Despre POR – explicăm cu spor

Nu-i uşor să explici cu spor ce e aia POR. Aşadar, după ce văzurăm

ce e cu primele axe, e cazul să trecem repede prin celelalte, apoi să punem lucrurile în context general european, să îi desluşim filozofia adîncă, pentru ca în final să vedem care ar fi beneficiarul ideal. Rămăseserăm la axa prioritară Doi, cea cu IMM-urile la care fondurile europene vor ajunge dacă un funcţionar de la Autoritate va simţi că au viitor în următorul cincinal. Dacă, dimpotrivă, există vreo ameninţare de faliment, proiectul va fi respins. Asemenea previziuni privind viitorul economic sînt, ştim bine, nişte banalităţi în capitalism. Sau nu? În fine… 

A treia axă a POR-ului mie îmi dă dureri de cap. E vorba despre promovarea unei economii bazate pe emisii scăzute de carbon. Adicătelea, încurajăm firmele care consumă mai puţin curent sau pe cele care ţin cu ursuleţul polar: produc panouri solare, vîrtelniţe eoliene şi alte trăsnăi regenerabile şi scumpe. În plus, primăriile care au de gînd să investească în transportul public vor fi nevoite să se rezume, în principiu, la tramvaie, troleibuze sau autobuze cu hidrogen, dacă vor dori să fie eligibile. În teorie, sînt un mare partizan al dezvoltării sustenabile, în deplin acord cu natura, cu gheţarii din Groenlanda şi Alpi şi cu nivelul mării pe coastele Olandei. Apoi, mă uit la nevoile economiei româneşti şi îmi cam trece. La ce bun avem huilă şi lignit, la ce ne trebuie măreţe lanţuri de hidrocentrale sau reactoarele de la Cernavodă şi, în plus, ceva zăcăminte de gaz pe sub Marea Neagră? De gazul de şist nu mai zic, că mă simt de parca aş fluiera în biserică. La ce ne mai foloseşte faptul că stăm perfect la mixul energetic şi sîntem în ţinta de „regenerabile“ stabilită (tot) de Comisie? Nu mai contează! Trebuie să stăm „şi mai perfect“. Să fim premianţii clasei! Să producem energie scumpă şi imprevizibilă (mda, vîrtelniţele nu fac energie ieftină defel), amanetînd astfel nevoile curente de dezvoltare industrială ale ţării, de dragul celor care, pentru profit şi expansiune economică, şi-au tăiat pădurile acum sute de ani şi au nevoie azi de privighetori care să le cînte duios în aerul virginal al dimineţii. Iar asta nu ar fi drama cea mai mare. Mă gîndesc înfiorat la mo-mentul cînd onor Comisia va (re)descoperi că activitatea umană cea mai poluantă este agricultura (mai ales cea practicată pe suprafeţe mari) şi va recomanda/recompensa fermele micuţe, şic, scumpe, locale, tradiţionale. Credeţi-mă, trebuie să fim cu ochii-n patru, că nu-i departe momentu’. 

Urmează o axă cu patrimoniul cultural, care e de bine. Aşa a intrat Arcul de Triumf bucureştean în renovare. Şi multe, multe altele, prin ţară. Cum ar fi cetatea Alba Iulia. E de bine şi a fost, cu chiu, cu vai, vîrîtă pe fonduri comunitare. Pînă de curînd, se socotea că statele membre au datoria renovărilor, nu Uniunea. Măcar de-am şti să folosim bine banii.

Vin la rînd alte axe pentru primării şi mici afaceri: infrastructura rutieră de importanţă regională (nu o intra oare în contradicţie cu axa cu emisiile de carbon? – că maşina mică şi camionul de pe şosea, fie ea şi regională, scot gaze pe ţeava de eşapament), dezvoltarea durabilă a turismului (şi asta e de bine, avem deja experienţă în pensiuni bio-tradiţionale), dezvoltarea infrastructurii sanitare şi sociale (adică spitale). Apoi, vine una tare: axa pentru „sprijinirea regenerării economice şi sociale a comunităţilor defavorizate din mediul urban“. E clar, vorbim de ţigani. Adică de romi. Mă rog, cum îşi doreşte fiecare să fie numit. Comisia i-a numit în ambele feluri pînă s-a decis să lase indecizia deoparte şi i-a numit „categorie defavorizată“. Departe de mine gîndul că ghetoul urban nu ar reprezenta o problemă reală. Nedumerirea mea vine doar din lipsa oricărei soluţii „europene“ de bun-simţ, de impact, cu bună cunoaştere a ţintei (adică a romului ţigan din categoria defavorizată). Mai vorbim… 

Iaca, mai am ceva axe de povestit, dar s-a terminat articolul. Vă mai amîn o săptămînă pînă la a-l cunoaşte pe beneficiarul ideal al proiectelor cu finanţare europeană. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.