De ce se ceartă ăştia?

Publicat în Dilema Veche nr. 83 din 18 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Teoria capitalului social a făcut furori în lumea academică explicînd de ce unele societăţi au reuşit să prospere, iar altele par a fi condamnate la subdezvoltare. Foarte simplist spus, ideea de bază este că, acolo unde oamenii sînt capabili să coopereze, totul merge mai bine. Iar cooperarea trebuie să se bazeze pe încredere, pe ideea simplă că celălalt este în general la fel de bine intenţionat ca şi tine şi nu are nici un interes să te înşele. Invers, în lipsa capitalului social, frica permanentă că celălalt fură îi împiedică pe oameni să coopereze. În aceste societăţi, corupţia face ravagii şi fiecare caută salvări individuale în detrimentul celorlaţi. Deşi îndeobşte nu are puterea predictivă a altor teorii şi nici aplicabilitate practică în politica de zi cu zi, poate că teoria capitalului social ar putea ajuta să înţelegem ruptura atît de repede survenită între liberali şi democraţi. Anul 2004 pare a fi undeva departe. Atunci se ţineau frumos de mînă, sub presiunea PSD. Acum, PNL se simte ameninţat de creşterea momentană a PD în sondaje, PD crede că i se cuvine mai mult, Băsescu şi Tăriceanu s-au răcit de tot, iar în teritoriu şefii locali încearcă să cîştige cît mai multe funcţii pe seama foştilor parteneri. Privită de sus şi mizînd pe raţionalitatea actorilor implicaţi, această evoluţie este inexplicabilă: cele două partide depind în continuare unul de altul. În mod ciudat, faptul că foştii amorezi din campania electorală au ajuns atît de rapid la cuţite îi dă dreptate lui Valeriu Stoica. Acesta îmi explica într-un interviu de anul trecut că, dacă cele două partide nu se unesc, în cel mult un an relaţiile vor degenera. Nu l-am crezut atunci. Dar, deşi a avut dreptate în predicţia sa, soluţia lui Stoica este cu atît mai iluzorie: cum să uneşti prin simpla voinţă de sus două organisme care, lăsate în voia lor, au ajuns atît de rapid la un conflict atît de acut? Avînd dreptate în principiu, Stoica pare a avea soarta ingrată a celor care îşi dau seama că pesimismul le e justificat, dar şi soluţiile le sînt iluzorii. Noi, ăştilalţi, care nu vedeam motivele pentru care era musai ca liberalii şi democraţii ce îşi făceau atunci legăminte să se certe, rămînem uimiţi de ce se întîmplă. Trebuie să ai experienţa lui Valeriu Stoica într-ale micimii politruce pentru a prevedea aşa ceva. Şi asta pentru că, practic, nu se ceartă pe ceva anume. Programul de guvernare a fost comun, politicile bune ale cîtorva miniştri sînt acceptate de ambele părţi şi nu există măcar o singură chestiune de politică guvernamentală promisă în campanie în care cele două partide să se afle în conflict. De fapt, cele două partide reproduc spectaculos la nivel înalt ce se întîmplă la nivel mic în România de zi cu zi: incapacitatea de a coopera pentru un scop comun şi frica de înşelăciune. Se vede asta peste tot: la primarul din Vadu Roşca care nu voia să împartă ajutoare pentru că sătenii îl acuzaseră deja de furt (drept pentru care ajutoarele se dădeau în învălmăşeli); se vede în modul haotic în care se şofează, unde fiecare vrea să intre în faţa celuilalt, deşi asta blochează traficul pentru toţi; se vede în modul în care funcţionează taxa de intrare în Gara de Nord: cîtă vreme unii o plătesc, alţii fie trec pe lîngă paznici, fie sînt lăsaţi de aceştia să treacă şi îţi spun că "tac-su lucrează la noi" (în final cei care plătesc se cred fraierii sistemului). Nu mai insist cu exemple, oricine poate veni cu unul de acest gen. Pare că fiecare ne gîndim doar cum ne poate fura celălalt şi încercăm să i-o luăm înainte. Atît de absurdă este ruptura rapidă între liberali şi democraţi, încît doar lipsa totală de încredere reciprocă o poate explica. Practic, oamenii ăştia trăiesc cu spaima că partenerul ar putea ieşi mai în cîştig decît ei. Nu cumva să aibă mai multă influenţă, nu cumva să aibă mai mult în sondaje, nu cumva să facă alianţă cu PSD, nu cumva să fure mai mult. Cum spuneam, un calcul simplu arată că nici unul dintre cele două partide nu poate guverna fără celălalt, pe termen mediu. Dar pentru a înţelege asta trebuie să faci un calcul raţional plecînd de la cooperare ca stare naturală. Oamenii care se tem mereu că partenerul le va înfige un cuţit în spate sînt pur şi simplu incapabili de acest calcul. Pînă şi relaţia tumultuoasă dintre Tăriceanu şi Băsescu se poate circumscrie acestei scheme. Cel mai probabil, Tăriceanu a renunţat la demisie pentru că i-au ajuns la urechi zvonuri cum că Băsescu nu l-ar mai fi numit tot pe el prim-ministru. Pentru ca alegerile anticipate să fie declanşate cu succes, să se desfăşoare repede şi în avantajul Puterii, ar fi trebuit ca premierul şi preşedintele să funcţioneze ca un tandem ireproşabil. Undeva, pe drum, firul s-a rupt. Tăriceanu a mirosit o trădare, poate că Băsescu a şi plănuit-o. Acum fiecare îşi face jocurile plecînd de la premisa că celălalt l-a trădat. Cum, de altfel, fiecare dintre ei se şi aştepta. Iar acum, fiecare este convins că a intuit corect.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

protest sankt petersburg rusia mobilizare foto AFP
Noi proteste față de mobilizarea anunțată de Putin. Sute de manifestanți au fost reținuți la Moscova și alte mari orașe din Rusia
Peste 700 de persoane au fost reţinute sâmbătă la Moscova şi în alte oraşe ale Rusiei la noile proteste față de mobilizarea parţială decretată miercuri de preşedintele Vladimir Putin.
Te cunosc de undeva Foto Antena 1 jpg
„Te cunosc de undeva!“: Rona Hartner și Johny Romano au câștigat a treia gală. Cine le-a dat bonusul de 100 de puncte VIDEO
Cei doi artiști s-au transformat în Eminem și Rihanna și au primit bonusul de 100 de puncte, care a schimbat total clasamentul acestei ediții.
nava cereale pleaca din berdeansk foto twitter via news.ro
211 nave încărcate cu alimente au plecat din porturile ucrainene după semnarea acordului internaţional
211 nave încărcate cu 4,7 milioane de tone de produse agricole au plecat din porturile ucrainene de la Marea Neagră, de la semnarea acordului internaţional intermediat de ONU şi Turcia, scrie Reuters.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?