Domnule profesor Dâncu,
Vă scriu în primul rînd pentru a vă aduce aminte de cei 10 euro pe care trebuie să vi-i înapoiez. Vă amintiţi? I-am împrumutat de la dumneavoastră pe aeroportul din Bruxelles. Încă nu erau setate aparatele lor pentru a primi carduri Mastercard, era epoca în care românii beneficiau de avantajele duty free (deh, înainte de 2007, stat ne-membru, aveam reduceri) şi mai aveam puţin cash pentru sticla de whiskey (care, la vremea aia, costa mai puţin decît la supermarketul de la Hala Traian). Mi-aţi dat banii cu împrumut, eu nu am avut remuşcări, ştiam că staţi pe ditai diurna/salariul de membru ad-interim al Parlamentului European, aşa că v-am promis că o să-i înapoiez şi dus am fost. De acum, gata! Au trecut mai bine de şapte ani, aşa că vă voi returna bancnota.
Analizaţi recent rezultatele ultimului eurobarometru, care indică un fapt simplu: românilor le-a scăzut dramatic euroentuziasmul. Ziceţi dumneavoastră: „Studiile noastre au arătat acelaşi lucru, 46%. Dar am avut şi 84-86%. Era uneori şi jenant să explicăm aceste procente. Păream un popor penibil, fără simţ critic, de parcă UE era un Moş Crăciun care vine cu o desagă să ne facă fericiţi. Aveam o viziune utopică“. Deh, cine să fi pus umărul la construcţia asta utopică? Păi, vă spun eu, domnule profesor. Eraţi cîţiva: domnul Scheele, domnul Puşcaş, domnul Idu, domnul Orban şi dumneavoastră. Plus cvasitotalitatea politicienilor, a taximetriştilor şi a capetelor vorbitoare de la televiziuni, adică mai toţi liderii de opinie autohtoni. Nu vă neg sinceritatea din acel moment. Doreaţi o societate care să pună presiune pe autorităţi pentru ca România să îndeplinească mai repede „Tudulistu’ lu’ peşte“ (expresie ieşită dintr-o combinaţie de Alin Teodorescu şi Vasile Puşcaş), astfel încît să aderăm în 2007. Aşa că aţi făcut cum aţi făcut şi, beneficiind de un guvern omogen, bine ţinut în mînă, avînd la dispoziţie calităţi profesionale indiscutabile (toţi succesorii dumneavoastră au fost palizi epigoni), aţi băgat în mintea românilor că UE este Moş Crăciun, vacă de muls, ersaz de clasă politică, izvor indiscutabil de înţelepciune practică, sursă a bunăstării veşnice, club-de-elită-ale-cărui-reguli-se-aplică-nu-se-discută. Ştiu, ăsta v-a fost jobul în acel moment. Ăla era contextul.
Nu v-aţi gîndit că, peste ani, atunci cînd dezamăgirile se vor acumula, în clipa în care Uniunea Europeană nu va putea oferi lapte de sine muls, există riscul ca românul să sară în barca aialaltă. Să se simtă trădat în propriile speranţe pe care i le-aţi băgat în cap pe veresie.
„Acum avem o nevroză, nu euro-scepticism. Este o euro-supărare. Românii s-au supărat pe UE pentru că nu e o vacă de muls care să se mulgă singură.“ Aşa ziceţi, analizînd rezultatele unui sondaj care arată că românul e, brusc, eurosceptic (aparent). Vă întreb, domnule profesor: cine le-o fi băgat în cap românilor că Europa e asemenea unei vaci de muls? Cine insista musai pe beneficii şi avantaje, şi mai puţin pe rigori, cerinţe, restricţii? Pe mine, cel puţin, nu mă puteţi acuza de complicitate. Avurăm multe polemici amicale încă de pe atunci. V-am avertizat şi pe dumneavoastră, şi pe domnul Scheele, şi pe domnii Orban, Puşcaş sau Idu. V-am spus opinia mea: vă jucaţi cu focul, amanetaţi opinia publică pînă spre vremuri grele. Aţi creat acum şase-şapte ani ideea unui paradis european (iată…) inexistent. Îmi plăcea să invoc încă de pe atunci pericolul dezamăgirii, al orientării electoratului românesc spre partide xenofobe şi populiste, în cazul în care proiectul european va scîrţîi. Văd creşterea (cică, din sondaje) a unui DD sau avîntul discursului nătîng populist al tuturor partidelor mainstream româneşti şi mă întreb de ce un amărît de tecemist ca mine nu a reuşit să convingă sociologi, politicieni sau tehnicieni străluciţi ca domniile voastre. De ce nu aţi strecurat în discurs şi ceva ingrediente de euro-realism (cum le spuneţi azi)?
Nu îmi rămîne decît să vă reamintesc că am să vă înapoiez 10 euro pe care mi i-aţi împrumutat acum vreo şase-şapte ani, pe vremea cînd românul avea încă reduceri pe aeroporturile comunitare, viaţa era mai ieftină, iar viitorul era (sigur) luminos-comun-european.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
Foto: L. Muntean
