De ce rezistă Liviu Dragnea?

Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

De la Ion Iliescu, cel al anilor ’90, nici un lider politic român nu a mai fost contestat în stradă de sute de mii de oameni. De la Adrian Năstase, România nu a mai văzut tendințe autoritariste atît de ferm exprimate și aplicate. Mai recent, de la Traian Băsescu încoace nu am văzut cinism militant atît de prezent în predicate și acțiune.

Președintele PSD pare să își fi petrecut ultimii 20-30 de ani cu un pix în mînă, luînd notițe despre tactici de supraviețuire politică, astfel încît, într-un prezent oarecum ironic, superputerea sa e rezistența.

Și rezistă domnul Dragnea penibilului provocat de numirile unor inepți în funcții publice. Rezistă, de asemenea, dezvăluirilor de presă care vin și pleacă fără să îi afecteze în vreun fel poziția (meme-urile cu valize de pe Internet nu contează, deocamdată, la împărțirea puterii). Și, mai ales, rezistă sondajelor de opinie care îl plasează la un nivel de aprobare aflat undeva la intersecția dintre Emil Bobu și poezia „Gîndăcelul“ de Elena Farago.

Mai rezistă liderul PSD și disprețului omologilor săi de prin țări străine. Izolat și în derivă ca o balenă fără sonar, Liviu Dragnea continuă netulburat să fie Liviu Dragnea, ocupînd cu rictusul lui încrîncenat ecranele televizoarelor și ședințele de partid. Doar încăpățînarea adversarilor săi de a crede în continuare că România e o democrație funcțională și un stat de drept face ca deriva lui Dragnea să nu fie și a țării. Dar asta e o perspectivă din ce în ce mai greu de întreținut.

Cum face dl Dragnea toate lucrurile astea? În primul rînd, demonstrînd, cu fiecare victorie (și are cîteva la activ), că nu există nimeni care să mențină PSD în zona puterii indiferent de cîte greșeli face. Oferă uriașului aparat de partid dependent de bugetele publice o oarecare predictibilitate. Mesajul său e simplu: „Fără mine nu rămîneți la putere“. Pentru pesedistul cu funcție de prin teritoriu, Liviu Dragnea e un anti-Geoană, un lider care livrează putere la schimb cu supunerea.

Liviu Dragnea n-a promis niciodată că PSD va avea reputație bună. A promis doar un soi de pragmatism toxic care, pentru pesedistul de rînd, e suficient. Și cînd nu e, pesedistul nostru înghite cu noduri sau pleacă.

Spre deosebire de predecesorii săi din fruntea partidului, Dragnea nu a fost plantat acolo venind de la o recepție pretențioasă, nu a avut un mentor academic sau politic care să îi ghideze cariera și nici cine știe ce ambiție teribilă să îi fie recunoscută preocuparea pentru finețuri ideologice sau intelectuale. Trebuie să i se recunoască acest merit imposibil de contestat: Liviu Dragnea a muncit ca să ajungă acolo. A organizat alegeri, a tăiat porci și a suportat oricît a fost nevoie umbra în care era obligat să stea. Acum, el este sursa umbrei.

Dintr-un punct de vedere, Liviu Dragnea e mai apropiat de Ceaușescu decît de oricare dintre cei amintiți mai sus. Același traseu, din sat la palat, aceeași răbdare și aceeași îndîrjire.

N-a fost niciodată parte din elita și așa subțire a României. Acum se uită de sus la ea. Rictusul acela are și semnificația unei mici revanșe îndelung așteptate.

Dacă a avut vreo ambiție, atunci aceea a fost puterea pură, care transformă omul de afaceri în client politic, intelectualul avid de funcții în lăudător jenat sau orb și subordonații pe linie de partid într-un soi de iloți care își anulează voluntar independența și caracterul.

Însă dl Dragnea nu e numai o cauză, ci și un efect. Un simptom al nihilismului care bîntuie o Românie fără proiect. Explicația parțială a capacității sale de rezistență ține și de sentimentul că tocmai încheiem o epocă și intrăm în alta, fără să știm ce ne așteaptă și fără să înțelegem prea bine ce s-a întîmplat. Deocamdată, România nu are alt lider care să urmărească cu atîta încăpățînare un plan. Spre deosebire de concurenții săi politici, Dragnea nu ezită. Or, în vremuri tulburi, o certitudine, fie ea și toxică, e de preferat pentru foarte mulți dintre vecinii și prietenii noștri.

Dar principala sursă a puterii preșe­dintelui PSD, dincolo de organizare, bani și altele asemenea, e abandonarea electoratului de către concurenții săi. Cîtă vreme Opoziția, indiferent de ce avatar o reprezintă, va continua să practice același discurs pentru piața centrală a orașului, insensibil la nuanțe și detalii, cîtă vreme substanța fiecărui program politic pleacă de proiecții fantastice ale unei Românii inexistente, dl Dragnea, actualul sau următorul, va rămîne important. Partidele care se opun autoritarismului au identificat, pe ici, pe colo, niște nișe. Însă o formațiune politică care își propune să rezolve problemele a două trei categorii sociale mici și, în general, bine situate nu pot cere prea multe de la toate celelalte zone de societate de la care ar vrea să primească voturi.

Aproape niciodată Opoziția românească nu se întreabă serios de ce cîștigă PSD. Cu aferentele întrebări ajutătoare: De ce e Dragnea posibil? Ce fel de Dragnea urmează și de ce permitem acest lucru? Ce trebuie să pierdem ca să cîștigăm?

De altfel, ultimul lider al PSD care a plecat a făcut-o nu pentru că a fost silit de Opoziție sau de stradă, ci pentru că a fost îmbrîncit pe scări de actualul lider. Iar ironia supremă e afișul acela care mai apare la manifestații: „Victore, hai înapoi, / Am glumit cînd ți-am cerut demisia“ (textul e un pic diferit, dar nu radical).

Dl Dragnea va dispărea și el la un moment dat. Ultimul lucru de care România are nevoie e un afiș pe care să scrie „Liviu, hai înapoi…“ Prea multe glume pentru o viață așa de scurtă. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.