Despre interceptări, localizări şi ridiculizări

Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Un avion de mici dimensiuni a încercat o aterizare forţată şi, în cele din urmă, a căzut în Munţii Apuseni. Ştie toată lumea, s-a discutat mult, au urlat toate emisiunile de ştiri. La bordul avionului se găseau şapte persoane. Se îndreptau de urgenţă spre Oradea, pentru a preleva organe de la o persoană aflată în moarte cerebrală. Pilotul şi unul dintre pasageri, o tînără doctoriţă, nu au supravieţuit. A durat vreo şase ore pînă cînd toţi oamenii ăştia au fost găsiţi, deşi aveau telefoane mobile şi semnal GSM. Alte ore, multe, au trecut pînă cînd au ajuns supravieţuitorii la spital. O poveste foarte tristă, care a ridicat, din nou, o întrebare. Sau chiar două. Cît sîntem de pregătiţi pentru o astfel de problemă? Şi, în general, cît sîntem de pregătiţi pentru… orice?

Cu nişte ani în urmă, cînd o duceam mai prost – cînd traversam perioada de tranziţie de la comunism la capitalism –, un tren care pleca de la Bucureşti şi trebuia să ajungă la Cluj făcea drumul ăsta în vreo opt ore. Dacă întîrzia rău, totul se întindea pînă la vreo opt ore şi jumătate, nouă. Azi, în perioada în care ne pregătim din nou să devenim lideri zonali, sîntem parte a Comunităţii Europene şi a NATO, trenul de la Bucureşti la Cluj face vreo 11-12 ore. Nu e din cauza încălzirii globale şi a dilatării distanţelor. Nu e din cauza deplasării plăcilor tectonice, iar deriva continentelor nu are nici un amestec în treaba asta. Bucureştiul şi Clujul sînt la aceeaşi distanţă la care se aflau şi odinioară. Ba chiar s-au mai apropiat un pic, din cauza/datorită elanului imobiliar care ne-a cuprins înainte de criză.

Minunaţi şi distractivi, cum sîntem noi, ăştia de pe aici, ne place să elaborăm protocoale şi să facem regulamente. Ca orice superficiali care fac pe tipicarii, dedicăm mult mai mulţi ani elaborării protocoalelor, decît instituţiilor care trebuie să le folosească. E în firea noastră să procedăm aşa. Protocoalele şi regulamentele o iau mult în faţa instituţiilor. Mai întîi, ne certăm pe ceva care nu există, după care înfiinţăm ceva de mîntuială şi ne certăm pe ce-a ieşit. Construcţia instituţiilor la care se referă protocoalele şi regulamentele ne găseşte gata obosiţi, rupţi, epuizaţi de discuţiile despre ce vor fi cîndva instituţiile pe care ar urma să le construim. Şi facem treburile astea cu un aer cumplit de serios, puşi gospodăreşte pe vorbit şi pe analizat situaţia, din toate unghiurile.

Unul dintre cele mai comice momente e acela de la venirea la putere, după alegeri, a cîştigătorilor. Fiecare trebuie să epureze, de prin instituţii, personalul înfipt pe acolo de către fosta putere. Înlocuirea vechilor conduceri, trîntirea rapoartelor de activitate în Parlament, denunţarea abuzurilor „foştilor“ şi „primenirea“ structurilor sînt tot atîtea spectacole fascinante. Şi toţi cei care vin la putere trebuie să desfiinţeze absolut tot ce-au făcut ăia care au fost pe poziţii înaintea lor. Prin urmare, e simplu şi evident ca pumnul la ochi – după fiecare schimbare de putere, se dărîmă tot şi începe „reconstrucţia“. Ceea ce e cel mai comic însă e că, de fiecare dată, se „reconstruieşte“ cu elan maxim ceva care n-a fost construit vreodată. Şi aşa se face că se declanşează o debandadă de nedescris, cînd instituţiile astea „reconstruite“ se află în faţa unei probleme şi trebuie să funcţioneze măcar un pic. Atunci apar părerile, contrazicerile între vechiul protocol şi noul protocol, între vechiul regulament şi noul regulament, între fostul şef al instituţiei – în direct, pe un post de televiziune al opoziţiei – şi actualul şef al instituţiei – tot în direct, pe un post de televiziune al puterii. Iar contrazicerile astea, care durează de zeci de ani, aneantizează însăşi problema care a stat la baza disputei. Totul devine doar un delir despre instituţii, despre structuri, despre mecanismele statului.

De la bîlbîiala care ne cuprinde la inundaţii şi înzăpeziri, pînă la scandalurile de după, se petrece de fiecare dată acelaşi scenariu al ridicolului absolut. Tot felul de specialişti şi experţi care au păreri. Situaţiile sînt, mereu, cumplite. Victimele au avut ghinion. Trece totul şi nu se schimbă absolut nimic, pînă la criza următoare, cînd, cu forţe proaspete, reluăm bîlbele ridicole „din teren“ şi discuţiile avîntate din studiourile de televiziune. Dedesubtul vorbelor e un dispreţ colosal faţă de „prostime“, o greaţă faţă de plămada din care e făcută lumea în care mişcăm.

Deşi telefoanele se ascultă şi se localizează într-o veselie, cînd interesele o cer, de data asta n-a fost posibilă localizarea pasagerilor din avionul căzut în Apuseni. Aveau semnal, puteau vorbi la telefon, au sunat la 112. Nimic. Treaba cu localizarea n-a funcţionat. Nici din partea celor care supravegheau zborul, nici din partea tuturor serviciilor şi paraserviciilor care populează peisajul acestui stat zglobiu. Se demonstrează a mia oară că în comedia generală a acestor plaiuri, din nou, experţii – de la fotbal şi toate artele reunite, pînă la gastronomie şi interceptarea de telefoane – erau pe picior greşit, sau sufereau de oboseală după dezbaterea televizată de noaptea trecută.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Viktor Orban FOTO EPA-EFE
Ungaria nu va susține noile sancțiuni împotriva Rusiei. Condiția pusă de Viktor Orban
Ungaria se va opune noilor sancțiuni planificate de Uniunea Europeană împotriva Rusiei, dacă acestea conțin sancțiuni în domeniul energiei, a declarat joi șeful de cabinet al premierului Viktor Orban.
Profesoara tipa la elev FOTO Shutterstock
Învățătoare din București, înregistrată țipând la elevi: „Analfabetă! Ești varză! Școală îți trebuie, nu înot!”
Mama unui copil de la Școala nr. 79 din București o acuză pe învățătoare că își umilește și jignește constant elevii. Aceasta a adunat și înregistrări audio în care dascălul ridică tonul la copii și îi face „analfabeți” sau „mincinoși”.
image png
„Rod cu spor", târgul producătorilor autohtoni. Gazda este Muzeul etnografic Golești din Argeș
Gospodarii din Argeș și împrejurimi sunt așteptați de Muzeul Golești, în perioada 30 septembrie - 2 octombrie 2022, la „Rod cu spor", un târg care încurajează consumul produselor românești, mijlocind întâlnirea dintre producători și consumatori.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.