De ce se opune Austria

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Am fost de foarte multe ori în Austria (și am și povestit multe întîmplări din această țară). În general, am fost primit acolo cu brațele deschise. Aproape întotdeauna, austriecii mi s-au părut oameni veseli și deschiși. E doar țara lui Mozart, a valsurilor, a cafenelelor și a șprițului, mereu însorită și frumoasă. Trebuie totuși să spun că, din cînd în cînd, am mai observat și altceva. 

Astă-vară, de exemplu, căutam o pensiune într-un sătuc de munte izolat, pe lîngă Villach. Cum toate ulițele erau asfaltate perfect, n-am băgat de seamă că pe una dintre ele am ajuns din greșeală într-o zonă privată. Voiam oricum să întorc mașina, fiindcă era clar că ne rătăciserăm, dar văzînd un om lîngă o casă, m-am dat jos să-l întreb despre pensiune. Înțelegea engleza, dar nu pot să spun cu cîtă ostilitate m-a întîmpinat. Pur și simplu, m-a gonit, supărat că-mi permisesem să intru pe aleea lui. Scuzele și semnele mele de pace nu l-au îmbunat. Am plecat în grabă, dar atent, fiindcă felul în care venea după mine mi se părea chiar periculos. Am găsit apoi imediat pensiunea, care era pe o străduță paralelă, unde am fost primiți de niște oameni atît de amabili încît mi-a fost și rușine să aduc vorba despre vecinul lor cel arțăgos. Dar n-am putut să nu mă gîndesc că, prin satele din România, trebuie să ai mare ghinion să dai peste o asemenea ură la prima vedere. 

Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați. M-am mirat puțin să aud așa ceva.  

Aveam însă și atunci o amintire venită dintr-o Vienă de pe la sfîrșitul anilor ’90, în care am simțit o atmosferă cam neprietenoasă față de străini. Vorbind românește, am văzut multe figuri lungi și am avut parte de reacții țîfnoase. Foarte curînd după aceea, am aflat că partidul de extremă dreapta, condus de Jorg Haider, a obținut locul al doilea la alegerile parlamentare. S-a format coaliția de guvernare care a provocat un șoc internațional la acea vreme și chiar o izolare a Austriei pe plan diplomatic.      

Concluzia ar fi că pînă și în civilizata Austrie, pe lîngă oamenii deschiși și generoși, există și indivizi încuiați și egoiști. Tot așa, în țara care se poate mîndri că a dat gînditori și economiști liberali de talia unor von Mises, Hayek sau Popper, o parte a electoratului nu se sfiește să tot voteze partide extremiste. Ei bine, avînd în vedere contrastele astea, poate n-ar trebui să ne mire brusca împotrivire a cancelarului Nehammer (vizitatorul lui Putin la nici două luni după începerea războiului din Ucraina) la primirea României în Spațiul Schengen.    

De remarcat că asta se întîmplă în condițiile în care, potrivit datelor institutului federal de statistică de la Viena, românii au ajuns a doua minoritate din Austria, ca număr, după cea germană și înaintea celei a sîrbilor. În ultimii șapte ani, numărul românilor care locuiesc legal în Austria s-a dublat, depășind astăzi cifra de 140.000. Fenomenul s-a petrecut însă fără ca România să facă parte din Spațiul Schengen și nimeni nu-și închipuie că aderarea țării noastre la acest spațiu ar schimba lucrurile într-un fel sau altul. Cel puțin în mod oficial, nici figurile guvernamentale care amenință cu acel veto nu spun că s-ar teme de o invazie a românilor (sau a bulgarilor). Ei susțin doar că, dintr-o analiză a telefoanelor migranților de pe alte continente, aceștia ar ajunge în Austria urmînd o așa-numită rută balcanică, prin Bulgaria, România și Ungaria. Nu știu cum se face, dar noi nu-i prea vedem cînd trec pe aici. Nu spun că n-or fi existînd deloc, dar la o primă impresie, pare că ar fi totuși vorba doar de cazuri izolate. Și autoritățile române au confirmat această părere prin chiar vocea președintelui Iohannis. Aici e și o problemă de logică: dacă migranții au intrat în Austria trecînd prin două țări care nu sînt în spațiul comun și una care este, ce relevanță mai are atunci în respectiva cauză apartenența la acest spațiu? Sau poate că ar trebui și Ungaria dată afară, iar Austria să-și păzească singură granițele? Să nu fim răi!  

Austria a intrat în UE în 1995 (nu e dintre cei mai vechi membri), iar după numai doi ani a aderat și la Spațiul Schengen. Sigur, e o țară bogată (una dintre cele mai bogate din lume), curată (toaletele ei publice sînt poate cele mai curate din Europa, după ce, în urmă cu vreo 40 de ani, scriitorul Thomas Bernhard clama prin gura unui personaj al său necesitatea unei așa-numite „reforme a toaletelor”) și s-a refăcut perfect, economic și social, după război (printre altele, și grație marelui noroc că sovieticii și-au retras trupele încă din 1955, fără s-o transforme într-un satelit al URSS, cum aveau obiceiul). Dintr-o așa țară să cauți însă pretexte contra aderării alteia, mai puțin norocoase (cu toate defectele ei), care e totuși membră UE de 15 ani, pare cam urît și nedemn. E termenul pe care l-a folosit și o politiciană suedeză cu privire la opoziția Parlamentului din țara sa în aceeași chestiune (mai ales că Parlamentul României votase chiar în vara asta primirea Suediei în NATO). În fine, între timp,  Suedia și-a luat seama, s-a răzgîndit. Poate că și Guvernul Austriei o va face. Altfel, putem considera că șeful său, aflat, cum se știe, într-o gravă criză de popularitate (deși președinte al Partidului Popular Austriac), ține să-i reprezinte cu deosebire  (și perfect inutil) pe indivizii de genul țăranului din munți pe care l-am pomenit mai înainte.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.