Declinul şi prăbuşirea Europei politice

Michel ROCARD
Publicat în Dilema Veche nr. 326 din 13 - 19 mai 2010
Lideri pentru o lume fără lideri jpeg

O serie de decizii luate în ultimii cîţiva ani în Europa au reuşit să mă alarmeze. Prima a constat în impunerea regulii unanimităţii la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveşte deciziile de politică externă sau folosirea forţei militare în alte scopuri decît cele umanitare. Fiindcă toată lumea trebuie să fie de acord, nu se ajunge la nici un acord. Drept rezultat, Europa nu poate dezvolta o politică externă comună. A doua hotărîre alarmantă a fost cea care a limitat bugetul Uniunii la numai 1% din produsul intern brut al statelor UE, împiedicînd astfel orice iniţiativă comună importantă în cea mai mare parte a ultimului deceniu. Cea de-a treia hotărîre vizează veto-ul britanic în cazul propunerilor lui Jean Luc Dehaene şi Jean Claude Juncker pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Cînd ultimul „nu“ britanic a fost pronunţat, eu am anunţat cu tristeţe moartea Europei politice, declaraţie care mi-a atras critici dintre cele mai dure, inclusiv din partea prietenilor.

Astfel de decizii au devenit şi mai îngrijorătoare de-a lungul timpului, pe măsură ce nevoia unei Europe unite era tot mai evidentă. Numai o Europă unită şi puternică poate aborda probleme cum ar fi măsurile globale împotriva schimbărilor climatice, încurajarea de noi reguli financiare pentru a evita excesele care au dus la criza economică din 2008-2009 şi poate fi capabilă să ţină piept unei Chine în ascensiune, care va cumula în curînd 20% din comerţul mondial. În acelaşi timp, Germania, multă vreme purtătoare cu mîndrie a torţei europene, a început să întoarcă spatele acestei tradiţii, mai ales după ce piaţa le-a demonstrat germanilor că ţara lor este mult mai europenizată decît le-ar plăcea să creadă sau să conştientizeze. Germania s-a raliat de partea Europei atunci cînd criza atinsese apogeul, în urmă cu un an. Dar acum, cînd teama de un Armaghedon global s-a diminuat, Berlinul s-a întors spre el însuşi.


Momentul luării acestei decizii este cu atît mai ciudat cu cît noua izolare a Germaniei vine imediat după ce aceasta, Franţa şi Marea Britanie au căzut de acord, cu cinism, să dăruiască Europei atît un preşedinte al Consiliului UE, cît şi un ministru al afacerilor externe. Oricît de onorabili şi de competenţi ar fi preşedintele Herman Van Rumpoy şi baroneasa Catherine Ashton, aceştia sînt nişte necunoscuţi şi n-ar putea să reprezinte vreo ameninţare pentru oficialii de la Berlin, Paris sau Londra.

Totuşi, Germania insistă să-şi impună propria rigoare asupra zonei euro ca întreg, o strategie pe care statele mai sus menţionate o pot urma numai cu riscul haosului social. Aceste ţări pot ieşi din criză – din propria lor criză – numai dacă politica monetară le oferă spaţiu de creştere. Dar Germania refuză această opţiune, punînd astfel în pericol destul de serios moneda comună europeană.

În opoziţie faţă de aproape orice preşedinte şi ministru de externe din zona euro, şi faţă de preşedintele Băncii Centrale Europene, Berlinul insistă ca Fondul Monetar Internaţional să fie acela care să vină în ajutorul Greciei, o negare clară a principiului solidarităţii din spatele monedei euro. Şi, tot din cauza Germaniei, rata dobînzii pe care o va plăti Grecia din pachetele de împrumut cumulate ale ţărilor din zona euro va fi foarte ridicată, ceea ce înseamnă că economia grecească nu-şi va putea reveni multă vreme, iar drama financiară a elenilor va cîntări greu asupra destinului colectiv al monedei europene.

Mai mult, Angela Merkel şi-a luat libertatea să se întrebe dacă statele aflate în pericol ar putea fi excluse din zona euro. Făcînd acest lucru, ea a oferit o soluţie care este complet în afara tratatelor fondatoare ale Uniunii, o dovadă că Germania poate fi pregătită să destabilizeze moneda comună pentru a-şi atinge propriile scopuri. Deşi Merkel pare să fie de acord că toate statele din zona euro ar trebui să joace după aceleaşi reguli, ea nu pare să înţeleagă că, astăzi, Germania merge singură, excluzîndu-i pe ceilalţi, în urmărirea propriilor interese naţionale înguste.

