Despre Gorbaciov, nu numai de bine

Publicat în Dilema Veche nr. 961 din 8 septembrie – 14 septembrie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Am mai scris despre el pe cînd încă trăia. Tocmai îi citisem amintirile, un autoportret destul de coerent și plauzibil, deși știm bine că memoriile politicienilor trebuie tratate cu circumspecție. Gorbaciov își recunoștea chiar și limitele, și se plîngea că în perioada sa de formare, din cauza cenzurii comuniste, nu avusese acces la cărți și idei fundamentale, care au putut circula în URSS abia după ce el a venit la conducerea țării. În mod evident, pentru toți cei din așa-numitul lagăr socialist, reformele lui au fost pur și simplu eliberatoare. Adică țările ocupate de URSS după cel de-al Doilea Război Mondial au fost lăsate să-și decidă singure soarta, Gorbaciov dînd semnale că URSS a renunțat la doctrina Brejnev și că Armata Roșie nu va mai interveni să facă ordine în cazul unor tulburări, așa cum se întîmplase în Ungaria și Cehoslovacia. Rezultatul a fost că toate aceste țări, inclusiv România, s-au scuturat rapid de comunism, ceea ce nu pare să fi corespuns așteptărilor lui Gorbaciov. În memoriile sale, Silviu Brucan a scris că, într-o întîlnire cu liderul sovietic din 1988, acesta i-ar fi spus că era de acord cu răsturnarea lui Ceaușescu, dar că partidul comunist trebuia să rămînă „forța conducătoare”. Am povestit și eu cum în 1987, în timpul vizitei lui Gorbaciov la București, am văzut-o pe soția sa, Raisa, urcîndu-se într-o limuzină pe Calea Victoriei, moment în care mai mulți oameni, strînși acolo spontan, au început s-o aplaude. Ea a răspuns cu un gest de neuitat: a strîns amîndoi pumnii în semn de încurajare. Era foarte limpede pentru toată lumea atunci, în culmea mizeriei ceaușiste, ce însemna acest gest.

Ceaușescu a căzut, dar odată cu el a dispărut și comunismul (cel puțin din punct de vedere formal). Partidul comunist n-a rămas la putere nici în țările vecine. Mai repede sau mai încet, toate acestea au trecut la capitalism. Liderul reformator al URSS a acceptat căderea comunismului în țările din jur fără să ordone intervenții militare. Cînd însă diverse republici sovietice au început să-și declare independența, dorind să se separe de Uniune, trupele sovietice au intervenit. În Georgia și în Țările Baltice s-au înregistrat violențe cu zeci de morți și sute de răniți în rîndul civililor. Mai cunoscute sînt evenimentele de pe 11-13 ianuarie 1991, de la Vilnius, cînd trupele sovietice au deschis focul asupra manifestanților pașnici de lîngă turnul televiziunii. Pe lîngă necesitatea reinstaurării Constituției URSS, Moscova invoca, atenție, nerespectarea drepturilor minorităților rusofone din amintitele republici. Mulțimea manifestanților a determinat în cele din urmă retragerea soldaților. Ce scrie Gorbaciov în amintirile sale despre acest episod? „Tragica vărsare de sînge, regretabilă în sine, a fost exploatată pe larg în scopuri strict politice. Mi-e greu să nu cred că cineva a vrut neapărat să-l păteze cu sîngele celor morți pe președintele URSS”. E greu să nu ne amintim aici de explicațiile lui Ion Iliescu după mineriadele din iunie 1990 (aceeași școală). 

