Din nou despre agro-tăcerea românească…
Carevasăzică, în articolul trecut mă minunam. Nu înţelegeam de ce, în condiţiile în care orientarea agricolă a Comisiei Europene este mai degrabă înspre susţinerea fermelor mici şi familiale, spre 20 de hectare, şi a producţiei bio-eco-prietenoase cu natura, marii fermieri români tac mîlc. Lor nu le prea este la îndemînă ca resurse financiare din belşug să meargă spre domenii care nu le sînt defel apropiate. România are suprafeţe mari de teren (Bărăganul, Insula mare a Brăilei şi altele), în mîna unor cetăţeni care contribuie din plin la PIB (deşi ar putea să contribuie cu mult mai mult, dar agro-evaziunea fiscală nu este subiectul acestui articol) şi care umplu rafturile supermarket-urilor cu mîncare relativ ieftină, de calitate pe măsura preţului (nici măcar calitatea dietei românului mediu nu este principala grijă a acestui articol).
Aceşti cetăţeni sînt relativ puţini. Să fie cam 14-15. Ar încăpea, aşadar, într-un separeu al unui restaurant decent, în oricare dintre oraşele mai măricele ale patriei. Acolo, ar începe prin a se complimenta reciproc pentru agro-cifra de afaceri a anului trecut. Se prea poate ca, imediat după aceea, să se laude cu investiţiile în silozuri. Este una dintre marile mize ale momentului. Producţiile-record sînt bune. Mai bune, însă, sînt capacităţile de depozitare. Din marja de profit scoasă din diferenţa între preţul de achiziţie din toamnă şi cel de vînzare, cîteva luni mai tîrziu, iese bună parte a bogăţiei celor 15. Se va trece apoi la schimbul de impresii politice. Cine şi cît contribuie la corecta aşezare a preşedinţilor de consilii judeţene. În opinia mea, puterea şi influenţa politică în ţara asta sînt decisiv aranjate de oamenii ăştia. Cum s-ar spune: cei care contribuie mai mult au un cuvînt în plus în ale obştii trebi. Altminteri, tot un vot are şi Ioan Niculae, şi vînzătorul de şaorma de la colţ. Accesul la sistem este, categoric, diferit. Ştiu, sună aiurea pentru puriştii talibani ai democraţiei perfecte, dar trebuie să fii plasat înspre culmea naivităţii, pentru a susţine contrariul.
Necazul este că, după ce se vor dedulci cu varii bucate fine şi băuturi simandicoase, după ce vor bombăni ţărişoara (la început de chef) şi vor cînta „Noi sîntem români“ (spre final de petrecere), dragii noştri moguli vor merge acasă, promiţînd că se vor revedea cît de curînd („Ş-altădatăăă, ş-altădatăăă, o s-ooooo faceeem şi mai şi mai laaaată“).
Astfel, vor rata ocazia de a discuta deschiderea unui mic birou de informare şi lobby la Bruxelles. Costuri: aproximativ 50.000 de euro pe an (adică bacşişurile pentru chelnerii norocoşi ai celor 15, în acelaşi interval). Ce ar face un asemenea birou? Păi, ar încerca să afle informaţii sensibile pe care să le trimită spre Bucureşti. Adică noutăţi legate de ceea ce intenţionează Comisia să propună spre legiferare. Apoi, cei 15 magnifici s-ar întîlni din cînd în cînd şi ar încerca să îşi dea seama dacă intenţiile Bruxelles-ului le convin au ba. Dacă le convin, trimit spre Biroul de reprezentare mesaje de susţinere. Dacă nu e bine ce se anunţă, se adună la aceeaşi cîrciumă (sau alta, prin rotaţie) şi îşi stabilesc planul de influenţare a normei, directivei şi regulamentului, astfel încît să piardă cît mai puţin sau să cîştige cît mai mult. Îi zice trafic de influenţă? Nici poveste. Se numeşte lobby.
Ai noştri agro-moguli nu fac nimic de felul ăsta. De ce? Aş zice: „Treaba lor!“, dacă nu ar fi vorba şi de portofelul meu sau de încasările bugetare ale guvernului care mă conduce. De aceea, îmi permit să îi sfătuiesc a purcede de urgenţă la a-şi spune opinia la Bruxelles. Să mai lase deoparte dulcea ameţeală a puterii locale (a se citi „naţionale“) pe care o deţin. E un vacs! Politica agricolă comună este cea mai europeană dintre politici. E bună gloria locală, te simţi bine cînd ştii că tot judeţu-i la picioarele tale, numai că, după ce îţi trece bucuria de a mai fi inventat o metodă nouă de înşelat Fiscul Naţional azi, ar trebui să te implici şi înspre Decizia care îţi poate afecta ziua de mîine. Carevasăzică, înspre Bruxelles.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
