De la Köln la Berlin, spre 2017
Așadar, anul 2016 a început cu agresiunile sexuale din noaptea de Anul Nou de la Köln și s-a sfîrșit (deși mai sînt cîteva zile și cine știe ce se mai poate întîmpla…) cu atentatul de la Tîrgul de Crăciun din Berlin. Un an început și încheiat, așadar, sub semnul amenințării teroriste și al fricii generate de valul de refugiați din vara-toamna lui 2015.
Simbolistica este cît se poate de clară. Mesajele – generatoare de teamă și insecuritate. După Köln, s-a vorbit despre prăpastia culturală ce separă lumea occidentală de cea islamică. Și despre dificultatea, dacă nu imposibilitatea acestor lumi de a conviețui, date fiind concepțiile atît de diferite despre rolul femeilor. Dacă, în cultura occidentală, „Nu înseamnă Nu“, lucrurile stau cu totul altfel în lumea orientală. Lasă că, dintre europeni, românii sînt cei mai toleranți în privința agresării sexuale a femeilor – conform Eurobarometrului asupra violenței de gen, ei cred în proporție de 55% că violul poate fi justificat, în anumite condiții. Așa că, lideri europeni la capitolul acesta fiind, e cazul s-o lăsăm mai jos cu indignarea interculturală, înainte de a privi în propria ogradă. Ne aflăm, în definitiv, la porțile Orientului.
Privind spre atentatul din Tîrgul de Crăciun, putem spune, evident, că dușmanii Germaniei și ai Occidentului, în general, nu puteau găsi un loc mai încărcat de simboluri, în această perioadă. Tîrgul de Crăciun înseamnă o combinație între simbolurile religioase și sărbătorile populare, în care oamenii ies să se distreze, să cumpere, să consume. Acest amestec între religios și comercial este de neimaginat pentru fanaticul islamist. Acești integriști, în mintea lor întunecată, îi pot considera pe occidentali ca fiind în afara credinței și, în consecință, nedemni de viață. Dar acest amestec, simbolizat din plin de Tîrgurile de Crăciun de pe tot cuprinsul Europei (fenomenul a prins și în orașele noastre, odată cu integrarea), nu a fost, de-a lungul timpului, doar ținta integriștilor musulmani.
Întreaga critică la adresa Occidentului („Occidentalismul“, cum o numește Ian Buruma) se bazează în bună parte pe ideea păcătoșeniei occidentale, a desacralizării (Tîrgurile de Crăciun înseamnă comerț și turism, mai ales…), a hedonismului și consumerismului. Tot acest confort de tip occidental generează ura sau disprețul tuturor „occidentaliștilor“, fie că vorbim despre islamiști gata să ucidă sau despre ultraconservatori creștini (fie ei ortodocși, neoprotestanți sau catolici) care urmăresc un altfel de model social, politic sau chiar geopolitic. Sîngele nevinovat vărsat de primii încurajează activitatea tot mai intensă a celor din cealaltă categorie.
Care vor fi reverberațiile politice și sociale ale evenimentelor care au marcat începutul și sfîrșitul anului 2016? Alegerile din Franța și Germania vor modela viitorul Europei.
Curentele care susțin izolarea statelor, protecționismul, îngrădirea drepturilor minorităților și a liberei circulații, în ideea revenirii la o ipotetică stabilitate de dinainte de căderea Zidului Berlinului, sînt în ofensivă. Nu întîmplător, susținerea pentru acestea vine de la Kremlin, pentru care orice atentat de tip Berlin sau orice agresiune de tip Köln e mană cerească. Nu ați observat cu cîtă bucurie au primit atentatul adversarii libertății de pe rețelele sociale? „V-am spus noi!“ În definitiv, ofensiva de ordin cultural a Rusiei (dar și a curentelor neoprotestante americane) se bazează tocmai pe ideea că Occidentul și-a pierdut credința în favoarea consumerismului și multiculturalismului. Adversarii din Occident ai Occidentului gîndesc cam la fel. Rusia opune Occidentului un model macho și militarizat, opune verticala puterii sistemului liberal de guvernare.
Nivelarea, înregimentarea și supunerea să fie soluțiile pentru o lume mai sigură? Încălcarea drepturilor oamenilor? Sau, poate, întronarea ideii că drepturile universale ale omului nu sînt chiar așa de universale? Răspunsurile le putem avea în 2017. Sau nu.
Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.
Foto: wikimedia commons
