Despre accident în artele spectacolului

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Despre accident în artele spectacolului jpeg

Un recent roman demarează pornind de la un accident: oprirea prelungită a unui pianist în plină Sonată de Beethoven... De aici, de la această surpriză brutală, împărtăşită de public şi interpret, debutează acţiunea cărţii lui Alain Claude Sulzer, O măsură prea mult. Şi situaţia descrisă mă invită la o interogaţie privind accidentul în artele spectacolului, hazard temut în trecut, hazard instituţionalizat azi. Ce modificări au intervenit? La ce corespunde această mutaţie nu atît de minoră pe cît de aparent pare?

Spectacolul, prin natura sa, implică prezenţa umană, şi de aceea se fondează pe capacitatea sa de a respecta o ordine şi de a fi derutată de o dezordine, deci pe program şi accident. Un prieten căruia îi doresc regulat „Noroc“, mă enervează răspunzîndu-mi: „Nu e nici un risc“. Atitudine stupidă, căci accidentul poate interveni oricînd şi efectele îi sînt decuplate tocmai acolo unde intervenţia lui apriori pare exclusă. Accidentul nu e o certitudine, e de la sine înţeles, ci o perspectivă mereu posibilă. Mai ales cînd exerciţiul artistic se împlineşte graţie unui interpret care-şi exersa sarcinile la prezent, aici şi acum. E celebru cazul ridicol al criticului de dans care, fără a aştepta sfîrşitul unei reprezentaţii, a salutat în cronica sa performanţa protagonistului care, căzînd violent, îşi întrerupsese evoluţia înainte de final. Callas n-a întrerupt Norma la actul III şi a declanşat conflicte familiale, căci soţii adulteri au revenit acasă vorbind despre triumful mezzosopranei! Pînă la ultima clipă, în artele spectacolului, „un risc“ persistă şi accidentul nu e exclus. De aceea nu se poate pleca de la aceste manifestări bazate pe performanţa unor interpreţi, înainte de a fi deplin încheiate.

Iminenţa hazardului a determinat rezerva acelor esteticieni tentaţi să conteste spectacolelor apartenenţa la artă, tocmai din acest motiv: nu se poate vorbi despre artă acolo unde accidentul rămîne virtual posibil. E motivul pentru care celebrul Gordon Craig a imaginat utopic înlocuirea actorului de către o supramarionetă refractară la imprevizibil. Ea nu se poate opri în mijlocul unei sonate sau al unui monolog. Orizontul lui Craig e arta ce exclude incertitudinile umanului. Ca acel accident exemplar cînd un mare actor, Michel Bouquet, nu-şi mai amintea o replică din Godot şi, după ce spectacolul fu scurt întrerupt, reveni, pentru a spune fraza fatală: „Despre ce vorbeam?“ Demult, sufleurul asigura securitatea interpretului şi, recent, cînd Charles Berling a avut un lapsus enorm, şi-a abandonat rolul pentru a se adresa spectatorilor regretînd tocmai dispariţia omului care, din cuşca lui, diminua teama de accidentele mnemonice. Uneori, se adoptă soluţia aparatului discret plasat în ureche pe care actorul îl aude constant, dar şi acesta se poate defecta, ca acum cîţiva ani, cînd, după o asemenea pană, interpretul a părăsit scena şi, jignit, a refuzat să continue! În Shakespeare, orice actor care-şi uită rolul e deconsiderat. De aceea îi privim poate cu atîta atenţie pe actorii bătrîni, ei, cei care sînt cei mai ameninţaţi de asemenea incidente: fragilitatea le e extremă! Craig detestă accidentul, dar arta spectacolului poate atrage şi graţie acestui neprevăzut ipotetic, ascuns undeva la pîndă. Scena îl prezervă, ecranul nicicum!

Există şi accidente tehnice. Ele pot interveni şi pune la încercare, în faţa publicului, aptitudinea actorilor de a le asuma şi integra. Spectacolul trebuie să continue... Show must go on! Ca acum cîteva luni, cînd la Teatrul Naţional paturile pe care dormeau la verticală personajele din Conu Leonida se prăbuşiră violent. O clipă de stupoare... sala mută s-a destins însă cînd s-a reluat reprezentaţia şi Mariana Mihuţ, făcîndu-şi semnul crucii, a improvizat o replică ce a stîrnit un haz binevenit: „Doamne, din ce am scăpat!“ Altă dată, la Paris, în plină reprezentaţie a spectacolului mitic Arlechino, slugă la doi stăpîni, lumina se stinse şi repede apărură doi servitori cu sfeşnice şi lumînări aprinse. Sedus, elogiam în mine însumi justeţea acestei soluţii! Apoi, am aflat că era un accident! Un accident binevenit, căci Strehler l-a integrat în spectacol şi, ani de zile, nimeni nu-i mai ştia originea. Exemplele abundă!

Accidentul în artele spectacolului seduce sau panichează în măsura în care el tulbură un program, destabilizează o ordine, fisurează o arhitectură. Atunci, pe scenă şi în sală, noi sîntem în comun confruntaţi cu intervenţia neprevăzutului. Cum îl primim, cum îl resimţim, cum îl integrăm, cum îl depăşim? Accidentul, mereu posibil, e o probă de reactivitate. Ca în clipa în care spectatorii panicaţi resimţiră la Teatrul Bulandra un cutremur şi Caramitru, jucînd marele magician din Uriaşii munţilor a lui Pirandello, li se adresă din fundul sălii unde se afla: „Nu vă neliniştiţi, noi l-am declanşat.“ Asemenea episoade se constituie în amintiri de neuitat. Iubesc aceste spectacole de „artă“ unde, ca în viaţă, persistă un potenţial de surpriză, unde accidentul nu e programatic exclus, ci ipotetic admis. El salvează umanitatea spectacolului.

Provocator rămîn reticent faţă de „dezumanizarea“ acelor reprezentaţii, semnate de mari plasticieni ca Wilson sau Castelluccii, unde structura vizuală şi autoritatea tehnologică exclud sistematic accidentul. El poate interveni, dar, apriori, nu e plauzibil în contextul acestor construcţii care tind către utopia imobilă şi perfectă a ordinii. Ele sînt gîndite din perspectiva celebrului provocator, Craig, aceea a supramarionetei şi a artei clasice refractare la accident. A viza excluderea sa capătă sensul unui refuz al teatrului, cu tot ceea ce presupune el ca aleatoriu „temperat“. Aceste spectacole invită la admiraţie, şi nu la dialog, la cultul artei dincolo de uman!

Azi, cu regret constat – poate este simptomul unei posturi vechi! – frecvenţa unor spectacole unde accidentul nu e doar admis, ci chiar programat. Bazate pe improvizaţie, refuzînd o ordine prealabilă, ele cultivă incertitudinea în sînul căreia accidentul îşi pierde vechile lui potenţialităţi perturbatoare. În dezordinea generală el nu mai derutează, ci participă plenar la proiectul global. Accidentul, fără referinţă la un cadru strict, mă lasă indiferent sau chiar agasează. Pe mine, dar nu şi pe spectatorii sau artiştii mai tineri. Relaţia cu accidentul în artele spectacolului e azi un test generaţional.

Cum să alegi între prea multă rigoare şi prea multă libertate? În faţa scenei, aceasta-i întrebarea. Şi, poate, singur Brook i-a găsit un răspuns. De mult îmi spunea: „Trebuie să ai un program, dar totodată să nu refuzi neprevăzutul“.  

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011). 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi