De ce UE a fost o bună afacere - măcar în 2013
Şi totuşi, în anul acesta nu am ieşit chiar rău în cadrul Uniunii Europene. Ba, chiar, putem consemna cîteva cîştiguri importante. Mai întîi de toate, România va primi 39,8 miliarde de euro în cadrul bugetului multianual al Uniunii Europene 2014-2020, cu aproximativ 18% mai mult decît în exerciţiul bugetar 2007-2013. Aceasta, în condiţiile în care, pentru prima dată în istoria UE, bugetul total scade cu 3,7% faţă de exerciţiul multianual precedent.
Aranjamentele la care s-a ajuns în cursul negocierilor sînt favorabile României, în mai multe aspecte, cum ar fi deductibilitatea TVA, flexibilitate în transferarea fondurilor nefolosite şi mai ales regula N+3, aplicabilă bugetului 2007-2013. De asemenea, România va beneficia de o rată proprie de cofinanţare de numai 10%, în loc de 15%, cît timp va avea acordul cu Troica. Mai mult: am evitat ceea ce putea fi mai rău în cadrul negocierilor, şi anume legarea viitoarelor alocări bugetare de actualele rate de absorbţie.
Noua Politică Agricolă Comună, adoptată la sfîrşitul acestui an, conţine o serie de avantaje pentru România. În primul rînd, diferenţele dintre alocaţiile primite de vechile state membre şi cele care au intrat în 2004 şi 2007 se reduc semnificativ, deşi nu dispar cu totul. Dar, cel puţin, nici un stat membru nu va primi mai puţin de 75% din media la nivel UE, iar subvenţia la hectar nu va putea scădea sub 60% faţă de media europeană.
De notat că, la momentul aderării, România primea cam 35% din media europeană. Ţara noastră urmează să primească 17,5 miliarde de euro, prin Politica Agricolă Comună, în exerciţiul 2014-2020, faţă de 13 miliarde în actualul ciclu.
Noua politică vine cu reglementări avantajoase pentru tinerii agricultori, care urmează să primească ajutoare sporite cu 25%. Mai sînt prevăzute plăţi directe către fermele de subzistenţă (între 500 şi 1250 de euro pe an). De asemenea, statele membre pot oferi ajutoare suplimentare zonelor rurale cu nivel de dezvoltare foarte scăzut. Se mai prevede acordarea unor rente viagere persoanelor vîrstnice care îşi vor vinde terenurile, în vederea constituirii de exploataţii mai mari.
Ne-am obişnuit să găsim România prin subsolurile clasamentelor europene. Iată însă că uneori lucrurile se schimbă. Potrivit datelor Eurostat corespunzătoare trimestrului III, România a avut cea mai mare creştere economică din întreaga Uniune Europeană. România a marcat o creştere de 4,1%, raportată la perioada corespunzătoare a anului trecut, depăşind Letonia (3,9%), Lituania (2,3%), Polonia (1,7%), Ungaria (1,6%) şi Marea Britanie (1,5%).
România se înscrie astfel în rîndul celor mai dinamice economii europene, în 2013. Iar la creşterea economică din acest an pare să fi contribuit şi ritmul susţinut al absorbţiei fondurilor europene.
În 2012, programele fuseseră presuspendate, ca urmare a unor nereguli descoperite în auditurile pentru anii 2009-2011. Programele au fost, rînd pe rînd, deblocate, ultimele chiar în această toamnă. Chiar şi aşa, potrivit datelor comunicate de Ministerul Fondurilor Europene, România a atras, în luna noiembrie a acestui an, peste 270 de milioane de euro, ca rambursări efective din partea Comisiei Europene.
Astfel, rata de absorbţie pentru fondurile de coeziune a ajuns la 27%. Într-un singur an, România a reuşit să atragă mai mult decît toţi banii europeni intraţi în ţară de la aderare încoace. De la 1 ianuarie 2007, România a atras, prin programele de coeziune, 5 miliarde de euro, din care 2,78 miliarde (aproximativ 2% din PIB) numai în acest an. Şi aceasta, fără a mai pune la socoteală programul de dezvoltare rurală şi plăţile directe pentru fermieri. Contribuţia anuală a României la bugetul UE este puţin peste 1% din PIB.
De ce sînt importante aceste cifre? Nu fiindcă sfîrşitul de an ar trebui să fie prilej pentru raportări triumfaliste. Ci pentru că arată pur şi simplu o realitate: aderarea la Uniunea Europeană reprezintă, într-adevăr, soluţia pentru modernizarea României.
Merită spuse aceste lucruri, într-un moment în care euroscepticismul cîştigă teren, inclusiv în România. Şi ar mai fi ceva de spus, de data aceasta euroscepticilor din vestul Europei: de banii alocaţi României şi, în general, Europei de Est, au beneficiat în egală măsură şi statele net contributoare la bugetul Uniunii. Conform unui studiu polonez, din fiecare euro alocat politicii de coeziune în ţările grupului de la Vişegrad, aproximativ 46 de eurocenţi se întorc către vechile state membre, îndeosebi prin intermediul sistemelor de achiziţii. Pînă la urmă, pe căi indirecte, aproximativ 90 de eurocenţi ajung în Germania – mai arată studiul. Adăugaţi aici deschiderea pieţelor şi investiţiile profitabile făcute de firmele din Europa de Vest, pentru a avea întreaga imagine: pur şi simplu, extinderea Uniunii Europene a fost o carte cîştigătoare şi pentru „vechile state membre“, şi pentru noii intraţi.
Ar fi timpul ca Bucureştiul (Guvern şi think-thank-uri) să ofere Uniunii Europene un raport prin care să arate cît au beneficiat şi statele net contributoare de pe urma aderării României şi a accesului liber pe o piaţă de 20 de milioane de oameni. Ar fi răspunsul cel mai bun la campania prin care România este adesea tratată drept vinovatul de serviciu, iar „hoardele de români“ au ajuns sperietoarea Europei.
Este adevărat, în 2013, cîştigurile noastre puteau fi şi mai mari. Mai puţină birocraţie internă ar fi putut însemna chiar şi mai mulţi bani europeni atraşi. În plus, majoritatea parlamentară a gafat grav în decembrie, cînd a adoptat mult criticatele modificări ale Codului Penal. Continuarea monitorizării pe justiţie şi ţinerea în afara spaţiului Schengen vor fi în continuare pietre legate de piciorul României europene. şi tot atîtea piedici în calea modernizării de care avem nevoie.
Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.
