De ce tac mogulii mîncării? (I)

Aflu dandanaua: pare-se că aproape o treime dintre euro-bănuţii dedicaţi agriculturii vor fi orientaţi spre producţia de mîncare bio-eco-organică… Ştiţi dumneavoastră de care: dintr-aceea care dă bine la generaţiile tinere, urbane şi cu nivel de salarizare binişor peste venitul mediu. Îmi iertaţi paraponul, dar îmi vin în minte tinerii drăguţi care merg cu bicicletele prin oraş, cu webcam-ul pe cască, pentru a ajunge la biroul de corporaţie unde lucrează (o firmă pură şi nevinovată) şi care, seara, se duc la cîte un flash mob contra altei corporaţii (criminale şi imorale) care vrea să distrugă patrimoniul, natura şi ursuleţii polari de pe banchize. Ceva mai tinerii comentatori ai vieţii publice zic cum că aceşti tineri ar reprezenta viitorul democratic şi intransigent („pur şi dur“, cum s-ar zice) al naţiei. Fiind ceva mai expirat de vîrstă şi într-ale Facebook-ului, îmi permit libertatea de a nu fi „trendy-catchy-cool“ şi de a le reaminti câteva lucruri simple (în opinia mea).

Primul ar fi că dezvoltarea întru prosperitate a omenirii, de la origini pînă în prezent, s-a bazat pe exploatarea (ufff, urît cuvînt) naturii de către om. Adică, dacă omul mănîncă grîu şi porumb (nu ghindă), atunci taie stejarii şi cultivă în locul lor… grîu şi porumb. Cu respectivele boabe se hrănesc ei (oamenii) şi, din ce rămîne, dau la găini, porci şi vaci, să mănînce şi ele, pentru ca mai apoi să le taie şi să le ia carnea pentru a se hrăni. Evident, asta înseamnă că le omoară! Ceea ce reprezintă un gest total nepotrivit pentru un hipster de corporaţie, care doreşte Binele Absolut!

Aşadar, constatînd că agricultura este (destul de bine documentat) cea mai poluantă activitate umană (prin „poluant“ înţeleg „care afectează ordinea naturală a lanţului trofic“), am îndrăznit să anticipez că, după Roşia Montană şi Chevron, următoarea ţintă ar trebui să fie agricultura făcută pe mai mult de cinci hectare, cu tractorul, cu irigaţii şi cu îngrăşăminte. Ei bine, Comisia (europeană) le dă dreptate: sînt alocate fonduri uriaşe producţiei de mîncare „curată“, la ideea statelor tip Olanda, care şi-au rezolvat de mult calitatea vieţii propriilor cetăţeni, pe baza exploatării (bleah, urît cuvînt!) naturii şi a producţiei nonbio-eco-organice de roşii care pot sta în frigider şi cîte trei luni, fără să se strice! Altfel zis, Vestul a hotărît că ne mutăm spre protejarea naturii, dacă ai noştri sînt rezolvaţi (prin ai noştri se va înţelege cetăţenii propriilor ţări). Estul mai are încă de rezolvat dezvoltarea. Bunăstarea. Noi, aici, mai avem pînă să facem mofturi la raftul supermarket-ului (cu proprietar din Vest) şi să alegem kilul de carne de văcuţă hrănită numai cu iarbă udată de rouă fără nitraţi, în pîcla dimineţii. Noi încă sperăm să ne putem permite să cumpărăm acel kil de carne.

În plus, România are suprafeţe mari de cultivat. Bărăganu-i mare, la fel şi Insula Mare a Brăilei (că de-aia îi zice „mare“). Adică, la noi se potriveşte mai degrabă agroindustria cea de natură exploatatoare. Ferma aia micuţă, cu trei vaci şi patru capre, mulse voios de doamna fermier cu înaltă conştiinţă eco este, la noi, o poveste de adormit hipsterii şi pe Prinţul Charles (care şi-a găsit în Ardeal locul ideal pentru a fugi de Camilla, întru ţeluri nobile).

Ştiu! Domnul Cioloş îmi va spune că una nu o exclude pe cealaltă. Poate are dreptate. De aceea, deturnez sensul iniţial al acestui articol şi întreb: de ce nu se exprimă la Bruxelles marii proprietari? Ei pierd un sac de bani prin modificările propuse în bugetul 2014-2020. Plafonarea subvenţiei directe la hectar, bani mai mulţi pentru cei mici şi ecovoioşi, prietenie cu Natura: ce ar putea fi mai enervant pentru „Porumboiu – Niculae – Tărîţă“ & Comp? Ăstimp, ei nu fac nimic! Nu tu lobby la Bruxelles, nu tu asociere, nimic. Tac mîlc şi continuă să aleagă preşedinţi de consilii judeţene în România, dupa cum le e cheful. De ce nu fac lobby în capitala politicii care îi interesează? Adică la Bruxelles. Răspunsul – cît de curînd! Îi va interesa şi pe hipsteri, aşa că staţi pe recepţie…

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.