Din nou

Publicat în Dilema Veche nr. 606 din 24-30 septembrie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Din nou, plagiatul.

Plagiatul trebuie distrus. Unii, cu voce tremurată, îl proclamă plaga naţiunii. Alţii, pe la colţuri, chicotesc pe seama naivităţii unor profesoraşi, care, zic ei, vor să se bage în seamă. Iar alţii ridică din umeri, întrebîndu-se ce-o mai fi şi cu nacafaua asta. Pe toţi însă îi reuneşte dorinţa de a vedea acest subiect scos de pe tapet: unii, din indignare, alţii, de teamă, alţii pur şi simplu din plictiseală. 

Dar pînă acolo mai e, din păcate, cale lungă. Pentru că el, plagiatul, dat afară pe uşă, se reîntoarce pe fereastră. Şi aşa, uruiala continuă, spre, sperăm, însănătoşirea naţiunii, amuţirea chicotelilior şi instaurarea binemeritatului plictis al normalităţii.

Îmi cer din capul locului iertare dacă, în cele ce urmează, constrîns de împrejurări, voi da glas şi unor truisme invocate frecvent, dar fără prea mare efect şi sper măcar că acest lucru nu mă va pune pe mine însumi sub delictul infamant pe care îl discut. 

Avem, pentru cine nu ştia deja, şi o definiţie formală, legală, a plagiatului, care, în OG nr. 28/2011, sună astfel: „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale“. O definiţie „generoasă“ în privinţa ariei de acoperire – se propune acum extinderea acesteia şi pentru „ilustraţii, fotografii, scheme“ şi probabil lista ar putea fi prelungită –, dar, strict legal vorbind, inoperantă: cum să demonstrezi actul „extragerii“ acestora de către cel incriminat? Organizînd un flagrant cu camera ascunsă în timp ce acesta îşi compune opera? 

Din punctul meu de vedere, ar trebui distinse net cele două faţete ale plagiatului: una ce ţine de legislaţia drepturilor de autor şi care are în vedere posibilul prejudiciu, moral şi/sau material, pe care preluarea ilicită din diverse surse îl poate cauza autorilor acestora, alta, proprie sistemului de educaţie şi deontologiei cercetării ştiinţifice, care are un caracter etic, nu juridic. Sper să nu apuc vremurile în care aş fi nevoit să fac googăleala de rutină, verificînd referate, lucrări de licenţă, de grad, de master sau de doctorat care mi se par suspecte, cu avocatul lîngă mine. Şi mă nelinişteşte profund modul în care persoane simandicoase, oficiale, jonglează nonşalant între paliere. Eticul, stimabili apologeţi ai „statului de drept“ acolo unde nu e cazul, e o componentă la fel de importantă a stării de sănătate a unei societăţi ca şi juridicul, iar misiunea de a-i conserva vigoarea între concetăţeni revine, în primul rînd, educaţiei. Simţul dreptăţii precedă actul legiferant. Iar probitatea, cinstea, corectitudinea, demnitatea, onoarea şi toate celelalte nu se judecă doar după cum ai sau nu cazier penal.

Înapoi la text. Este plagiatul, ca încălcare a unei norme deontologice, demonstrabil? De către cine şi cu ce mijloace? 

Cînd este vorba despre un plagiat „textual“ sau „literal“, orice ins care ştie să citească îl poate detecta. Este vorba despre detectarea ariei de coincidenţă între o presupusă sursă şi presupusul debitor. De numărare de semne, rînduri, paragrafe, pagini. 

Cînd ajungem însă la interpretarea numărătorii, lucrurile se complică. I-am auzit, de pildă, pe unii susţinînd că e admisibil să iei cu japca din alte surse, fără a respecta rigorile citării, pînă la 20% din textul propriu. E o aberaţie fără margini. Regula e simplă şi fără echivoc: dacă ai chef să copiezi, fie şi un singur rînd, spune cui îi aparţine acesta de fapt. 

Este foarte adevărat, pe de altă parte, că, din perspectivă deontologică, depistarea unei identităţi sau a unei similitudini textuale nu atrage automat verdictul de fraudă intelectuală. Acestea pot fi rezultatul unei neglijenţe sau, în unele cazuri, chiar al unei indezirabile coincidenţe.

