Doctrina anti-Obama

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
Doctrina anti Obama jpeg

Denver – preşedintele Obama a avut dreptate să renunţe la întîlnirea APEC (Cooperarea Economică Asia – Pacific) din Bali, Indonezia şi să se axeze, în schimb, pe patologiile politice ale Congresului SUA. Dar această decizie, chiar dacă corectă, a avut drept efect reluarea unui refren tot mai des auzit în regiunea est-asiatică: ce s-a întîmplat cu „Pivotul“?

Conceput ca o schimbare întîrziată în resurse şi în atenţia alocată războaielor şi altor provocări de primă importanţă în Orientul Mijlociu, pentru extinderea semnificativă a oportunităţilor în regiunea Asia – Pacific, Pivotul strategic mult lăudat al Americii s-a lovit de o armură de consecinţe neintenţionate (derivate dintr-o politică slab articulată).

Pentru început, exista percepţia că retragerea trupelor SUA din Irak şi Afganistan a echivalat cu o scădere a intereselor americane în Orientul Mijlociu. Înregistrîndu-se în ajunul cataclismicei Primăveri Arabe, administraţia Obama s-a luptat cu această nedorită consecinţă a Pivotului, de atunci încoace. Cel care, făcînd parte din administraţie, a conceput fraza „conducînd din umbră“, a agravat doar problema.

În al doilea rînd, mulţi europeni au înţeles Pivotul către Asia ca presupunînd o scădere a devotamentului faţă de Alianţa Atlantică. Deşi cîteva ţări europene s-au descurcat destul de bine în privinţa menţinerii consultărilor şi angajamentelor faţă de SUA, liderii Europei au privit cu îngrijorare crescîndă clătinarea organismului de securitate de după război.

Desigur, europenii au contribuit la această dinamică: sîntem martori la graba lor de a părăsi misiunea NATO din Afghanistan. Dar senzaţia acută de derivă din organismele euro-atlantice, alimentată în special de criza financiară prelungită a Europei şi de fracţionarea politicii americane, lasă puţin loc pentru optimism.

În cele din urmă, eforturile de a explica scopul Pivotului – afirmaţia SUA că Asia se află acum în centrul economiei mondiale – au eşuat din start. Chinezii au crezut că scopul acestuia era de a înfrunta şi înfrîna ascensiunea geopolitică a ţării lor. Şi cine i-ar putea învinovăţi, avînd în vedere cît tapaj au făcut SUA, în declaraţiile lor oficiale, exprimîndu-şi îngrijorarea faţă de China?

Într-adevăr, în săptămînile ce au urmat anunţului iniţial al Pivotului (care a venit exact după începerea campaniei pentru alegerile SUA din 2012), atacurile verbale ale oficialilor americani la adresa Chinei au devenit tot mai rele. O prelungire perfect normală a Acordului de securitate SUA – Filipine s-a transformat într-o ocazie de a se plînge de pretenţiile Chinei la ceea ce fostul secretar de stat Hillary Clinton numea „Marea Filipineză de Vest“. În această atmosferă, chinezii au perceput decizia de rutină de a trimite puşcaşii marini să se antreneze în Australia ca pe o altă verigă în lanţul menit să împiedice ascensiunea Chinei. Chiar şi deschiderea către Myanmar a fost prezentată presei drept o mişcare menită să contracareze influenţa chineză în acea ţară bogată în resurse.

Puţin după aceste episoade, departamentul SUA al Apărării a anunţat că va începe relocarea forţelor americane în Pacificul de Vest, atrăgînd şi mai mult atenţia Chinei. La fel, parteneriatul Trans Pacific (TPP) – o propunere de înţelegere megaregională în privinţa comerţului liber, din care China fusese pînă atunci exclusă – a alimentat îngrijorarea Chinei privind intenţiile SUA.