De ce acţionează astfel Angela Merkel? Un motiv este că ea conduce o coaliţie guvernamentală aflată în faţa unor noi alegeri şi într-o situaţie ambiguă în relaţia cu propriul Parlament. Dar dacă astfel de viziuni înguste şi chestiuni de politică internă ar determina fiecare stat membru să facă totul şi orice în propriul interes, Europa se va îndrepta curînd, dintr-o profundă criză economică, spre una politică. Dacă „Europa politică“ ar fi avut mai multă putere, criza grecească s-ar fi rezolvat printr-o intervenţie decisivă la vîrf. Dar Europa politică nu există – şi n-a rămas prea multă energie nici în cea economică. Avînd în vedere starea finanţelor internaţionale, prăbuşirea euro ar fi un dezastru ieşit din comun. El poate fi încă evitat, dar numai dacă toţi europenii îşi reamintesc de solidaritatea lor şi acţionează cu un curaj şi o tenacitate cu care nu sînt obişnuiţi.

Michel Rocard este fost premier al Franţei şi lider al Partidului Socialist Francez, iar, în prezent, ocupă funcţia de membru al Parlamentului European. 

Copyright: Project Syndicate, 2010
traducere de Mădălina ŞCHIOPU.

image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png
image png
Vechiul și noul Predeal
Pînă una-alta, în ciuda prețurilor la schi, stațiunea continuă să fie una foarte populară
image png
Frustrările care fac AUR posibil
Presa vorbește despre despre pensii speciale, dar evită, de multe ori, stînjenită, să discute despre corupția din mediul privat și averile gigantice apărute peste noapte.
image png
„Solidaritatea este sîngele care ține în viață proiectul Uniunii Europene”
Nu este de așteptat să se înlocuiască prea curînd regula unanimității cu regula majorității pentru asemenea decizii.
image png
Memorizare vs. gîndire critică?
Uitînd, desigur, că înainte de a fi critică, gîndirea trebuie să existe.
image png
Viciile unui muzeu inexistent
Dar asta e în America, care a fost scutită de experiența comunistă.
image png
Noi sîntem români! Prin delegație
Am constata atunci că noi sîntem patrioți doar prin delegație. Români prin delegație.
image png
Winston Churchill, cu istoria-n dinți
Nu știu exact ce te-ar putea face să îți dorești să cumperi o pereche de dinți falși de-ale lui Winston Churchill.
image png
Litleboi și istoria mare
Toți s-au speriat de bomba numită Little Boy.
image png
Legit
Asemenea cuvinte rezistă uneori mai bine, dar pot fi ușor abandonate și înlocuite, odată cu schimbarea modei lingvistice.
image png
Extrageri echitabile din urna digitală
Am vorbit cu mai mulți profesori despre cum se desfășoară procesul.
p 7 jpg
Noul și vechiul Napoleon
Napoleon a intrat în istorie și sub numele de „micul caporal”.
image png
Carnavalul Veneției
O caracteristică a celor costumați din cap pînă în picioare, intrați în rolul carnavalului, cum s-ar spune, mi s-a părut a fi înălțimea.
image png
Umbra FMI. La București
Managerii și antreprenorii își doresc ca o creștere a fiscalității să fie însoțită de reducerea cheltuielilor bugetare

Adevarul.ro

image
Tot mai mulți români visează la o viață liniștită la țară. „Am ales să nu ascultăm cum vecinul trage apă“
Agitația orașului, vecinii gălăgioși și lipsa spațiului verde devin tot mai apăsătoare pentru mulți români, care visează la o viață mai liniștită la țară. Tendința de a migra din urban spre rural este în creștere.
image
Cum ajută CIA în secret Ucraina să lupte cu Putin
Într-un buncăr ascuns într-o pădure din Ucraina, pe locul unei foste baze militare, funcționează un centru de comandă secret al armatei ucrainene de unde sunt monitorizați sateliții spioni ai Rusiei și sunt ascultate convorbirile comandanților ruși.
image
Cum a pierdut o femeie din Irlanda șansa de a obține o despăgubire de peste 750.000 de euro
Un proces intentat de o femeie din Irlanda împotriva unei companii de asigurări, care a cerut despăgubiri în valoare de 758.000 de euro, a fost respins după ce în instanță a fost prezentată o poză cu ea în timp ce participa la un concurs de aruncat brazi de Crăciun, relatează Business Insider.

HIstoria.ro

image
America la firul ierbii
În mijlocul unei seri ploioase de toamnă târzie, unul dintre punctele de trecere a frontierei dintre Canada și SUA pare intrarea spre Tărâmul Făgăduinței. Din întunericul șoselei răsare, la un moment dat, o cascadă de lumini – mai întâi duty free-ul canadian, apoi uriașele litere luminate care compu
image
Dezertarea la ruși a ofițerului Emil Bodnăraș, anunțată în presa interbelică
Joi, 3 martie 1932, cele trei mari cotidiane ale momentului – Universul, Curentul și Dimineața – publică într-una din paginile de interior o știre primită de la Iași despre dezertarea în Rusia sovietică a unui ofițer român se artilerie.
image
Cum a revenit Emil Racoviță în România?
La câțiva ani după revenirea din expediția de la Polul Sud, care l-a făcut celebru, viața și cariera omului de știință Emil Racoviță au luat o nouă turnură: interesul pentru organismele marine a fost înlocuit de cel pentru studiul faunei subterane.