Din nou, la vulcanizare

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Prin natura lucrurilor, ideea de vulcanizare e de multe ori apropiată de cea de aventură. De-a lungul timpului am povestit diverse întîmplări legate de această aparent vulgară operațiune. Odată, în Turcia profundă, pe un drum întunecat și neasfaltat, în care cricul se afunda și nu puteam să ridic mașina pentru a schimba roata, m-au ajutat niște localnici foarte binevoitori (folosind două cricuri simultan) care n-au vrut să primească bani nici în ruptul capului și care mi-au demonstrat că româna e tot un fel de turcă, folosind termenii de kriko, cauciuc, taman, kapak, și, după ce m-au ajutat să pun roata, mi-au indicat unde era cel mai apropiat autolastik, adică atelier de vulcanizare. Ajuns acolo, nu doar că meșterii au pus peticul respectiv, dar mi-au oferit și un ceai.

În mai occidentala Austrie, mecanicul dintr-un sat mi-a luat imediat roata spartă (o pusesem deja pe cea de rezervă) și, aflînd că sînt cazat în apropiere, mi-a propus să mă întorc în ziua următoare, ca să nu-mi pierd timpul așteptînd. A doua zi de dimineață, roata reparată aștepta rezemată de un zid, gata doar să fie pusă în portbagaj, numai că mecanicul avea de lucru la altă mașină și nu m-a băgat în seamă mai mult de o oră, cu toate rugămințile și apoi vociferările mele. Nu mai trebuia decît să-i plătesc, dar el nu s-a dus la casa de marcat pînă ce n-a terminat mașina cealaltă.

Atunci mi-am amintit cu nostalgie de una dintre primele vulcanizări private de tip nou, cu care aveam uneori de-a face în București, în anii ’90, la intersecția dintre Mihai Bravu și strada Dristorului. Erau acolo mai multe rampe și o mulțime de băieți cu mîini îndemînatice și mișcări iuți, care rezolvau ieftin orice problemă în doi timpi și trei mișcări, aproape ca la cursele de Formula 1. Forfota din acel loc semăna cu cea actuală de la Dristor Kebap, dintr-o zonă apropiată. 

Nu uit, bineînțeles, nici cele cîteva cumplite așteptări cînd, ca multă altă lume, m-am trezit să-mi schimb cauciucurile de vară abia în prima zi cu zăpadă sau îngheț. 

În sfîrșit, n-o mai pățisem de mult, adică nu mai fusesem nevoit să vizitez instituția cu pricina. Recent, în prima zi a unei lungi călătorii prin Europa, s-a întîmplat din nou. Eram în apropiere de Sibiu. Mai isteț de data asta, aveam cauciucuri de tip runflat, care merg o vreme chiar și sparte, la o viteză mică. Am privit cu îngrijorare avertismentul de la bord care îmi arăta cum presiunea dintr-un pneu a scăzut destul de repede pînă la zero și apoi am citit instrucțiunile care-mi spuneau că-mi pot continua călătoria încet pînă la un service. Ca un șofer obișnuit cu multe, n-am luat-o chiar de bună, bineînțeles. Am oprit pe dreapta și m-am dat jos să văd cu ochii mei ce se întîmplă. Roata din stînga părea ușor dezumflată, dar părea că face față. Am pornit mai departe, preț de vreo zece kilometri, iar la prima benzinărie am întrebat de o vulcanizare. Mi s-a spus că e una chiar vizavi. Era o baracă amărîtă, exact imaginea de-a dreptul istorică pe care o avem de obicei despre această instituție indispensabilă. Numai că, din pricina separatoarelor de sensuri, nu puteam ajunge acolo cu mașina decît după un ocol de vreo alți șase kilometri. Mi-am făcut socoteala că era mai bine să merg înainte, pînă la intrarea în Sibiu, unde ar fi fost imposibil să nu găsesc o altă vulcanizare. 