Dar China e departe de a fi fără vină: mărturie stă abordarea ei lipsită de subtilitate a vecinilor ei asiatici, în momentul cînd îşi clamează pretenţiile teritoriale în mările ei de Est şi de Sud. Şi, în timp ce semnele crescînde de nerăbdare faţă de Coreea de Nord au fost salutate ca vestitoare ale unei eventuale schimbări de politică, noua gîndire în China nu a fost suficientă spre a opri eforturile SUA pentru sporirea cooperării militare cu Coreea de Sud şi Japonia.

China e posibil să nu aibă nevoie să facă nimic pentru a schimba din nou politica SUA. De cînd Obama a fost reales, pare să fi existat un pivot departe de Pivot, spre ceva ce ar putea fi descris doar ca retro. Efortul secretarului de stat John Kerry de a reîncepe brusc procesul de pace arabo-isrelian a fost o iniţiativă lăudabilă. Dar, dacă Primăvara arabă ne-a învăţat ceva, este că adevăratele probleme ale Orientului Mijlociu au puţin de-a face cu Israelul şi mult cu diviziunea tot mai pronunţată secular-islamistă şi cu lupta partizană crescîndă între şiiţi şi sunniţi. Israelul e doar o mică parte a acestui model general.

Mai recent, s-a putut constata revenirea Americii – determinată de evenimente – către cooperarea cu Rusia, pentru terminarea războiului civil din Siria, în urma unui atac cu arme chimice, care a făcut 1400 de victime.

Toate acestea conduc către următoarea întrebare: au nevoie SUA într-adevăr de o schemă împărtăşită de toţi, a politicii lor externe? Dacă efectul va fi ca politica lor să devină mai puţin de încredere şi mai puţin previzibilă – sau, mai rău, susceptibilă de interpretări greşite –, atunci, cu siguranţă că nu.

Noua ordine a făcut loc unei lumi cu mai puţină ordine, în care încrederea şi previzibilitatea au fost înlocuite de schimbări rapide de focalizare şi angajamente capricioase. Şi, din nefericire, această stare de lucruri pare să vină nu de la ţările în criză, ci de la Statele Unite înseşi. Acum că Obama pare a avea un scurt respiro în ce priveşte problemele interne, poate fi un moment oportun ca el să stabilească priorităţile politicii externe a Americii şi să explice cum îşi propun SUA să le urmeze. Poate fi susţinut Pivotul către Asia? Care sînt obiectivele Americii în Orientul Mijlociu? Urmează ca America să fie un ONG terorist, care să le ţină predici prietenilor şi detractorilor, în egală măsură, pentru că nu sînt la fel ca americanii? Şi ce îşi doresc SUA să realizeze cu Rusia? Pot descoperi căi de cooperare cu acest stat nedemocratic, pentru a aborda chestiuni de interes comun? E timpul ca Obama să facă un tur de orizont. Administraţia lui mai are încă trei ani şi lumea aşteaptă, privind şi, sincer vorbind, întrebîndu-se.

Christopher R. Hill, fost secretar de stat adjunct pentru Asia de Est, este decan al Şcolii Korbel de Studii Internaţionale, Universitatea din Denver.

Copyright: Project Syndicate, 2013

www.project-syndicate.org 

traducere de Iaromira POPOVICI

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Alla Pugaciova FOTO Twitter
Cel mai mare star pop sovietic, despre susținătorii lui Putin: „Niște lachei care s-au transformat în sclavi”
Artista Alla Pugaciova le-a transmis, marți, un mesaj dur celor care au atacat-o pentru poziția sa față de războiul pe care președintele rus Vladimir Putin l-a declanșat în Ucraina.
arsenal
Explozie la cea mai mare fabrică de armament din Bulgaria. Cel puțin trei oameni au murit
Trei oameni şi-au pierdut viaţa în urma unei explozii produse la un atelier al firmei Arsenal, cel mai mare producător de armament din Bulgaria, informează Reuters.
autostradaa7 SURSA CNAIR jpg
Zeci de firme se bat pentru sutele de milioane de euro alocați unui tronson al Autostrăzii A7
Firmele, 23 la număr, care se bat pentru sutele de milioane de euro alocaţi unui tronson al Autostrăzii A7, Bacău-Neamţ-Paşcani, sunt din România, Turcia şi Ucraina.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.