De ce nu trebuie blamaţi votanţii bucureşteni
Cu tot discursul său triumfalist, adevărul este că PNL nu a cîștigat mai nimic în aceste alegeri locale. Mai ales dacă este să le privim altfel decît sub aspectul lor utilitar – aici, PNL a pus într-adevăr mîna pe cîteva primării și consilii importante. Dar dacă privim lucrurile în perspectivă politică mai largă, PNL a pierdut. Și nu a pierdut în fața PSD! PNL a pierdut, în realitate, în fața valului reformist, dornic de schimbare și contestatar al întregului sistem.
Nu PSD a împiedicat PNL să cîștige fie și vreun amărît de sector în București. Ci Uniunea Salvați Bucureștiul, a lui Nicușor Dan. La Iași, PNL nu a reușit să profite de problemele cu legea ale fostului primar Gheorghe Nichita – și aceasta nu pentru că PSD ar fi fost chiar așa de mare și tare. Ci (și) pentru că în spate a apărut mișcarea Pentru Iași, a specialistului în IT Andrei Postolache. El nu a reușit performanța celor de la USB, a venit de-abia al treilea, dar a luat mai bine de jumătate din scorul PNL. La Tîrgu Mureș, primarul în exercițiu, Dorin Florea, susținut de PNL, a cîștigat cu 42%, dar a fost urmat de un independent, Soos Zoltan, cu 40%, iar pe locul trei, cu 9 procente, a venit un candidat al unei formațiuni noi – Partidul Oamenilor Liberi. Și adevărul este că, acolo unde au existat astfel de alternative locale, susținerea pentru acestea a venit în detrimentul PNL.
Problema PNL nu este că a pierdut la București – și aici, în triumfalismul lor, liderii PNL au, într-un fel, dreptate. Problema PNL este că și-a pierdut în mare parte imaginea de alternativă reformistă. Iar asta, liderii PNL fie că nu vor să o recunoască, fie pur și simplu nu o înțeleg.
Dar nici nu avea cum să fie altfel – așa cum bine recunoștea, în al treisprezecelea ceas, candidatul liberal la sectorul 5, Ovidiu Raețchi, într-un articol de pe platforma Adevărul. PNL a ajuns ca, pentru cîteva zile, să înjure societatea civilă, Fundația Soros și Institutul Wiesel așa cum o făcea Ion Iliescu în anii 1990. În sectorul 4 din București, altă dandana. Primarul general interimar, Răzvan Sava, a candidat acolo cu sprijinul fostului edil Cristian Popescu-Piedone. Nu numai că nu s-a sfiit să declare asta sus și tare, la cîteva luni după tragedia din Colectiv, dar nici partidul n-a avut ceva împotrivă. Curat mesaj reformist! Rezultatul? PNL a pierdut.
Apoi, nici discursul anticorupție de la centru nu are cum să fie foarte credibil din moment ce lideri locali ai PNL continuă să fie săltați de DNA – presa începe să-i numească din ce în ce mai mult „baroni“, după modelul PSD.
Am văzut și am auzit, în ultimele zile, lideri ai PNL, printre care s-a numărat și președintele de onoare Mircea Ionescu-Quintus, aproape certîndu-i pe bucureșteni pentru că au propulsat pe locul al doilea Uniunea Salvați Bucureștiul. Dar ar fi fost cazul să se întrebe, mai bine, ce s-ar fi întîmplat cu scorul PNL dacă și alegătorii din alte orașe mari ar fi avut și ei pe buletinele de vot alternativa care le-a fost oferită bucureștenilor.
I-am văzut pe obișnuiții televiziunilor de știri descumpăniți, contrariați, enervați de apariția „de nicăieri“ a noii mișcări politice din București, care mai apoi și-a afirmat intenția de a participa la alegerile naționale. USB/USR a fost catalogată ba drept „partidul de rezervă“ al președintelui Iohannis, ba reprezentantul direct al celei „străinătăți“. Fostul premier Victor Ponta a aruncat USB/USR direct la stînga PSD și în zona stîngii radicale europene – nu a pronunțat numele Syriza, dar într-acolo a bătut. USB/USR este într-adevăr un partid antisistem, al cărui profil cu greu poate fi judecat în logica stînga-dreapta. În pofida cîtorva accente populiste (dar cine nu practică populismul pe scena noastră politică?), această formațiune nu are nimic în comun nici cu Frontul Național din Franța, nici cu Mișcarea Cinci Stele din Italia. Mai degrabă am putea-o alătura mișcării spaniole Ciudadanos. Și ar trebui să fim mulțumiți că, în România, mișcarea antisistem nu vine dinspre extreme, ci dinspre liberalismul centrist. De exemplu, băieții musculoși cu tricouri negre, care împărțeau prin piețele bucureștene manifeste cu Vlad Țepeș, nici nu s-au văzut în alegeri – deși unii s-ar fi așteptat la altceva.
Accederea în Parlament a USR depinde mult de felul în care echipa lui Nicușor Dan va munci în vara aceasta – și are mult de muncit! Minuni nu vor fi în această toamnă. USR nu are cum să repete întocmai performanța din București la nivel național. Schimbarea politică nu se va produce peste noapte. Accederea USR în Parlament ar fi doar un prim pas.
Pe de altă parte, rezultatele alegerilor de duminică pot fi un ultim imbold, o ultimă șansă pentru PNL de a se reforma și a-și regăsi identitatea. Sau pot fi începutul unei perioade de criză și convulsii în ceea ce, în mod convențional, numim „dreapta“. O „dreaptă“ care, să fim sinceri, a înșelat așteptările privind reforma și buna guvernare. Iar dacă bucureștenii au întors în bună parte spatele acestei „drepte“, ei nu trebuie blamați. S-ar putea ca tocmai ei să fi văzut mai bine lucrurile. Și, ca de obicei, să fi dat tonul unei schimbări.
Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.
