „Noi sîntem de vină.” Adică noi care nu mergem să votăm, noi care nu reacționăm ferm și la timp, noi care acceptăm.

Un astfel de argument poate fi acceptat în măsura în care el duce la o trezire politică a societății. La participare în interiorul sistemului politic. Însă cred că, măcar pe alocuri, el ascunde și riscul unei explozii necontrolate.

Am scris aici că neparticiparea la vot este ea însăși o declarație politică. Fie de abandon, fie de acceptare tacită a momentului politic în care se produce respectivul vot. Cel mai adesea e vorba de prima variantă – politica anti-incluzivă a tuturor partidelor românești face ca un segment important de populație să se simtă exclus de la orice decizie luată în numele său. Și atunci se plasează voluntar în afara mecanismului democratic.

Asta face ca orice tentație antidemocratică să aibă permanent un teren fertil pe care să rodească. Altfel spus, dacă participarea nu ajută, demolarea ar fi o soluție. Și spun asta privind către ambele părți ale dezbaterii care rupe zilele astea România în două. Indiferent cum clasificăm cele două tabere, pro- și antioccidentali, liberali și conservatori, săraci și mai puțin săraci, nervozitatea crește.

Responsabilitatea primă aparține, în mod evident, celor care exercită dis­cre­ționar puterea. Dar, de la stînga la dreapta, există tentația aprinderii fitilului. Teoria „momentului zero” pe care iresponsabil o tot vehiculează președinții celor două Camere ale Parlamentului atunci cînd vorbesc despre Justiție e, de fapt, un lichid toxic care se scurge în mai toate zonele publice ale României. Dacă avem de-a face cu un „moment zero”, eufemism pentru iertarea furturilor uriașe din avutul public, de ce n-am avea și un moment zero pentru orice altceva? De ce să nu decidem să o luăm de la capăt cu Constituția, cu alegerile, cu libertatea? Totul în numele apărării fără nuanțe de cîte un dușman căruia i se pictează proporții monstruoase.

Nu cred că dl Dragnea și cei apropiați lui dau semne de proto-fascism, așa cum au spus mai mulți observatori după discursul de duminică. Ceea ce nu spun fățiș comparațiile cu Ceaușescu, Mussolini sau Chávez e că, în astfel de cazuri, rezistența are altă față decît aceea din interiorul unui sistem democratic funcțional. Nu cred că sîntem pregătiți pentru așa ceva. Nu sîntem acolo și, cu puțin noroc, nici n-o să ajungem. Încă avem alegeri libere, instituții de apărat și mijloace să o facem în interiorul Constituției.

Cred însă că e trist că mediocritatea și meschinăria acestui președinte al PSD ucid subiecte perfect valabile: impozitarea marilor companii, rolul serviciilor secrete în viața politică, relevanța europeană a României ș.a.m.d.

De altfel, din reacțiile ulterioare ale actorilor publici reiese destul de clar că Liviu Dragnea nu a mișcat vreun deget în direcția rezolvării vreuneia dintre problemele pe care le pune pe masă. Căutați, spre exemplu, răspunsul Consiliului Concurenței la sugestia șefului PSD că există un cartel bancar care nu vrea binele României. Răspunsul ăsta poate fi sintetizat simplu: nici o instituție publică nu s-a plîns oficial de așa ceva. Apoi gîndiți-vă cîte astfel de instituții controlează PSD.

Nu știu dacă PSD, sub conducerea actuală, duce conștient România în izolare și sărăcie, dar e clar că  o ține pe loc. O ține pe loc și o face să arate din ce în ce mai ridicol.

În atari condiții e firesc, pe undeva, ca oamenii să se demoralizeze, iar unii să își pună problema în moduri din ce în ce mai creativ-periculoase. E explicabil prin exasperarea provocată de îngustimea mentală și statura politică insignifiantă a conducătorilor actuali ai României.

Ascultătorii de la radio aveau perfectă dreptate să sublinieze nevoia de participare și de implicare.

Dar asta are sens doar ținînd seama că singurul radicalism folositor e încrederea încăpățînată în soluții democratice, în empatie, în perseverență și calcul inteligent.

Orice altă variantă nu face decît să dea viață monstrului aceluia imaginar cu care se luptă atît Liviu Dragnea, cît și adversarii săi implacabili. Iar monstrul a existat în trecut, îl știu bine părinții noștri. Numele lui e lipsa de libertate. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un cântăreț o murit pe scenă în timp de cânta la chitară: bărbatul a căzut ca secerat după ce s-a electrocutat
Cântărețul brazilian Ayres Sasaki a murit în timpul unui spectacol live la un hotel din orașul Salinopolis din nordul Braziliei. Muzicianul în vârstă de 35 de ani a fost electrocutat.
image
Caz bizar în Canada: un cuplu a fost găsit mort pe „Insula Cimitirului” în timp ce încerca să traverseze Oceanul Atlantic
Cadavrele unui cuplu care a traversat Oceanul Atlantic într-o călătorie cu barca au fost găsite pe o barcă de salvare care a eșuat pe o insulă canadiană îndepărtată, la aproape șase săptămâni după ce au fost văzuți ultima dată.
image
Gropile săpate în nisipul de pe plaje se pot dovedi mortale. Cazul care a șocat opinia publică din SUA
Milioane de americani merg în vacanțe la mare și caută soare, nisip și mare. Mulți însă nu își dau seama cât de periculos poate fi să sapi o groapă banală în nisip.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.