Diaspora românească: preţul ridicat al „reuşitei“

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

„Ne-am întoarce definitiv dacă am avea ce face în România.“ În această lună august, în Bucovina mea natală, aud deseori spunîndu-se această frază. Întoarcerea definitivă este însă aproape utopică. Aşa că românii care lucrează în străinătate revin doar pentru pelerinajul anual din luna august.

Într-un fel, acest pelerinaj are ceva festiv. Copiii sînt aduşi să mai stea de vorbă cu bunicii, să-i vadă rudele şi vecinii. Nu toţi ştiu bine româneşte. Unii răspund, cînd îi întrebi ceva, în italiană. Părinţii lor sînt uneori mîndri de acest lucru. Iată, au „fabricat“ un copil european! De mic vorbeşte perfect italiana sau spaniola sau engleza… Ceea ce înseamnă un viitor asigurat în Occident. Pentru că în România „nu e nimic de făcut“.

Oraşul în care m-am născut, Rădăuţi, nu se mai recunoaşte pe el însuşi în luna august. Devine un „templu al consumului“, un spaţiu sufocat de maşini. Pe strada Bogdan Vodă, prin faţa bisericii Bogdana, unde doarmne Întemeietorul, şirul de maşini este impresionant. Ambuteiaje la Rădăuţi? Cine şi-ar fi imaginat acum treizeci de ani aşa ceva? Supermarket-urile devin plămînii sociali ai oraşului şi funcţionează la capacitate maximă. Parking-urile sînt pline ochi. Oamenii cumpără, cumpără, cumpără. Cei sosiţi din străinătate parcă vor să-şi demonstreze reuşita economică ieşind din surpermaket-uri şi din mall-uri cu cărucioarele supraîncărcate. Iar uneori vezi cum ţin de mînă copii supraponderali sau chiar obezi.

Două mi se par marile probleme ale acestor copii de migranţi economici români: obezitatea şi eşecul şcolar. Despre aceste fenomene se vorbeşte puţin. Ar trebui ca responsablii politici să trimită în străinătate echipe de sociologi pentru realizarea unor anchete sociale aprofundate. De ce mulţi dintre copiii românilor sînt supraponderali? Ce tip de frustrare îi face pe aceşti părinţi să-i hrănească prost pe copiii lor? De ce mulţi dintre copii trec prin şcolile respective fără să ajungă la nivelul studiilor superioare? Sigur, există şi „vîrfuri“. Uneori copiii românilor care lucrează în străinătate sînt mai motivaţi şi mai sîrguincioşi decît colegii lor italieni, spanioli, portughezi, belgieni, germani, francezi sau englezi. Dar nivelul de reuşită şcolară al acestor copii rămîne, pentru moment, un mister, iar sentimentul meu, din ceea ce am reuşit să aflu discutînd cu oamenii, este că acest nivel rămîne mediocru. Motivul? Părinţii lucrează mult, sînt plecaţi tot timpul şi cred că şcoala se poate ocupa singură de copiii lor. Orice familie (autohtonă) de italieni, spanioli, portughezi, belgieni, germani, francezi sau englezi ştie însă că în realitate nu aşa stau lucrurile. Puţini copii reuşesc în viaţă, după ce sînt şcolarizaţi în Occident, fără ca părinţii să se ocupe intens de ei. Marea majoritate reuşesc numai datorită efortului părinţilor, care ştiu că şcoala este doar o „verigă“ a formării copilului lor, şi că ei, părinţii, trebuie zi de zi să-şi supravegheze copilul, să-l ajute, să-i ofere activităţi pedagogice alternative, să nu-l lase singur în faţa televizorului, a jocurilor electronice, a telefonului mobil, şi mai ales să fie atenţi cu cine se joacă progenitura lor, cu cine se împrieteneşte, dacă nu cumva după o anumită vîrstă începe să o ia pe drumuri greşite, să se apropie de diverse tentaţii (cum ar fi drogurile) care să-l ducă spre delicvenţă.

„Ah, dacă a fi ceva de făcut în România!“ Mulţi români oftează cînd se gîndesc la copilăria lor. Roşiile, piersicile, căpşunele aveau gust. Şi chiar şcoala din anii comunismului nu era chiar atît de rea. Se învăţau parcă mai bine nişte „baze“, de exemplu tabla înmulţirii. Iar în şcoală era disciplină, copiii se temeau de profesori şi nu profesorii de copiii… Aud deseori astfel de poveşti cu aer nostalgic. Un fost coleg de şcoală pe care îl întîlnesc după douăzeci de ani îmi spune că fiul lui, care face studii superioare la Londra, nu ştie de fapt pe de rost tabla înmulţirii, cînd trebuie să facă un calcul îşi scoate imediat telefonul mobil…

În Bucovina mea natală, în această lună august, casele, miile de case noi, respiră uşurate, sînt fericite. Timp de o lună ele vor fi locuite, vor trăi momente de normalitate, se vor bucura de zarvă, de strigătele copiilor… Pentru că în septembrie multe din aceste case vor trebui din nou să se scufunde în singurătate şi în aşteptare. Ferestrele se vor închide, perdelele vor fi trase, obloanele vor obtura din nou accesul luminii. Numărul de case noi este mai mare, în prezent, decît cel de case vechi, în Bucovina. Românii care lucrează în străinătate au obsesia caselor, vor să aibă numaidecît o casă a lor, bine utilată, în care să ştie că se pot întoarce la pensie sau în orice moment dacă intervine vreo criză… Se vor întoarce însă ei, cu adevărat? „Ah, dacă ar fi ceva de făcut în România…“

Da, în România ar fi ceva de făcut. Ar trebui declanşată o reflecţie naţională pe tema oportunităţilor economice. Care oportunităţi nu cad din senin, ele nu pot fi decît fructul voinţei politice. Prin ce programe i-am putea aduce îna-poi pe cei patru sau cinci sau şase milioane de români plecaţi să lucreze din greu în Europa occidentală? Români care nu sînt nici bine plătiţi şi nici foarte fericiţi. Şi ai căror copii au dubii identitare, iar uneori intră în viaţă fără să ştie efectiv care este limba lor maternă. Pentru că părinţii lor nu au timp, mulţi dintre ei, să le spună cîte o poveste înainte de culcare. Atunci, pentru aceşti copii, limba maternă devine limba în care se joacă… O limbă utilitară, importantă, fără îndoială, dar incapabilă să structureze în profunzime o fiinţă umană.

Nu numai în România, dar şi în Europa ar fi ceva de făcut. O reechilibrare economică a ei. Pentru că Europa este un fel de navă şi se ştie că navele dezechilibrate se scufundă.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.