Devine turismul o calamitate planetară?

Publicat în Dilema Veche nr. 809 din 22-28 august 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Semnalele sînt din ce în ce mai numeroase: turismul de masă riscă să devină unul din factorii care agravează încălzirea atmosferei şi deci provocarea unor grave dezechilibre pe planetă. Dintr-o activitate benefică pentru economia multor ţări, regiuni şi oraşe, turismul de masă începe să ia turnura unui monstru devorator.

În unele oraşe europene, locuitorii respectivi încep să fie exasperaţi de prezenţa masivă a turiştilor. Veneţia este doar un prim exemplu. În urmă cu patru ani, muncipalitatea voia să interzică prezenţa în oraş a valizelor pe rotiţe şi rotile pentru motivul că produc un zgomot asurzitor şi sîcîitor pe vechile caldarîmuri, pe trotuare, pe trepte şi pe oriunde trec. Poate că revolta veneţienilor împotriva valizelor pe rotile pare anecdotică, dar imaginaţi-vă douăzeci şi şapte de milioane de turişti trecînd anual prin Veneţia, mai toţi dotaţi cu valize pe rotile… Veneţienii nu sînt însă exasperaţi doar de zgomot, ci şi de comportamentele din ce în ce mai iresponsabile ale turiştilor, ale acelor turişti care vin mai puţin pentru a savura marile capodopere, cît pentru a se distra într-un cadru încărcat de istorie şi „romantic“…

La Paris, la Roma, la Amsterdam, la Barcelona, autorităţile încep să reflecteze la alte modalităţi de încadrare a turismului, ca să nu mai spunem că locuitorii respectivi dezvoltă un fel de turismofobie. Pe insulele Baleare au fost înregistrate cazuri de vandalizare a maşinilor închiriate de turişti. S-ar părea că localnicii sînt excedaţi de faptul că în perioadele de intensă activitate turistică sînt în circulaţie cam în jur de o sută de mii de maşini închiriate…

„Oroarea turistică“ se intitulează un dosar publicat în Franţa de revista -Causeur în vara aceasta. Jurnalista Élisabeth Lévy, care este şi directoarea acestei publicaţii, vorbeşte despre disneylandizarea Franţei. Fenomen pe care jurnalista îl constată mai peste tot, la Paris şi la Versailles, dar şi în provincie, chiar şi în unele regiuni precum Lozère, unde pînă nu demult turiştii erau puţini… Sigur, planeta se confruntă şi cu alte calamităţi care sînt mai grave: războaie, conflicte civile, crize economice, dictaturi, dezastre provocate de exploatarea excesivă a resurselor, seceta din multe regiuni africane, sărăcie, foamete, migraţii masive… Pe această listă trebuie pus însă şi turismul, arată nu doar Élisabeth Lévy, ci şi alţi observatori ai „tendinţelor“ contemporane. Mii de monumente, edificii şi situri istorice care au traversat secolele şi au supravieţuit multor vicisitudini sînt acum ameninţate de un nou tip de uzură, întrucît sînt luate cu asalt de turişti. Or, turismul de masă înseamnă şi milioane de maşini şi de autocare, precum şi parking-uri, instalaţii sanitare, restaurante, chioşcuri, artizanat de proastă calitate…

Franţa este campioana turismului mondial şi presa hexagonală i a lăudat întotdeauna performanţele în acest sector. O sută de milioane de turişti anual, iată o cifră susceptibilă să provoace invidii. Élisabeth Lévy face, într-un interviu, următoarea constatare: „Au fost vremuri cînd nivelul de strălucire internaţională al unei naţiuni era evaluat în funcţie de victoriile sale militare, de producţiile sale artistice sau de realizările sale tehnologice. Astăzi, criteriul este numărul de nopţi petrecute de străini la hoteluri şi milioanele de vizitatori“.

Ne apropiem, poate, de momentul cînd cifrele legate de numărul de turişti vor indica mai degrabă amploarea unor de-zastre decît succesul unui sector economic? Nu este exclus acest lucru. Cartierele istorice ale multor oraşe au fost remodelate de presiunea turistică, mai ales de cînd s-a extins pretutindeni pe planetă reţeaua Airbnb. Mii de apartamente situate în cele mai pitoreşti zone au devenit locaţii pentru turişti, ceea ce înseamnă de fapt că viaţa reală se stinge în acele locuri. La Paris a fost lansat un semnal de alarmă în legătură cu cartierul Le Marais, altădată inima istorică a Parisului. Or, în acest cartier, ca şi în altele, numărul turiştilor începe să fie mai mare decît cel al localnicilor. Cînd apartamentele sînt locuite de turişti, iar magazinele de lux sînt concepute pentru turişti, la fel şi barurile şi restaurantele, este greu să spui că „ai fost la Paris“. Cel mult poţi să spui „am fost într-un loc cu sublime edificii în care toţi oamenii aveau pantaloni scurţi, purtau adidaşi, duceau un rucsăcel în spinare şi făceau mii de poze cu tot felul de aparate sau telefoane mobile“.

Am stat de vorbă, vara aceasta, cu o familie de francezi aflată într-o pensiune în Bucovina. Cei doi părinţi şi cei doi copii erau încîntaţi să vadă „viaţă reală“, oameni ai locului, păduri fără tăbliţe indicatoare… Căutau, de fapt, ceva ce devine un lux: să facă turism într-un loc frumos unde nu se mai întîlneau cu alţi turişti, sau cu foarte puţini.

Europa este, prin excelenţă, turistică. Numai că între timp acest termen a căpătat o conotaţie negativă. Parizienii adevăraţi, de exemplu, se feresc de restaurantele turistice. Multe ţări din sudul Europei, iar mai nou şi din estul european, au beneficiat de „explozia“ sectorului turistic. Se discută însă peste tot despre necesitatea inventării unei noi forme de turism, un turism responsabil, un turism ecologic. Unii experţi în materie consideră însă că turismul de masă nu poate fi în nici un caz ecologic, el fiind prin excelenţă o sursă de poluare.

Este turismul de masă „o crimă împotriva planetei“, aşa cum încep să spună unii ecologişti? Şi cum ar putea fi reconciliate dorinţa profundă a omului de a călători, de a „vedea lumea“, cu protecţia acestei lumi? Iată o problemă care va trebui rezolvată. În orice caz, s ar putea ca în viitor, la naşterea unui copil, părinţii să-i rezerve deja viitoarele intrări, poate cu zece ani înainte, la Muzeul Luvru la Paris sau la Palatul Alhambra de la Granada. Deja, multe astfel de celebre destinaţii turistice nu mai primesc decît un anumit număr de vizitatori pe zi. În deceniile următoare, numai cei care se pun din timp pe listele de aşteptare vor putea avea emoţii reale în faţa unor monumente reale. Ceilalţi vor putea eventual solicita serviciile turismului virtual, un sector care are viitor. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Un român grobian la meciul Cîrstea – Kvitova: S-a rușinat și comentatorul Digi Sport VIDEO
Din păcate, avem huligani, nu doar pe arenele sportive din țară. Mai nou, niște indivizi dubioși ne fac de râs și afară!
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.