Despre cuvînt

Publicat în Dilema Veche nr. 922 din 9 – 15 decembrie 2021
Iconofobie jpeg

Am văzut recent un film britanic interesant, care atinge o nuanţă culturală – de subtilitate – a Marelui Albion, nuanţă destul de puţin înţeleasă în restul Europei şi chiar în America. Este vorba despre prioritatea cuvîntului personal în faţa legii. Pare ciudat, dar englezii – cu toată „perfidia” lor proverbială – au ridicat, de-a lungul istoriei, ideea de nobilitate a caracterului la rangul de autoritate juridică supremă în interiorul sistemului. Cum bine se ştie, ei sînt inventatorii principiului de „înţelegere între domni” (traducerea literală a lui gentlemen’s agreement), echivalentul scriptural (nu şi psihologic) al „cuvîntului de onoare” din spaţiul francofon. În afaceri, politică sau Justiţie, acest „acord între domni”, deşi verbal, se plasează mai presus de orice contract parafat de oficialităţi, stînd în cumpănă cu însăşi viaţa celui care a făcut o promisiune. Nu întîmplător, în opera lui Shakespeare, un singur cuvînt are puterea să reabiliteze pe păcătos în ceasul morţii (aşa cum se întîmplă cu Edmund din King Lear) ori să transforme, instantaneu, rivalitatea sangvinară în solidaritate şi iubire (aşa cum vedem că se întîmplă, în finalul tragediei hamletiene, cu Laertes şi cu Hamlet). Britanicii – în mod paradoxal, avînd în vedere tendinţele lor secularizante, din ce în ce mai acute – şi-au strecurat cumva, în subconştientul colectiv, convingerea că dacă, arhetipal, Cuvîntul este Dumnezeu, atunci întreaga lume trebuie să-i respecte sacralitatea, supunîndu-se necondiţionat forţei sale de transcendere.

Pelicula amintită, intitulată Good night, Mr. Tom / Noapte bună, domnule Tom, urmăreşte relaţia neobişnuită dintre un bătrîn agricultor, retras într-un sat englezesc minuscul, şi un copil londonez, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, mai precis al bombardamentelor germane devastatoare asupra Marii Britanii. Bătrînul, Tom Oakley, fost marinar, este cam ursuz şi singuratic, trăind, tacit, drama pierderii timpurii a soţiei şi unicului copil, în timpul epidemiei de scarlatină. El se vede obligat de autorităţi să accepte în grijă unul dintre băieţii refugiaţi din capitala aproape distrusă. La început, ideea nu i se pare deloc fericită. Treptat însă, Tom decoperă în micul William Beech o fiinţă profund traumatizată nu atît de război, cît de capriciile unei mame singure şi instabile psihic. Bătrînul regăseşte vechile instincte paterne, întrerupte violent, reconstruind, cu migală, personalitatea zdruncinată a băiatului refugiat. William e cerut repede înapoi de mama londoneză, reluîndu-şi astfel supliciile casnice, după un intermezzo paradiziac în căsuţa lui Oakley, şi ajungînd în pragul morţii prin înfometare. Cu antenele telepatice trezite de paternitate, Tom simte că Will nu trece printr-o perioadă tocmai fastă şi pleacă la Londra în căutarea lui. Printre dărîmături, el îşi descoperă prietenul în stare de prostraţie şi abandon. Fericirea lui Tom va fi totuşi de scurtă durată. Autorităţile iau copilul pentru a-l instituţionaliza (mama nebună moare între timp, iar băiatul nu mai are alte rude), nepermiţînd bătrînului acte de caritate.

Tom se află, prin urmare, în faţa unei decizii disperate. Îl răpeşte pe Will, readucîndu-l în micul paradis rural, parţial ferit de ororile războiului. Oficialităţile, chiar copleşite de conflagraţie, nu stau cu mîinile în sîn. Îi localizează pe Oakley şi Beech, vizitîndu-i pompos într-una dintre zile. Pe lîngă medici, poliţişti şi reprezentanţi ai Protecţiei Copilului, în grupul sever se află şi un înalt funcţionar din Home Office (Ministerul de Interne), intrigat de fapta nesăbuită a bătrînului. El îl provoacă la un dialog explicativ pe Tom şi aici apare nuanţa culturală de care vorbeam iniţial. Oficialul întreabă rigid cum vede eroul nostru evoluţia unei relaţii dintre un copil şi un bătrîn, avînd în vedere că primul va fi abia adolescent cînd cel din urmă va ajunge septuagenar. Tom recunoaşte că situaţia nu e ideală, dar, în condiţiile date, adaugă el, rămîne cea mai bună soluţie pentru Will. „De ce?”, se arată ministerialul surprins. „Pentru că îl iubesc”, răspunde simplu Tom. „Şi credeţi că, în vremurile de azi, dragostea este de ajuns?”, îşi continuă omul Guvernului tirada maieutică. „În vremurile de acum, ca şi în alte vremuri, dragostea ar trebui să fie de ajuns. Nu credeţi?”, răspunde Oakley fără patos. În sprijinul acestei certitudini şi al bunăstării copilului, bătrînul nu are la îndemînă decît cuvîntul lui de gentleman. Aflîndu-ne în Anglia (fie ea şi măcinată de război), garanţia în chestiune se dovedește suficientă. Cuvîntul de onoare sfarmă lacătul greu al instituţionalităţii şi deschide poarta raţiunii. Funcţionarul din Home Office iartă „crima de răpire”, oferindu-i lui Tom dreptul de creştere a băiatului spre stupefacţia altor oficiali mărunţi care l-ar fi vrut încătuşat pe fostul marinar. Cuvîntul așadar poate deveni, iată, lege, ieşind din zona perisabilului şi intrînd în sfera sacralităţii.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.