Decontul

Publicat în Dilema Veche nr. 299 din 4 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Reporterul nu s-a descurajat. Era convins că "părerea străinătăţii" este o găselniţă mult prea bună, un unghi jurnalistic valoros, aşa că nu s-a lăsat descurajat de un amărît de crescător de animale. A continuat pe aceeaşi linie, a primit răspunsuri similare. Ne-a explicat apoi, doct, cum banii de la FMI nu ar trebui să se ducă spre nişte prăpădite de subvenţii agricole. Ştirile despre înghesuiala din Piaţa Constituţiei şi, mai apoi, de la Cotroceni m-au bulversat. Felul în care au fost relatate m-a amuzat. Am fost prompt informaţi cum că traficul se va desfăşura cu greutate în zonă (traficul, obsesia naţională), apoi s-a trecut repejor peste subiect, pentru că aveam de comentat/analizat/tăiat firul în cinşpe, pe alte subiecte, dintre cele "importante", aflate în categoria: "cum îl enervează Bănicioiu pe Preda". Păruiala în sine reprezintă, în opinia mea, un soi de moment istoric, cu tot burlescul de rigoare (secvenţa eliberării ciobanului dus în camion de către bravele forţe de ordine este de tot rîsul). Reprezintă, zic, un semi-moment istoric. Este prima confruntare violentă între fermieri şi stat (reprezentat loco de bravii jandarmi, apoi de bravul preşedinte cu portavoce). Reacţia publică merită, de aceea, analizată. Încep cu "ai noştri", cu ziariştii. Prima constatare: mai nici unul nu ştia cum e aia cu subvenţiile directe. Lăsăm deoparte faptul că nu este nici o legătură directă (absolut nici o legătură directă) între FMI şi subvenţiile agricole. Acestea există ca urmare a unei politici ample, numite CAP. Cele trei litere utilizate drept iniţiale pentru "Common Agricultural Policy" reprezintă o simplă coincidenţă. Nu ar trebui să fie nici o legătură cu CAP-urile de pe vremuri (oricum, dacă aş traduce în româneşte şi aş prescurta PAC de la Politica Agricolă Comună, nu ar avea haz). CAP-ul Uniunii Europene prevede, pe scurt, subvenţionarea directă a suprafeţelor de teren agricol, utilizînd cam jumătate din bugetul total al Uniunii! Adică, orice proprietar primeşte o sumă, parte de la Bruxelles, parte de la guvernul naţional, proporţional cu suprafaţa deţinută. Din motive pe care nu le mai dezvolt aici, noile ţări membre nu primesc aceeaşi subvenţie ca vechile ţări membre. Se porneşte de la un sfert din sumă, se ajunge treptat, în cîţiva ani, la paritate. Cît este de echitabil, cît este de moral mi-aş dori să dezbatem prin presă sau pe la colocvii. Dezbaterea asta lipseşte. Banii respectivi intră în conturile fermierilor după ce aceştia depun la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură) nişte formulare destul de complicate, îşi deschid un cont în bancă şi îşi identifică parcela pe ortofotoplan (o poză din satelit). Cît este de complicată birocraţia, cît de rapid se procesează datele şi cît de greu i-a fost ţăranului român să îşi deschidă un cont în bancă aş fi vrut să aflu şi din presă. Articolele astea au cam lipsit. Poate cel mai interesant subiect ar fi fost mărimea parcelei minime, eligibile pentru subvenţie. La noi este de o treime de hectar. Rezultatul: aproape un milion şi jumătate de aplicanţi la nivel naţional. Priceperea mea la agricultură este limitată, însă nu cred că o plantaţie de o treime de hectar reprezintă ceva care merită a fi susţinut (prin subvenţie) în scopul încurajării unei agriculturi performante. De aceea, sistemul din România seamănă mai mult a schemă de ajutor social. Se putea alege un plafon mai mare, spre unu-două hectare. Scădea şi numărul de aplicaţii, se simplifica şi sistemul. Pentru mai mult de un milion şi jumătate de telespectatori (dacă punem şi rudele de la oraş), mă aşteptam la adevărate seriale de dezbateri publice pe subiect. Aş, de unde? Rapida construcţie a Agenţiei de Plăţi şi a birourilor din teritoriu (întreg teritoriul naţional), angajarea de personal calificat, amenajarea de birouri, achiziţia unui sistem informatic performant, toate ar fi trebuit să fie subiect de reportaj pentru ziarişti şi de presiune pentru asociaţiile de breaslă ale fermierilor. Nu au fost. Şefii de la APIA au fost schimbaţi mai des decît antrenorii Rapidului şi nimeni nu pare a fi băgat de seamă, în condiţiile în care publicul direct sau indirect interesat numără circa 3 milioane de cititori sau telespectatori. Pentru a nu arăta cu degetul doar spre jurnalişti, e cazul să îi amintim şi pe vitejii lideri de tip sindical ai agricultorilor. Atît de puţin sînt conştienţi de forţa lor socială şi de temele pe care ar trebui să preseze autorităţile, încît fostul ministru Dacian Cioloş (de rit francez, orice s-ar zice) a fost nevoit să le organizeze el, oarecum, activitatea. Le-a găzduit pînă şi conferinţele de presă în sediul ministerului. Săracul om, voia şi el să aibă cu cine să combată, cum a învăţat la şcoală, în Franţa, şi nu se arăta nimeni cu ouă sau lapte (de aruncat) în Piaţa Rosetti. Necesară nuanţare tehnică: deşi în acord cu CAP-ul european, deşi negociată şi agreată cu Comisia Europeană, subvenţia directă pe cap de animal (nu cea pe suprafaţă) este una locală, finanţată din bugetul naţional, nu din bani europeni. Mecanismul este însă acelaşi, plăţile ar trebui (teoretic) executate tot prin APIA. Decontul lipsei de interes pentru acest subiect s-a văzut în felul în care a venit (şi a trecut) ştirea păruielii între ciobani şi jandarmi. Nişte subvenţii " despre care credem că ar trebui să fie finanţate de Fondul Monetar, care ar trebui distribuite printr-o instituţie publică despre care nu ştim mai nimic, pe o schemă care este parte a celei mai vechi politici comune europene " dau naştere unor comentarii despre părerea străinilor şi despre greutăţi suplimentare în trafic. Mă tem că decontul unei asemenea abordări nu este departe. Îl vom găsi în repetarea retorică a întrebării "unde e potenţialul nostru agricol?" şi în sărăcirea nemeritată şi inutilă a altor şi altor ţărani. Apoi, scenele violente se vor repeta. Cu mult mai multă violenţă. Nu vreau să pun pariu. Mi-e teamă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.