Din amintirile unui cobai

Publicat în Dilema Veche nr. 612 din 5-11 noiembrie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Am fost, cu timpul, subiect al mai multor experimente pedagogice. Primul dintre ele a durat patru ani și am aflat de el mult după ce se încheiase. Povestind la un moment dat cu niște prieteni lucruri de prin copilărie, mi-a atras atenția că ei tot vorbeau despre învățătoare mereu la singular și articulat hotărît. Învățătoarea făcea și dregea, la ora de română, de muzică, de mate, de dirigenție, în pauze etc. Eram tot mai contrariat și cînd, în cele din urmă, mi-am exprimat nedumerirea, i-am pus pe ceilalți în dificultate. Cum adică, eu avusesem încă dintr-a-ntîia profesori – sau poate le zicea tot învățători – diferiți pentru fiecare materie? Și o dirigintă, ca în gimnaziu?

Atît de tare le-a fost mirarea că am început să cred că poate îmi juca memoria feste, poate chiar visasem, cine mai știe. În capul meu oricum se încîlceau, de-a valma, chipuri de profesori din primară, din generală, chiar și din liceu.

M-am apucat să verific și lucrurile, totuși, s-au confirmat: fusesem victima unui experiment. Făcusem parte dintr‑una din clasele-pilot în care se testase varianta efectuării ciclului primar, încă din prima zi de școală, cu cadre didactice diferite pentru varii materii.

Experiența mea personală m-a făcut nu numai să n-am habar de trauma pe care se pare că o resimt cei mai mulți elevi la trecerea din clasa a IV-a într-a V-a. M-a făcut ca, atunci cînd am aflat cum arăta „normalitatea“, să mă umplu de stupoare și de oroare.

M-am tot gîndit, de pildă, cum ar fi fost să fi trebuit și eu să ascult șase zile pe săptămînă – așa se învăța la vremea cu pricina – cam patru ore în fiecare zi, aceeași persoană, explicîndu-ne cum din „o“ și „i“ facem „oi“, cum din 1 și încă 1 facem 2, cum ploaia cade din nori și animalele care mănîncă iarbă se cheamă că pasc. Mi se părea peste puterile unui adult, darămite ale unui copil de nici 10 ani. În treacăt fie spus, îmi amintea de teroarea psihologică pe care o exercitau cele cinci ore consecutive de învățămînt politic și ideologic din armată, programate în fiecare zi de luni a săptămînii. 

Mi se părea și mi se pare încă total nefiresc ca, după ce se sună de recreație și profesorul – sau învățătorul – iese din clasă, același profesor sau învățător să revină invariabil de îndată ce s-a sunat de intrare. Aduce a teatru sartrian sau ionescian.

Și ce se întîmplă atunci cînd ai ghinionul ca persoana căreia i-ai fost încredințat pentru atîta amar de vreme să nu fie tocmai cea pe care ți-ai fi dorit-o în respectiva postură? Dintr-un motiv sau altul, naiba știe, cam asta e imaginea cu care am rămas despre diriginta primilor patru ani. Poate începusem eu să îmi ascut dinții rebeliunilor adolescentine sau poate nu exista acea „chimie“ despre care se zice că apropie fără nici un efort oamenii între ei, poate mecanismul afinităților mele elective era încă nerodat sau un pic dereglat, n-am de unde să știu.

Și, apropo, mă întreb și azi cine – sau măcar ce – îi pregătește pe profesori sau pe învățători pentru orele de dirigenție. Modulul psiho-pedagogic, cel puțin în forma pe care am experimentat-o eu, în nici un caz. Îmi amintesc și azi cu o strîngere de inimă de disconfortul pe care mi-l produceau, ca profesor stagiar de gimnaziu, orele de dirigenție, oscilînd între penibilul figurilor impuse, al temelor trasate de inspectorat

direcțiunea școlii și responsabilitățile asumate „la liber“, adesea covîrșitoare, pentru care mă simțeam complet nepregătit: să negociez chestiuni etice, uneori foarte grave, privind lucruri întîmplate în școală sau în afara ei, să gestionez împărțirea dreptății, să dau un sens, de fiecare dată altul pentru fiecare elev, caznei învățăturii, să găsesc un liant care să acopere noianul de antipatii și de adversități care colcăie întotdeauna într-o clasă de adolescenți… Oare și acum o fi la fel de greu?

Revin la experimentul la care am fost expus fără să fi știut măcar. Aș fi tare curios să aflu ce s-a întîmplat cu el. Ideea a fost abandonată, cel mai probabil din rațiuni financiare. Poate că niște pedagogi mult mai pricepuți decît mine ar invoca și alte motive, de specialitate. Poate că o atare formulă ar transfera șocul clasei a V-a la o vîrstă și mai fragilă, mai vulnerabilă. Pentru mine însă, ideea școlii care-ți oferă la început un substitut de părinte a rămas o bizarerie. Încerc să-mi imaginez cum ar fi fost să fi trebuit să-mi ascult propriii părinți cîte patru ore pe zi, cu program fix și teme prestabilite. Lor însă, chiar dacă ar fi avut vreme la dispoziție, nu le-ar fi dat, slavă Domnului, niciodată prin minte așa ceva.

După atîți de „poate“, aș vrea totuși să închei cu o certitudine. Toate reformele izbîndite ale educației au acceptat și, în cele din urmă, au validat ideea că esențial nu este cum se configurează studiile universitare și nici măcar cele liceale, ci ce se întîmplă în ciclurile inițiale, școala primară și anul pregătitor.

Poate vom reuși cîndva să ne o¬prim cu mai multă migală și în¬țelegere și asupra acestei năpăstuite zone a învățămîntului românesc. Poate, cîndva, experimente ca acela pe care l-am trăit își vor cîștiga dreptul de a aspira la normalitate.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.