Dincolo de aceste episoade, Gorbaciov pare să-și fi respectat însă ideea de a nu recurge la forță, de a umaniza sistemul comunist și modul de a face politică. În general, cum știm, el a fost mult mai apreciat în Occident și în țările Europei de Est decît în Rusia. Din partea rușilor am detectat două linii critice la adresa lui. Prima dintre ele, venită dinspre elite, e exprimată de faimosul agent dublu Oleg Gordievski în autobiografia sa, după ce a asistat la un discurs al lui Gorbaciov din 1984, în fața personalului ambasadei URSS de la Londra. Gordievski, fin observator (cum altfel?), descrie trăsăturile asiatice și felul lui Gorbaciov de a vorbi, cu accent sudic (asemănător cu al lui Brejnev), „nici strălucit, nici corect gramatical”, cu „destule greșeli elementare ca să enerveze niște ruși educați”. Tot Gordievski spune despre Gorbaciov că „în țările capitaliste a devenit un erou, primul lider care a avut curajul să recunoască problemele sistemului comunist, în schimb, în Uniunea Sovietică a rămas impopular și a fost considerat în continuare drept aparatcicul clasic din provincie, cu mentalitate și comportament provinciale, care a declanșat o schimbare politică de amploare mai mult sau mai puțin din greșeală”. 

Pe de altă parte, rușii de rînd îl asociază pe Gorbaciov cu haosul provocat de dezmembrarea URSS. Analistul politic și sociologul rus Dmitri Furman a explicat că rușii nu l-au înțeles pe Gorbaciov fiindcă le-a contrazis viziunea arhaică despre „ce reprezintă un conducător și politician normal”. Judecățile morale ale rușilor, a observat Furman, nu se aplică și conducătorilor. Chiar dacă aceștia comit crime, poporul le ridică statui și le compune cîntece, așa cum s-a întîmplat cu Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Ecaterina cea Mare, Alexandru I sau Stalin (eu nu l-aș omite nici pe Lenin). Furman constată și că „Alexandru al II-lea, care i-a eliberat pe țărani, nu este mare, iar în conștiința populară imaginea lui lipsește cu desăvîrșire”. În condițiile astea, concluzia analistului e că Gorbaciov, care a eliberat popoare în mod pașnic și a făcut eforturi pentru a limita chiar puterile conducătorului, deci pe ale sale proprii, nu are cum să se bucure de înțelegerea profundă a rușilor.

De amintit e că, în anii din urmă, Gorbaciov a militat pentru înființarea unui muzeu al crimelor lui Stalin. Cum Putin se folosește încă de imaginea lui Stalin, evident că proiectul nu s-a putut împlini. Dar ca un fel de ironie a istoriei, execuții au avut loc în URSS și în timpul lui Gorbaciov. La scară mult redusă, bineînțeles, totuși pedeapsa cu moartea a continuat să fie aplicată. Un exemplu este executarea pentru spionaj în favoarea americanilor, în 1986, a lui Adolf Tolkacev, căruia i s-a refuzat orice fel de clemență.

Într-un articol din The New Yorker, Masha Gressen observă că Gorbaciov l-a criticat pe Putin cînd a restrîns drepturile la manifestații în Rusia, dar n-a comentat anexarea Crimeei. Jurnalistul conchide că, deși s-a străduit să-și modernizeze țara, fostul lider sovietic nu și-a putut-o imagina niciodată altfel decît ca pe un imperiu. 

Poate că, pentru mulți ruși și pentru conducătorii lor, debarasarea de comunism a fost mai simplă decît renunțarea la ideea de imperiu.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

catalin boboc secretar de stat FOTO pagina personala Facebook
Cătălin Boboc își dă demisia din PNL. Săgeți liberale la adresa PSD
Cătălin Boboc și-a dat demisia din PNL, în urma unor controverse legate de o posibilă branșare a unui imobil al său la rețeaua electrică. Liberalii au transmis și un mesaj în care au bătut obrazul PSD.
Miliardarul Rinat Ahmetov FOTO EPA-EFE
Dezastrul suferit de Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean. Ce-a pierdut din cauza războiului
Războiul, pentru Rinat Ahmetov, precum și pentru întreaga Ucraină, a început în 2014 cu anexarea Crimeei și confiscarea unei părți din teritoriul Donbass-ului.
covid 19
COVID-19. Cum ne pregătim pentru valul 7
Ultimele date oficiale anunțate de Ministerul Sănătății arată 1.419 cazuri noi de persoane infectate în ultimele 24 de ore cu SARS-CoV-2 din 3.624 de teste efectuate și 20 de decese raportate.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.