Am ajuns în suburbiile vestitului oraș, pline de firme, de mall-uri și de depozite colorate. Mergeam încet. Totul părea nou și modern, doar metal și sticlă. Nici urmă de vreo coșmelie dintr-aceea cu firmă maronie, demodată, pe care să scrie „Vulcanizare”, vreo urmașă a unei potcovării. Eram tot mai neliniștit. Poate că trebuia să mă uit după înscrisul „Service roți”, dar nici așa ceva n-am văzut. La un moment dat am trecut pe lîngă o clădire albă, nouă și strălucitoare, cu nenumărate flamuri colorate la intrare pe care scria Michelin, Goodyear, Continental, Pirelli. Mi-am închipuit că trebuie să fie vreun depozit angro de anvelope, în nici un caz un loc în care să ți se pună petice la cauciucuri. Am trecut mai departe și la un moment dat mi-am dat seama că mai bine trag pe dreapta și caut pe Internet. Așa am descoperit o firmă, la care am dat telefon. Mi s-a răspuns însă că fără programare n-am nici o șansă să-mi rezolv problema la ei. Mi-au recomandat o altă „companie”, la intrarea dinspre București. Era chiar clădirea pe lîngă care trecusem. M-am întors și am intrat în curte, temător. Un individ mi-a făcut semn să opresc și m-a rugat să cobor din mașină și să-i dau cheia. A luat el mașina și a băgat-o înăuntru. Acolo erau cel puțin zece elevatoare moderne, un întreg univers al reparațiilor de anvelope. Mi s-a spus să merg la recepție, să mi se facă fișa. La recepție oficiau trei tineri (două fete și un băiat) zîmbitori și îmbrăcați standard. Mi-au cerut buletinul și m-au pus cîteva întrebări: marca mașinii, tipul anvelopei, dacă am mai avut contacte cu firma lor etc. Parcă eram la o clinică medicală. În dreapta, un afiș îi invita pe clienți la cantina de la etaj și pe el era trecut și meniul zilei.

După întocmirea fișei mi s-a dat voie să intru în service-ul propriu-zis, unde un băiat studia roata scoasă și-mi spunea că s-ar putea să fie nevoie s-o schimbe. Eu mă gîndeam deja la costuri. A apărut însă un alt meseriaș mai în vîrstă, negricios și cu burtă, parcă l-aș fi cunoscut, care i-a tăiat imediat macaroana tînărului: „Cum s-o schimbăm, Gogule, la asta îi trebuie doar un petic. Dă-mi-o mie, că știu exact ce să-i fac”. 

Era vorba, evident, de o banală găurică făcută de vreun cui, iar meseriașul, old school, a reparat-o imediat. Au pus roata la loc. S-a „eliberat” factura. Prețul era acceptabil. Un alt individ mi-a scos mașina din service și mi-a dat-o în primire. M-am mai uitat o dată primprejur. Cuvîntul vulcanizare nu exista nicăieri.

Cum ziceam și cu altă ocazie, să nu ne facem că nu vedem ce s-a schimbat. 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

soldati rusi
Moral scăzut în rândul noilor recruți ai Moscovei. Soldații chemați la mobilizare se îmbată și sar la bătaie VIDEO
O înregistrare video distribuită pe rețelele de socializare de un jurnalist belarus pare să surprindă soldați recent mobilizați angajați într-o încăierare la beție.
Camera mortuară a lui Tutankhamon FOTO Hanaa Habib/EPA via The Guardian
Mormântul lui Nefertiti ar putea fi despărțit printr-o ușă secretă de cel al lui Tutankhamon
Descoperirea unor hieroglife ascunse dă greutate teoriei conform căreia mormântul reginei egiptene Nefertiti s-ar află într-o cameră ascunsă adiacentă camerei funerare a lui Tutankhamon.
Georgia Meloni FOTO Profimedia
Extrema dreaptă a câștigat în Italia. Ce înseamnă asta pentru Europa
Giorgia Meloni, lidera extremei drepte italiene, al cărei partid, Fraţii Italiei (FdI), s-a clasat pe primul loc la alegerile legislative de duminică, revendică șefia noului guvern.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.