Un tînăr cercetător care publicase un articol, parte a tezei de doctorat, într-o revistă de specialitate, în limba engleză, s-a trezit cu o acuzaţie de plagiat din partea unor autori de pe cu totul alte meleaguri, susţinută de editura care girase apariţia textului acestora. Era vorba despre cîteva rînduri, preluate, se pare, printr-o sursă intermediară. Plagiatul, ca identitate textuală, era pe cît de evident, pe atît de absurd. Indicarea sursei nu ar fi prejudiciat cu nimic calitatea articolului. O neglijenţă. O stupiditate. Plătită cu o scrisoare de scuze şi retragerea de la doctorat. Pentru că şi neglijenţele se plătesc. Dar nu cu preţul demnităţii profesionale, ca fraudele. 

E iarăşi evident că, atunci cînd avem de-a face cu o neglijenţă repetitivă, sistematică şi cînd mostrele de plagiarism se repetă la fiecare cîteva pagini sau uneori chiar pe aceeaşi pagină, nu mai e loc de uitare sau de zăpăceală. E vorba despre un comportament deviant, care se cuvine sancţionat ca atare. 

Dacă ai plecat de la o recepţie luînd haina altcuiva de la garderobă (mi s-a întîmplat) sau dacă ai fost surprins bîjbîind cu cheia la uşa altui apartament (am păţit-o), nu înseamnă neapărat că eşti hoţ sau spărgător. Dar dacă ai lăsat în cuier un parpalac de postav îmbrăcînd în schimb o zibelină, sau dacă ai venit în talie şi ai plecat cu trei paltoane sub braţ, sau dacă încercai să intri la tine acasă deşi locuieşti în alt oraş, nu va fi simplu să-ţi dovedeşti inocenţa. Cam aşa stau lucrurile şi cu plagiatul. Cu deosebirea că, pentru acesta din urmă, există şi poliţii speciale, capabile să demonstreze, după caz, fie că orice haină devine a ta atunci cînd o pui pe tine, fie că nu contează în ce oraş locuieşti atunci cînd ai nevoie de căldura unui cămin. Sper, măcar, că poliţia noastră cea de toate zilele nu funcţionează după principii similare.

Nu mă bucur atunci cînd, scobind ba pe net, ba prin bibliotecă, îmi confirm suspiciunea că o lucrare studenţească nu e făcută corect. Pe de o parte, sînt satisfăcut că flerul meu funcţionează, pe de alta, însă, aş fi preferat să nu fie aşa. Ştiu însă că, atîta vreme cît funcţionez într-un sistem bazat pe selecţie şi pe competiţie, ar fi complet nedrept să închid ochii şi ar fi mizerabil să-i închid doar atunci cînd e vorba de nişte nume sau de nişte funcţii cu statut special. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Ionel Ganea. FOTO Mediafax Foto / Sebastian Tătaru
Ganea, atac devastator la Edi Iordănescu: „Cel mai slab antrenor. La națională vin toți papagalii”
Generația de aur se revoltă împotriva actualului selecționer, Edi Iordănescu. Rând pe rând, Panduru, Răducioiu și, mai nou, Ganea, i-au cerut demisia. Asta chiar dacă cei trei au făcut istorie în tricoul naționalei sub comanda tatălui lui Edi, Anghel Iordănescu.
deputat pnl nicolae giugea foto fb nicolae giugea
Nicolae Giugea revine în grupul PNL
Nicolae Giugea, deputat de Dolj, a anunțat că revine în grupul parlamentar al PNL, la mai puțin de un an de când i-a părăsit pe liberali, pentru a merge alături de Ludovic Orban.
visarion alexa
Visarion Alexa, vizat de alte cinci plângeri penale în care este acuzat de agresiune sexuală - surse
Secția 20 a înregistrat, în ultimele zile, alte cinci noi plângeri penale pe numele lui Visarion Alexa, au declarat surse judiciare pentru Adevărul. Persoanele care au făcut sesizările reclamă fapte de agresiune sexuală.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.